Un document semnat de un secretar de stat din cadrul Ministerul Sănătății scoate la iveală o realitate incomodă: sistemul medical românesc este reglementat în principal pentru funcționarea în condiții normale, iar scenariile de conflict militar major nu sunt acoperite printr-un cadru operațional clar și detaliat.
Răspunsul oficial a fost transmis în urma unei interpelări formulate de deputatul Răzvan Daniel Biro și arată că legislația actuală pune accent pe gestionarea dezastrelor naturale și a accidentelor colective, nu pe un eventual război.
Planuri pentru dezastre, nu pentru front
Baza legală invocată este Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, care stabilește principiile de funcționare ale sistemului sanitar „pe timp de pace”. Documentul menționează explicit situații de dezastre și amenințări la adresa sănătății populației, însă nu detaliază mecanisme specifice pentru un conflict militar de amploare.
În lipsa unor proceduri clare pentru scenarii de război, rămâne întrebarea: cât de rapid s-ar putea adapta spitalele în fața unui val masiv de răniți?
Dispecerat „virtual”, fără personalitate juridică
Coordonarea locurilor disponibile în spitale este realizată printr-un dispecerat unic pentru paturi libere, aflat în subordinea Centrului Operativ pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Sănătății. Problema este că această structură funcționează virtual, pe o platformă informatică, și nu are personalitate juridică.
Într-un context critic, o astfel de organizare poate ridica semne de întrebare privind lanțul de comandă, responsabilitatea decizională și viteza de reacție.
Doar 5% din paturi pentru urgențe
Un alt aspect sensibil este capacitatea efectivă de reacție. Conform ordinelor în vigoare, fiecare spital trebuie să asigure pentru urgențe un număr de paturi reprezentând aproximativ 5% din total.
În cazul unui conflict cu victime multiple, această rezervă ar putea deveni rapid insuficientă. Creșterea bruscă a numărului de răniți ar pune presiune pe secțiile de terapie intensivă, pe blocurile operatorii și pe personalul medical, deja afectat de deficit cronic.
Grup de lucru, plan în curs de elaborare
Documentul mai prevede constituirea unui grup de specialiști desemnați prin ordin al ministrului Sănătății, care urmează să elaboreze un plan medical de acțiune pentru situații de dezastre majore.
Cu alte cuvinte, reacția structurată depinde de organizarea acestui grup și de finalizarea planului. Într-un scenariu de criză rapidă, primele ore sunt esențiale, iar orice întârziere administrativă poate costa vieți.
Cine decide în momentele critice?
Actuala arhitectură implică spitale, inspectorate pentru situații de urgență, servicii de ambulanță și structuri centrale. Fără o linie de comandă ferm stabilită pentru un context de război, există riscul fragmentării deciziilor și al suprapunerii responsabilităților.
Concluzia documentului este implicită: deși România are proceduri pentru accidente colective și calamități, sistemul sanitar nu este configurat explicit pentru gestionarea unui conflict militar de amploare. Planificare limitată, coordonare birocratică și resurse restrânse – acestea sunt vulnerabilitățile care ies la suprafață.
Vrei să fii mereu la curent cu toate știrile? Urmăreste CalarasiPress pe canalul de WhatsApp.
Abonează-te la canal
