Deși poartă numele de „pescăruș” (kingfisher în engleză), pescărușul albastru cu cap cenușiu nu este un vânător exclusiv de pești și nici nu trăiește doar lângă râuri și lacuri. Este una dintre cele mai răspândite specii africane de pescăruși, întâlnită din Senegal și Gambia până în Sudan, Etiopia și chiar nordul Africii de Sud, iar populații stabile există și în Arabia Saudită sau în insula Capo Verde.

Penajul său este spectaculos: capul, gâtul și partea inferioară a corpului sunt de un cenușiu-albăstrui deschis, iar spatele, aripile și coada strălucesc într-un albastru intens, electric. Ciocul roșu-corai și picioarele roșii completează aspectul elegant. Are o lungime de aproximativ 21–23 cm și cântărește între 30 și 45 de grame.

Spre deosebire de rudele sale care se aruncă în picaj după pești, acest pescăruș vânează mai ales stând perfect nemișcat pe o creangă sau fir electric, așteptând prada. Atacă insecte mari (lăcuste, greieri), șopârle, șerpi mici, broscuțe, dar și pești sau crabii de apă dulce când are ocazia. Lovitura este fulgerătoare și precisă – lovește prada cu ciocul și o înghite întreagă.

Cuibărește în galerii săpate în maluri de râuri, în termitiere părăsite sau chiar în gropi din ziduri vechi. Femela depune 3–6 ouă albe, rotunde, iar ambii părinți le clocesc timp de circa 18 zile. Puii sunt hrăniți intens și părăsesc cuibul după aproximativ 3–4 săptămâni.

Advertisement

Deși preferă zonele umede, tolerează foarte bine mediile uscate, savanele și chiar grădinile din orașele africane, ceea ce explică răspândirea sa impresionantă. Nu este o specie amenințată și rămâne una dintre cele mai ușor de observat și fotografiat păsări colorate de pe continentul african.

De la deschiderea mormântului lui Tutankhamon și premiera legendarului „Casablanca”, până la masacrul de la Jilava, pretextul fals de la Mainila și protestele masive din 2017 împotriva legilor justiției – 26 noiembrie a fost martora unor momente care au schimbat cursul istoriei, al culturii și al destinului multor națiuni, inclusiv al României.

IATĂ CE S-A ÎNTÂMPLAT ÎN AEASTĂ ZI:

1504 – A decedat regina Isabela I a Spaniei.

1604 – S-a născut Johann Bach, primul compozitor din familia Bach. Johann Bach (n. 26 noiembrie 1604 în Wechmar; înmormântat la 13 mai 1673 în Erfurt) a fost un compozitor și organist german.

Advertisement

1778 – O expediție condusă de James Cook a debarcat pe insula Maui, a doua insulă ca mărime din arhipelagul hawaiian.

1810 – S-a născut William George Armstrong, inginer și inventator englez; a realizat acumulatorul electric.

1812 – A început Bătălia de la Berezina (26 – 29 noiembrie 1812) – parte din războaiele napoleoniene – Campania din Rusia (1812).

1832 – In New York City este pus în funcțiune primul tramvai stradal din lume.

1894 – S-a născut Norbert Wiener, matematician american (lucrări în domeniile teoriei probabilităților, teoriei cuantelor, teoriei relativității și al electrotehnicii); este considerat fondatorul ciberneticii; (m. 18 martie 1964).

Advertisement

1901 – S-a născut Mihail Drumeş, scriitor roman (d. 1982).

1909 – A avut loc, la Teatrul Național din București, premiera piesei “Viforul” de Barbu Ștefănescu Delavrancea.

 1909 – S-a născut in Slatina, Eugen Ionescu (Eugene Ionesco), renumit dramaturg francez de origine română.

1917 – Se încheie la Focșani armistițiul dintre România și Puterile Centrale, ca urmare a condițiilor militare noi intervenite în urma armistițiului Ruso-German de la Brest-Litovsk semnat la 22 noiembrie 1917.

