Știri
Asociațiile de elevi din România condamnă modificarea de către MEN a ROFUIP
Asociațiile de elevi din România, Asociația Elevilor din Constanța (AEC); Asociația Elevilor din Călărași (AECL), Asociația Elevilor din Maramureș (AEM), Asociația Elevilor din Bacău (AEBC) și Uniunea Liceenilor Maghiari (Makosz), printr-un comunicat de presă emis astăzi, “condamnă dur modul în care Ministerul Educației Naționale (MEN) a modificat Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar (ROFUIP), act normativ care reglementează modul de funcționare a școlilor din România”.
În cursul zilei de ieri a apărut în spațiul public informația modificării prin ordin de ministru a unui număr de 63 de prevederi din ROFUIP, fără ca acestea să fie supuse unui proces de consultare publică, fiind încălcate dispozițiile legale referitoare la transparența decizională. Conform art. 7 din Legea nr. 52/2003, Ministerul Educației ar fi trebuit să anunțe public pe site-ul propriu intenția de modificare a ROFUIP, însoțită de un proiect din care să reiasă modificările propuse, iar în termen de cel puțin 10 zile orice persoană interesată să poată formula sugestii.
Asociaţiile elevilor consideră că modificarea unui document de o importanță atât de mare, fără respectarea normelor de transparență decizională, este condamnabilă și afectează per ansamblu funcționarea sistemului de învățamânt românesc: constatăm faptul că pentru conducerea Ministerului Educației transparența este doar o lozincă, contrar dispozițiilor Legii educației naționale, care la art. 3 definește principiile care guvernează sistemul de învățământ, inclusiv cel al transparenței, care este concretizat la lit. m) ca “asigurarea vizibilității totale a deciziei și a rezultatelor, prin comunicarea periodică și adecvată a acestora”.
Prin acest ordin de ministru au fost modificate mai multe dispoziții referitoare la beneficiarii sistemului de educație, elevii, fapt nelegal, luând în considerare prevederile art. 80, alin. (1) din Legea educației naționale. Conform acestuia, drepturile și îndatoririle elevilor sunt stabilite în mod exclusiv printr-un statut, aprobat prin ordin de ministru. Or, în acest caz, Ministerul Educației nu a operat aceste modificări prin Statutul Elevului, încălcând dispozițiile legale în vigoare. Printre modificări regăsim inclusiv, la pct. 61, obligativitatea elevilor de a depune într-un spațiu special amenajat telefoanele mobile în timpul orei de curs. Și în prezent utilizarea telefoanelor mobile în timpul orelor de curs, în alte scopuri decât cele educaționale, este interzisă și sancționată de Statutul Elevului, această modificare fiind nejustificată. Prin acestă măsură, Ministerul Educației limiteaza exercitarea posesiei elevilor asupra unui bun, încălcând dreptul fundamental al cetățenilor la proprietate, garantat de art. 44, alin. (1) din Constituția României, posesia fiind o prerogativă a dreptului la proprietate, conform art. 916 Cod civil. Raportat la art. 53 din legea fundamentală, Ministerul Educației nu are competența de a restrânge exercitarea unui drept fundamental, precum cel la proprietate, aceasta putând fi realizată în mod exclusiv de către Parlament, prin lege organică și doar în cazuri bine-justificate.
Sunt mai multe aspecte care trebuie subliniate in acest context.
In primul rand, faptul ca se incalca multe dispozitii legale in vigoare, atat in ceea ce priveste transparenta decizionala, cat si in ceea ce priveste atingerea drepturilor elevului printr-un document distinct de Statutul Elevului, singurul in masura sa le reglementeze conform Legii educatiei nationale. In al doilea rand, modul in care Ministerul Educatiei lasa de dorit prin faptul ca ingradeste accesul partenerilor relevanti din sfera educationala, in speta elevii, sa vina cu propuneri care sa consolideze calitatea actului educational. Avand in vedere faptul ca sunt erori care contravin legislatiei in vigoare, luam in considerare foarte serios sesizarea instantei, pentru ca prevederile nelegale sa fie eliminate – a declarat Alexandra Tuță – președintele Asociației Elevilor din Călărași.
Asociațiile de elevi din România au anunţat totodată că vor analiza temeinic situaţia, luând în considerare utilizarea tuturor mijloacelor legale în vederea apărării drepturilor și intereselor elevilor, beneficiarii sistemului de educație.
