Într-o decizie recentă, Curtea Constituțională a României (CCR) a declarat neconstituționale prevederile legale care obligau includerea bunurilor și veniturilor soților sau partenerilor în declarațiile de avere și de interese ale funcționarilor publici. De asemenea, a fost declarat neconstituțional articolul care impunea publicarea acestor declarații pe site-ul Agenției Naționale de Integritate (ANI). Decizia a stârnit numeroase reacții în spațiul public, ridicând întrebări cu privire la transparența și controlul averilor demnitarilor.

Contextul deciziei CCR

Decizia CCR a venit în urma unei sesizări formulate în cadrul unui proces de verificare a averii. Curtea a analizat articolele din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, care reglementează completarea și publicarea declarațiilor de avere și de interese. CCR a considerat că includerea obligatorie a bunurilor și veniturilor soțului sau soției încalcă dreptul la viață privată, garantat de Constituție și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Motivul principal invocat este că aceste informații, care privesc o persoană care nu deține o funcție publică, nu ar trebui să fie supuse aceleiași rigori de transparență.

De asemenea, publicarea declarațiilor pe site-ul ANI a fost considerată o ingerință disproporționată în dreptul la viață privată, Curtea argumentând că această practică nu respectă un echilibru între interesul public și protecția datelor personale. CCR a subliniat că, deși combaterea corupției și asigurarea transparenței sunt obiective legitime, mijloacele utilizate trebuie să fie proporționale și să nu încalce drepturile fundamentale.

Explicațiile Curții

În motivarea deciziei, CCR a precizat că:

Advertisement

1. Protecția vieții private: Obligația de a declara bunurile și veniturile soțului/soției implică o intruziune nejustificată în viața privată a unei persoane care nu are calitatea de funcționar public sau demnitar. Curtea a considerat că această cerință depășește scopul legitim al legii, care este verificarea integrității celor care ocupă funcții publice.
2. Publicarea online: Publicarea declarațiilor pe site-ul ANI, fără un mecanism clar de protecție a datelor, expune informații sensibile unui public larg, ceea ce poate duce la abuzuri sau utilizarea datelor în scopuri nelegitime.
3. Proporționalitatea: Curtea a constatat că există alte mijloace prin care ANI poate verifica averile demnitarilor, fără a fi necesară publicarea integrală a declarațiilor sau includerea datelor personale ale membrilor familiei.

Reacții în urma deciziei

Decizia CCR a generat un val de reacții contradictorii:

• Susținători ai deciziei: Unii politicieni și analiști au salutat hotărârea, argumentând că protejează dreptul la viață privată al membrilor familiei demnitarilor. Aceștia consideră că transparența nu trebuie să vină în detrimentul drepturilor fundamentale.
• Critici: Organizații neguvernamentale, precum Transparency International România, au avertizat că decizia ar putea slăbi lupta împotriva corupției, limitând capacitatea ANI de a verifica averile ilicite. Jurnaliștii de investigație au subliniat că publicarea declarațiilor pe site-ul ANI a fost un instrument esențial pentru monitorizarea integrității demnitarilor.
• ANI: Reprezentanții Agenției Naționale de Integritate au declarat că vor analiza decizia și vor propune modificări legislative pentru a se conforma hotărârii CCR, fără a compromite scopul legii.
• Societatea civilă: Mai multe ONG-uri au cerut Parlamentului să găsească soluții care să echilibreze transparența cu protecția datelor personale, astfel încât să nu fie afectate mecanismele de prevenire a corupției.

Impactul deciziei

Această hotărâre va avea implicații semnificative asupra modului în care sunt completate și verificate declarațiile de avere și de interese. ANI va trebui să adapteze procedurile, iar Parlamentul ar putea fi nevoit să modifice Legea nr. 176/2010 pentru a respecta decizia CCR. În absența publicării online, accesul publicului și al presei la aceste informații va fi limitat, ceea ce ar putea reduce gradul de transparență.

Concluzie

Decizia CCR reprezintă un moment de cotitură în echilibrul dintre transparență și protecția vieții private în România. Deși scopul său este de a proteja drepturile fundamentale, hotărârea ridică întrebări cu privire la eficiența mecanismelor de combatere a corupției. În perioada următoare, autoritățile vor avea sarcina de a găsi soluții care să respecte atât Constituția, cât și interesul public pentru o administrație transparentă și integră.