1922 – Howard Carter și Lord Carnarvon au intrat pentru prima data în mormântul faraonului Tutankhamon.

Advertisement

1939 – Armata Roșie a bombardat satul Mainila, după care a acuzat Finlanda pentru incident, cu scopul de a avea un pretext de declanșare a Războiului de Iarnă. – Bombardarea satului Mainila (în finlandeză Mainilan laukaukset) a fost un incident militar din ziua de 26 noiembrie 1939, când Armata Roșie a Uniunii Sovietice a bombardat satul rusesc Mainila (aflat lângă Beloostrov), pentru a declara că tirul a pornit din Finlanda, fiind executat peste frontieră. URSS a folosit această manevră pentru propagandă și ca pretext pentru declanșarea Războiului de Iarnă după patru zile.

1939 – S-a născut Tina Turner, cântăreață americană.

1940 – “Masacrul de la Jilava“. În închisoarea Jilava au fost împuscați de legionari 64 de foști demnitari ai regimului carlist și participanți la represiunile antilegionare (printre ei: Gh. Argeşeanu, fost prim-ministru, generalul Gabriel Marinescu, fost ministru de Interne, Victor Iamandi, fost ministru de Justiție).

1941 – Președintele american Franklin D. Roosevelt stabilește ca Ziua Recunoștinței (Thanksgiving Day), să fie celebrată în fiecare a patra zi de joi din luna noiembrie.

1942 – Filmul “Casablanca” are premiera la New York .

Advertisement

1949 – S-a născut la Mila 23, jud.Tulcea, Ivan Patzaichin, sportiv canoist roman lipovean, supranumit “amiralul flotilei românești”.

1957 – Adunarea Generala a ONU adoptă în unanimitate rezoluția inițiată de România, intitulată “Bazele cooperarii economice internaționale“.

1963 – A încetat din viață, în California, renumita soprană de coloratură italiana Amelita Galli-Curci; (n. 18 noiembrie 1882).

1965 – A fost lansat primul satelit artificial francez, “Asterix-1″, Franța devenind a patra putere spatială din lume.

1967 – A fost inaugurat primul gimnaziu din Galați, “Colegiul Național Vasile Alecsandri“.

Advertisement

1968 – A fost adoptată Convenția ONU asupra imprescriptibilității crimelor de război și a crimelor împotriva umanității.

1970 – A încetat din viață Vladimir Streinu (Nicolae Iordache), poet și critic literar; (n. 23 mai 1902).

1987 – A fost semnată Convenţia Europeană pentru prevenirea torturii și tratamentelor inumane și degradante, elaborată de Consiliul Europei.

 1991 – Polonia a fost primită în Consiliul Europei.

1998 – Tony Blair este investit în funcția de premier al Marii Britanii.

Advertisement

2000 – Au avut loc alegeri parlamentare si prezidențiale în România. In primul tur, primii șapte clasați în cursa pentru Cotroceni au fost Ion Iliescu, care a întrunit 36,35% din voturi, C.V. Tudor – 28,34%, Theodor Stolojan – 11,7%, Mugur Isărescu – 9,54%, Gyorgy Frunda – 6,22%, Petre Roman – 2,99% si Teodor Meleșcanu – 1,91%.

2003 – A avut loc ultimul zbor al avionului Concorde.

2008 – A început o serie concertată de atacuri teroriste în orașul Mumbai, soldate cu moartea a 173 de persoane – Atacurile din 26 noiembrie 2008 de la Mumbai – O serie de 10 atacuri teroriste simultane au avut loc în ziua de 26 noiembrie 2008 în cel mai mare oraș din India, Mumbai.

2013 – A decedat Temistocle Popa, compozitor român (n. 1921)

2017 – “STOP Legile Justiției! Nu scăpați!”  Proteste în  București si in multe alte localități din România si din afara țării.