Comunicatul este semnat şi asumat de:
– Asociația Elevilor din Constanța;
– Asociația Elevilor din Călărași;
– Asociația Elevilor din Maramureș;
– Asociația Elevilor din Bacău;
– Uniunea Liceenilor Maghiari.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Un remediu popular mai puțin cunoscut, dar uimitor de eficient împotriva tusei seci și iritante este siropul făcut din bere și zahăr ars. După o viroză sau o răceală puternică, tusea uscată poate rămâne săptămâni întregi și devine extrem de obositoare. Acest sirop tradițional o calmează rapid și ajută la eliminarea ei.
Ingrediente (pentru un borcan de ~300 ml):
- 500 ml bere (de preferat brună sau neagră, dar merge și blondă)
- 250 g zahăr (aproximativ o cană și jumătate)
- un borcan curat cu capac
Mod de preparare:
- Într-o cratiță cu fund gros punem zahărul la foc mic și îl topim până devine caramel de culoare brun-aurie (avem grijă să nu-l ardem prea tare, ca să nu capete gust amar).
- Când zahărul este complet topit și spumegă, turnăm berea treptat (va face spumă puternică multă – e normal). Atenție să nu vă stropiți!
- Amestecăm continuu și lăsăm să fiarbă la foc mic circa 15–20 de minute, până când compoziția scade și capătă consistența unui sirop gros, asemănător mierii.
- Luăm de pe foc, lăsăm 5 minute să se mai răcească, apoi turnăm fierbinte în borcanul sterilizat.
- Înșurubăm capacul și păstrăm la cămară, în loc răcoros și întunecos.
Administrare:
- Adulți: câte 1 lingură de 3–4 ori pe zi
- Copii peste 7 ani: câte 1 linguriță de 3 ori pe zi
După 2–3 zile tusea seacă se transformă în una productivă și dispare mult mai repede. Gustul este plăcut dulce-amărui, iar efectul calmant asupra gâtului se simte aproape imediat.
Un leac vechi, simplu și la îndemâna oricui – încercat și confirmat de generații întregi!
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Știri
Alertă de lepră la Cluj: primul caz confirmat după decenii – ce spun autoritățile despre riscuri
În plină iarnă a anului 2025, România se confruntă cu o știre șocantă: un caz de lepră – cunoscută și ca boala lui Hansen – a fost confirmat oficial, iar alte trei suspiciuni sunt în plină evaluare medicală. Anunțul a venit chiar pe 11 decembrie, de la Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, care a subliniat că situația este sub control strict, dar nu una de neglijat.
Totul a început pe 26 noiembrie, când două tinere de 21 și 25 de ani, originare din Indonezia, s-au prezentat la Spitalul Clinic Județean de Urgență din Cluj-Napoca prezentând leziuni cutanate suspecte. Acestea, alături de alte două femei tot din Asia, lucrau ca maseuze într-un salon SPA din oraș. Testele microbiologice au confirmat că boala este prezentă la una dintre ele, iar celelalte trei cazuri sunt acum investigate detaliat, pe baza simptomelor vizibile pe piele și a istoricului epidemiologic.
Este vorba despre cel mai recent episod dintr-o boală veche de mii de ani, care a dispărut practic din țară după anul 1981, ultimul caz înregistrat atunci. La nivel european, lepră rămâne extrem de rară, manifestându-se sporadic mai ales la persoane venite din zone endemice precum Asia, Africa sau America Latină. Transmiterea ei nu se face ușor – necesită contact prelungit și intim cu un pacient netratat, ceea ce face ca riscul pentru populație este minim, conform specialiștilor.
Autoritățile au reacționat prompt: salonul SPA a fost închis temporar, Inspecția Sanitară de Stat supraveghează îndeaproape situația, iar direcțiile de sănătate publică județene și centrul național coordonează toate măsurile necesare.
Pacientele primesc tratament antibiotic adaptat, care vindecă boala în majoritatea cazurilor dacă este depistată la timp, fără a lăsa sechele grave.
