Lester Joseph Gillis s-a născut pe 6 decembrie 1908 în Chicago, într-o familie săracă de imigranți. Încă de mic a intrat în lumea infracțiunilor mărunte – furturi de mașini, jafuri și spargeri. Avea o înfățișare de băiat inocent, cu trăsături fine și ochi mari, motiv pentru care presa și poliția i-au spus „Baby Face” (Față de Copil). Însă în spatele acelui chip angelic se ascundea unul dintre cei mai sângeroși criminali ai Marii Crize.
La începutul anilor ’30 s-a alăturat bandei lui John Dillinger, celebru hoț de bănci al vremii. Nelson nu era mulțumit să fie doar un membru obișnuit – voia să fie în centrul atenției și să ucidă cât mai mulți polițiști. Spre deosebire de Dillinger, care evita pe cât posibil vărsarea de sânge, Baby Face trăgea fără ezitare. A participat la celebrele spargeri de bănci din Midwest și la evadarea spectaculoasă a lui Dillinger din închisoarea din Crown Point.
După moartea lui Dillinger în iulie 1934, Nelson a devenit inamicul public numărul 1 al Statelor Unite. Pe 27 noiembrie 1934, într-un schimb de focuri dramatic pe o șosea din Illinois (cunoscut ca „Bătălia de la Barrington”), a fost confruntat de doi agenți FBI, Thomas Dove și Samuel Cowley. Nelson, rănit grav, i-a împușcat mortal pe amândoi înainte de a muri el însuși câteva ore mai târziu în brațele soției sale. Avea doar 25 de ani și era creditat cu uciderea a cel puțin nouă oameni, dintre care trei agenți federali – un record în istoria bandiților americani.
Deși a trăit puțin, Baby Face Nelson a rămas în legendă ca simbolul gangsterului fără scrupule, un om care transforma orice jaf într-un masacru și care prefera să moară împușcând decât să fie prins viu. Fața lui de copil și cruzimea sa absolută l-au făcut de neuitat.
Vrei să fii mereu la curent cu toate știrile? Urmăreste CalarasiPress pe canalul de WhatsApp.
Abonează-te la canal