Advertisement

În inima statului Carolina de Sud, acolo unde umbrele Războiului Rece încă plutesc peste un vast complex industrial, s-a petrecut un eveniment care pare ieșit din paginile unei povești SF, dar care poartă amprenta unei realități crude. La începutul verii lui 2025, pe data de 3 iulie, angajații de la amplasamentul Savannah River Site – un fost bastion al producției de componente nucleare pentru armele americane – au dat peste o anomalie care le-a oprit respirația. Pe un stâlp banal, lipit de structura metalică a unor rezervoare gigantice ce ascund milioane de litri de deșeuri lichide toxice, trona un cuib de viespi. Nu orice cuib, ci unul emanând o radiație de zece ori mai intensă decât limitele stabilite de autoritățile federale.

Complexul Savannah River, ridicat în anii 1950 pe o suprafață de peste opt sute de kilometri pătrați, a fost odată inima pulsantă a programului nuclear al Statelor Unite. Aici, în laboratoare ascunse și hale zgomotoase, s-au forjat miezurile de plutoniu care au alimentat arsenalul atomic al superputerii, în plină cursă a înarmărilor împotriva Uniunii Sovietice. Astăzi, locul e un mausoleu al trecutului: patruzeci și trei de rezervoare subterane păzesc secretele lichide ale erei nucleare, iar opt altele zac închise, dar niciodată uitate. Inspecțiile de rutină, acele verificări zilnice cu aparate sensibile la particule invizibile, au transformat o simplă plimbare într-un moment de tensiune maximă. Detectorul de radiații a țârâit asurzitor, semnalând prezența unei contaminări neașteptate.

Cuibul, construit din fibre fine și pământ uscat, nu era gol. Deși nu s-au găsit insecte vii – un noroc al sorții, sau poate o consecință a radiațiilor care le alungase deja – structura sa era impregnată de urme radioactive reziduale. Oficialii au exclus rapid orice scurgere activă din rezervoare, atribuind fenomenul unei „contaminări moștenite”, acea umbră persistentă lăsată de decenii de activități periculoase. Viespile, acele arhitecți harnici ai naturii, probabil își aduseseră materialele din solul poluat al zonei, țesând inconștient un monument al neglijenței umane. Au fost nevoite intervenții rapide: un spray de insecticid, o îndepărtare prudentă, apoi ambalarea ca deșeu nuclear. Cuibul a dispărut în saci sigilați, dar ecoul său răsună încă.

Totuși, liniștea oficială nu a potolit valul de îngrijorări. Grupuri independente de monitorizare a mediului, precum cele care veghează asupra sitului de ani buni, au taxat raportul guvernamental ca fiind superficial. Cum au ajuns viespile în contact cu aceste reziduuri invizibile? Există oare alte cuiburi ascunse, așteptând să fie descoperite lângă aceleași rezervoare? Și, mai ales, ce spune această întâmplare despre moștenirea noastră colectivă? Viespile, cu zborul lor limitat la doar câteva sute de metri, nu au părăsit probabil perimetrul securizat al complexului, dar simbolismul lor e universal. Ele ne amintesc că radiațiile nu dispar odată cu oprirea motoarelor; ele se infiltrează, se acumulează, așteaptă.

Advertisement

Această descoperire nu e doar un episod izolat, ci un avertisment tăcut. În timp ce Statele Unite continuă să gestioneze tone de deșeuri nucleare moștenite, natura demonstrează că nu uită. Un cuib mic, aparent inofensiv, devine oglinda unei istorii tulburătoare, unde ambițiile geopolitice au lăsat urme care pot dura mii de ani. Poate că, în cele din urmă, singura armă adevărată împotriva unor astfel de fantome e vigilența – nu doar a detectorilor, ci a conștiinței noastre comune. Altfel, viespile radioactive vor rămâne nu doar un titlu de știri, ci un capitol deschis în cartea pericolelor invizibile ale lumii moderne.