Această reapariție subliniază provocările globalizării: migrația și contactele internaționale pot aduce boli uitate înapoi în țări considerate sigure. Totuși, vestea vine cu un mesaj liniștitor – lepră nu este o epidemie iminentă, ci un incident izolat, gestionat cu profesionalism. România, care a închis ultimul leprozeriu de la Tichilești în 2011, arată că lecțiile istoriei sunt încă vii, dar progresele medicinei moderne fac ca o astfel de boală să nu mai fie un blestem inevitabil.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
În primăvara anului 1967, Uniunea Sovietică voia cu orice preț să sărbătorească 50 de ani de la Revoluția din Octombrie printr-un spectacol cosmic grandios. Nava Soiuz-1 urma să fie lansată cu un singur om la bord, iar a doua zi să se cupleze în orbită cu Soiuz-2, echipată cu trei cosmonauți. Cei patru urmau apoi să facă schimb de locuri și să se întoarcă pe Pământ în formații diferite – o premieră tehnică menită să eclipseze definitiv Statele Unite.
Doar că Soiuz-1 era bolnavă. Grav bolnavă. În lunile de teste, inginerii descoperiseră 203 de defecte structurale majore. Partea electronică era un coșmar, termoizolația aproape inexistentă, parașută principală fusese împachetată de mântuială. Toată lumea știa, de la tehnicieni până la proiectanții-șefi. Nimeni nu îndrăznea însă să oprească programul: Brejnev voia paradă, iar anularea ar fi însemnat umilință națională.
Pilotul principal ales era Vladimir Komarov, 40 de ani, inginer strălucit, deja erou al zborului Voskhod-1. Rezervă îi era Iuri Gagarin, primul om în cosmos și prietenul său cel mai apropiat. Când testele finale au arătat că nava nu poate fi salvată, Gagarin a făcut un gest disperat: s-a prezentat la centrul de pregătire și a cerut să ia el locul lui Komarov, sperând că autoritățile nu vor risca viața simbolului suprem al cuceririi spațiale sovietice.
Komarov a aflat. Și a refuzat categoric. „Dacă mor eu, tu rămâi în viață și vei putea lupta să nu se mai întâmple așa ceva niciodată”, i-a spus prietenului său. A acceptat misiunea știind că nu se va mai întoarce.
Pe 23 aprilie 1967, la ora 3:35 dimineața, racheta s-a ridicat de la Baikonur. Primele ore au fost un calvar. Unul dintre panourile solare nu s-a deschis, bateria s-a descărcat rapid, sistemele de orientare au început să cedeze. Komarov a încercat zeci de manevre manuale, dar nava devenea din ce în ce mai instabilă. Controlul misiunii a anulat lansarea lui Soiuz-2 – era clar că acuplarea era imposibilă.
A venit ordinul de întoarcere. La intrarea în atmosferă, capsula a început să se rotească nebunește. Când a ajuns la altitudinea de 7 kilometri, sistemul principal de parașute a eșuat complet. Parașuta de rezervă s-a deschis doar pe jumătate și s-a înfășurat imediat. Soiuz-1 s-a izbit de pământ cu peste 600 km/h lângă Orenburg. Impactul a fost atât de violent încât capsula s-a transformat într-o minge de metal topit. Corpul lui Komarov a fost practic pulverizat; ceea ce a rămas a încăput într-o cutie de pantofi.
Se spune că, în ultimele minute, când a înțeles că nu mai există nicio șansă, Komarov a deschis canalul de comunicație și a început să strige. Nu plângea. Blestema. Blestema pe cei care l-au obligat să zboare cu o navă moartă, pe inginerii care au semnat rapoarte mincinoase, pe politicienii care au preferat gloria goală în locul vieții unui om.
A murit la 40 de ani, lăsând în urmă o soție și doi copii. A murit știind totul și alegând să moară pentru ca altcineva – prietenul său – să poată trăi și să spună cândva adevărul.
Adevărul acela a rămas mult timp îngropat sub cenușa capsulei. Dar numele lui Vladimir Komarov a rămas: omul care a privit moartea în ochi și a acceptat-o cu demnitate, ca să nu moară altul în locul lui.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Cinteza de aur – micuța comoară americană cu pene de catifea neagră și aurie
Când America a plănuit să detoneze o bombă nucleară pe Lună ca să sperie Uniunea Sovietică
Recomandare de carte -„Doamna Nobel” de Lisa Stromme
Un călărășean a descoperit că pe adresa sa figurau șase persoane necunoscute: «Am fost obligat să plătesc taxe nedrepte»
VIDEO. PRIMELE DECLARAȚII ALE VICTIMELOR CONFLICTULUI VIOLENT DIN UNIREA: „AM FOST PUȘI LA PĂMÂNT, LOVIȚI ȘI AMENINȚAȚI CU PISTOLUL”
