Curiozități și Istorie
Bicicleta: De la visul alergător la minunea pe două roți
În zorii secolului al XIX-lea, lumea se confrunta cu o criză neașteptată: erupția vulcanului Tambora din Indonezia, în 1815, provocase o iarnă vulcanică ce decimase recoltele și, mai ales, caii – principala forță de tracțiune a epocii. Oamenii căutau disperați alternative pentru a se deplasa fără animale. Așa a apărut, în 1817, o invenție ciudată în Germania: „mașina de alergat” a baronului Karl von Drais. Era un cadru de lemn cu două roți aliniate, o șa și o ghidon primitiv. Utilizatorul se propulsa împingând cu picioarele în pământ, ca un alergător pe roți. Numită draisină, această „cal fără cal” permitea viteze de până la 15 kilometri pe oră și a fost folosită inițial de poștași și curieri pentru a înlocui caii morți de foame.
Dar adevărata revoluție a venit în anii 1860, în Franța. Mecanicul Pierre Michaux, împreună cu fiul său Ernest, au adăugat pedale la roata din față a unei draisini îmbunătățite. Astfel s-a născut velocipedul, supranumit „zguduitorul de oase” din cauza roților de lemn cu bandă de fier și a drumurilor pietruite. Roata anterioară era uriașă, de peste un metru în diametru, pentru a crește viteza cu fiecare rotație a pedalelor, în timp ce cea din spate rămânea mică. Aceste biciclete înalte, numite penny-farthing după monedele britanice de mărimi diferite, erau periculoase: o cădere însemna adesea răni grave, dar entuziasmul pentru viteză le-a făcut populare printre tinerii aventuroși.
Sfârșitul secolului al XIX-lea a adus echilibrul perfect. În 1885, englezul John Kemp Starley a creat „bicicleta de siguranță”, cu două roți de dimensiuni egale, lanț de transmisie către roata din spate și cadru triangular din oțel. Pedalarea devenea eficientă, iar centrul de greutate coborât reducea riscul căderilor. Pneumaticele cu aer, inventate de scoțianul John Boyd Dunlop în 1888 pentru a amortiza șocurile, au transformat călătoria într-una plăcută. Femeile au îmbrățișat noua invenție, eliberându-se de corsete și rochii lungi, iar mișcările pentru drepturi au găsit în bicicletă un simbol al independenței.
De-a lungul secolului al XX-lea, bicicleta a evoluat constant: frâne îmbunătățite, schimbătoare de viteze, cadre din aluminiu sau fibră de carbon. A devenit nu doar mijloc de transport, ci și sport, recreere și unealtă ecologică. De la cursele epice ale Turului Franței, început în 1903, până la milioanele de biciclete urbane de azi, ea rămâne o dovadă a ingeniozității umane – o mașinărie simplă care a schimbat lumea, pedală cu pedală.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
În pădurile tropicale din America Centrală și de Sud, de la sudul Mexicului până în nordul Argentinei, trăiește una dintre cele mai spectaculoase păsări răpitoare: condorul regal (Sarcoramphus papa), numit și zopilote rege. Cu o anvergură a aripilor de până la 2 metri și o greutate ce poate ajunge la 4,5 kg, este inconfundabil prin coloritul său unic: corpul de un alb imaculat, aripile negre la vârfuri și un cap gol, complet lipsit de pene, viu colorat în roșu, portocaliu, galben, violet și gri, încadrat de o guler de pene albe și negre care seamănă cu o coroană regală.
Spre deosebire de majoritatea vulturilor, care găsesc hrana doar cu vederea, condorul regal are un simț olfactiv extrem de dezvoltat – o raritate printre păsările răpitoare. Poate mirosi hoiturile de la kilometri depărtare, chiar și sub coronamentul des al junglei. De aceea este adesea primul care descoperă animalele moarte de dimensiune mare (maimuțe, leneși, tapiri sau jaguari). Cu ciocul său puternic și ascuțit rupe pielea groasă pe care vulturii mai mici nu o pot străpunge, deschizând astfel „masa” pentru toți. Celelalte specii îl respectă și îl lasă să mănânce primul, formând o ierarhie clară în care condorul regal este adevăratul rege.
Nu vânează niciodată pradă vie; se hrănește exclusiv cu hoituri, contribuind esențial la curățarea naturii și la prevenirea răspândirii bolilor. În zbor planează ore întregi pe curenții termici, cu bătăi rare și puternice ale aripilor largi, părând un monarh al aerului.
În culturile indigene din America Latină era considerat sacru: capul său multicolor și măreția zborului îl transformau în mesager al zeilor sau întruchipare a soarelui. Astăzi, din cauza despăduririlor, otrăvirilor și pierderii habitatului, populația sa scade îngrijorător.
