Casa Diavolului din strada David Praporgescu, un loc misterios.

Pe strada David Praporgescu din București, la numărul 19, se ridică o casă veche, cu tencuiala scorojită, aproape sufocată de o iederă ce pare să ascundă secrete nerostite. Localnicii o numesc Casa Diavolului, un nume care trimite fiori pe șira spinării oricui trece pe acolo după lăsarea întunericului. Umbrele par să danseze pe ziduri, iar vântul care șuieră prin ferestrele sparte aduce cu el ecouri de demult.

Se spune că, în anii interbelici, casa a fost martora unor tragedii care au marcat strada pentru totdeauna. Trei femei și-au găsit sfârșitul între pereții ei. Două au fost ucise în circumstanțe învăluite în mister – una găsită fără suflare în pivnița umedă, cu urme de luptă pe mâini, cealaltă zăcând pe scările din lemn, cu o privire de groază întipărită pe chip. A treia, copleșită de durere sau poate de ceva mai întunecat, și-a pus capăt zilelor, lăsând în urmă un jurnal plin de fraze disparate, care vorbeau despre o prezență ce bântuia casa.

Bătrânii din cartier povestesc că proprietarul casei, un bărbat retras și cu o privire aspră, a dispărut fără urmă la scurt timp după aceste evenimente. Unii spun că a fost înghițit de casa însăși, alții că a fugit de blestemul pe care el însuși l-ar fi adus asupra locului. Nimeni nu știe adevărul, dar casa a rămas nelocuită ani la rând, ca un monument al groazei.

Astăzi, puțini îndrăznesc să se apropie. Cei care au pășit înăuntru povestesc despre un frig neobișnuit, chiar și în zilele toride de vară, și despre umbre care par să se miște singure. Un adolescent curios, care a intrat pe furiș anul trecut, a jurat că a auzit un murmur venind din pereți, ca o voce care îi spunea să plece. De atunci, nu a mai vorbit despre asta.

Advertisement

Casa Diavolului stă acolo, tăcută, așteptând. Poate așteaptă un nou locatar, sau poate doar să-și spună povestea, ascunsă în crăpăturile zidurilor și în frunzele de iederă care o îmbracă precum o mantie. Întrebarea rămâne: cine ar avea curajul să-i afle secretele?