Condorul regal rămâne una dintre cele mai fascinante și indispensabile prezențe ale junglei tropicale – un simbol al puterii, al curățeniei și al echilibrului fragil al sălbăticiei.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Pe 24 noiembrie au avut loc evenimente care au schimbat cursul științei, politicii și istoriei mondiale. În această zi s-a publicat una dintre cele mai revoluționare cărți științifice din toate timpurile, s-au născut și au murit personalități marcante, iar lumea a fost martora unor momente dramatice transmise în direct. Iată cele mai semnificative momente istorice ale zilei de 24 noiembrie.
IATĂ CE S-A ÎNTÂMPLAT ÎN ACEASTĂ ZI:
1473 – Asediul cetății Dâmbovița – Ștefan cel Mare al Moldovei cucerește cetatea Dâmboviței, București, și îl instalează domn al Munteniei pe Laiotă Basarab.
1642 – Abel Tasman este primul european care descoperă insula Van Diemen’s Land (mai târziu numită Tasmania).
1700 – Ludovic al XIV-lea al Franței îl proclamă pe nepotul său Filip de Anjou, rege al Spaniei, provocând astfel Războiul pentru succesiunea spaniolă.
1784 – S-a născut Zachary Taylor, om politic american, al 12-lea președinte al Statelor Unite ale Americii; (d. 09.07.1850).
1796 – S-a născut Stephan Ludwig Roth, gânditor umanist, participant la Revoluția de la 1848. (d. 1849)
1816: S-a născut pictorul roman de etnie evreiasca Barbu Iscovescu, revoluționar pașoptist; a realizat portrete ale lui Avram Iancu si ale domnitorilor români: Mihai Viteazul, Matei Basarab; (m. 24 octombrie 1854). Exilat după prăbușirea revoluției, s-a refugiat la Brașov, unde a continuat activitatea revoluționară.
1843: Mihail Kogălniceanu a rostit memorabilul “Cuvânt de deschidere al celui dintâi curs de istorie națională” la Academia Mihăileană din Iași, în care a definit istoria și rolul acesteia în cristalizarea conștiinței naționale a românilor.
1859: A fost publicată controversata lucrare ”Originea Speciilor”, a naturalistului englez Charles Robert Darwin; (1809 – 1882).
1864: În România a fost înființată printr-o lege înaintată de Al.Ioan Cuza, Casa de Economii și Consemnațiuni – C.E.C.
1874: Americanul Joseph Farwell Glidden a inventat sârma ghimpată.
1877: Marele poet român Mihai Eminescu începe colaborarea cu ziarul “Timpul“, publicând articolul “Bălcescu și urmașii lui“.
1879: Italia recunoaște independența României.Se stabilesc relațiile diplomatice româno-italiene.
1880: S-a născut Abd Al Aziz Ibn Saud, conducător arab, emir din Nejd si imam al wahhabitilor. El a eliberat la începutul secolului XX cea mai mare parte a Peninsulei Arabiei de sub stăpânirea otomana si a fondat, în anul 1932, Regatul Arabiei Saudite.
1919: Partidul Național Român, Partidul Țărănesc, Partidul Naționalist–Democrat, Partidul Țărănesc din Basarabia și alte grupări mici se coalizează în “Blocul Parlamentar democratic”.
1920: A încetat din viață Alexandru Macedonski poet român, reprezentant al simbolismului românesc; a întemeiat şi condus cenaclul şi revista literară “Literatorul” ; (n. 14 martie 1854).
1924: În București ,apare revista săptămânală “Mișcarea literară” care se va edita până pe 17 octombrie 1925. Revista a fost condusă de Liviu Rebreanu.
1924: Romanul Aurel Perşu brevetează în Germania invenția unui automobil aerodinamic fără diferențial.
1927: A încetat din viață Ion I. C. Brătianu, om politic, fost prim-ministru, cel de numele căruia se leagă Unirea cea Mare (1918), Constituția României (1923), introducerea votului universal, reforma agrară. Din 1909, până la moarte, a fost președinte al PNL.
1944: A început primul atac aerian american asupra Japoniei din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Acest atac a avut ca primă țintă orașul Tokyo, în direcția căruia au plecat 88 de bombardiere americane.
1963: Prezumtivul asasin al președintelui american J.F. Kennedy, Lee Harvey Oswald, a fost împuscat mortal de către Jack Ruby, proprietarul unui club de noapte din Dallas, in timp ce era transportat din sediul politiei orașului texan într-o închisoare de maxima siguranță, incidentul fiind transmis in direct la posturile de televiziune.
1974: Sunt descoperite în Etiopia fosilele unei femei preistorice (Australopithecus afarensis), botezate “Lucy” (după piesa “Lucy in the Sky with Diamonds” a trupei The Beatles), despre care se crede că face parte dintre strămoșii omului.
1970: Vizita oficială în Marea Britanie a președintelui Consiliului de miniștri, I.Gh. Maurer; este primit de regina Elisabeta a II-a și poartă convorbiri cu primul ministrul Harold Wilson.
1989: În ciuda evenimentelor din țările vecine, Nicolae Ceaușescu este reales, cu unanimitate de voturi, în funcția de secretar general al PCR.
1989: Revoluția de Catifea – Secretarul general al Partidului Comunist Cehoslovac, Miloš Jakeš, demisionează.
1991: A încetat din viata Freddie Mercury, solistul formației Queen. Solistul rock, care avea 45 de ani (n. 5 septembrie 1946), s-a stins din viata la o zi după ce s-a recunoscut public ca este infectat cu HIV.
2004 – A fost inaugurat, la București, Muzeul Costumelor Populare din România.
2019 – Finala concursului european “eEurope Awards“, organizat de Institutul European pentru Administrație Publică, la care participă și România cu proiectul “www.e-licitație.ro”. (Marea Britanie, Manchester, 24-25).
2005 – A avut loc al doilea tur al alegerilor prezidențiale din România, câștigate de Klaus Iohannis, susținut de PNL, împotriva candidatei PSD, Viorica Dăncilă.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Edward Bulwer Lytton Dickens, poreclit Plorn de familie, s-a născut la 13 martie 1852, în Londra, ca al zecelea și ultimul copil al marelui scriitor Charles Dickens. Tatăl său, maestru al romanelor care explorau dragostea, sărăcia și speranța – gândiți-vă la scenele tandre din „Marile speranțe” sau la sacrificiile din „Poveste despre două orașe” – părea să reverse toată afecțiunea în paginile sale. În realitate, însă, Plorn a crescut într-o casă unde căldura părintească era o raritate.
Copilăria lui Plorn a fost marcată de absența emoțională a tatălui. Charles, absorbit de turnee de lecturi publice, de aventuri extraconjugale și de ambiții literare, își trata fiii mai mult ca pe niște proiecte eșuate decât ca pe copii. Plorn, un băiat sensibil și inteligent, dar lipsit de disciplină, nu excela în învățământul școlar. La doar 16 ani, în 1868, tatăl său l-a trimis în Australia, împreună cu fratele său Alfred, sub pretextul unei vieți noi în colonii. „Du-te și fă-ți un nume acolo”, i-a spus Charles, fără să-și ascundă dezamăgirea. Era un exil mascat, o modalitate de a scăpa de un fiu pe care-l considera o povară.
În Australia, Plorn a încercat să-și construiască o existență. A lucrat ca fermier, apoi ca funcționar guvernamental în New South Wales. A cunoscut succes modest, dar și eșecuri: datorii, afaceri ratate, o căsnicie târzie cu Constance Desailly în 1880, din care au rezultat două fiice. Niciodată nu a atins strălucirea fraților săi mai mari, precum Charley sau Henry, care au rămas în Anglia. Scrisorile sale către familie dezvăluie o durere ascunsă – o căutare perpetuă a aprobării unui tată care murise în 1870, lăsându-l cu moștenirea unui nume celebru, dar fără îmbrățișarea promisă.
Plorn a murit la 31 ianuarie 1902, în Australia, la doar 49 de ani, răpus de o boală cardiacă. Viața sa ilustrează ironia crudă: Charles Dickens a scris despre orfani care găsesc iubire și răscumpărare, dar propriul său fiu a rămas un orfan emoțional, rătăcind în umbra unui geniu care nu știa să iubească decât prin cuvinte tipărite. Plorn nu a fost un ratat, ci o victimă a unui paradox – un tată care a dat lumii povești de dragoste eternă, dar nu a oferit-o celor mai apropiați. În coloniile îndepărtate, el a căutat ceea ce nu primise acasă: un loc unde să fie văzut cu adevărat.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Bicicleta: De la visul alergător la minunea pe două roți
Drojdia de bere – comoara ascunsă din frigiderul tău care îţi salvează sănătatea
Recomandare de carte -„Satantango” de Laszlo Krasznahorkai
Un călărășean a descoperit că pe adresa sa figurau șase persoane necunoscute: «Am fost obligat să plătesc taxe nedrepte»
VIDEO. PRIMELE DECLARAȚII ALE VICTIMELOR CONFLICTULUI VIOLENT DIN UNIREA: „AM FOST PUȘI LA PĂMÂNT, LOVIȚI ȘI AMENINȚAȚI CU PISTOLUL”
