„Fantoma” lui James Swallow este un thriller de acțiune pură, tăios ca un bisturiu, care reușește să combine ritmul alert al filmelor de spionaj contemporane cu o poveste surprinzător de personală despre trădare și identitate.
Personajul principal, Marc Dane, fost analist la MI6, devine brusc ținta propriilor foști colegi după un atac terorist devastator. De aici începe o alergare disperată prin Europa, în care nimeni nu e cine pare a fi, iar fiecare alianță se poate transforma într-o capcană în doar câteva pagini.
Swallow excelează la două capitole: ritmul absolut necruțător și modul în care construiește neîncrederea. Nu există momente de respiro lung, nici pasaje descriptive inutile. Totul se mișcă rapid, foarte rapid, iar cititorul este forțat să țină pasul cu protagonistul – exact cum trebuie într-un astfel de roman.
Personajele sunt funcționale, dar suficient de bine conturate încât să ne pese ce li se întâmplă. Marc nu e un supererou clasic, iar asta îl face credibil și ușor de înțeles. Femeia misteriosă care îl ajută (sau îl manipulează?) și antagonistul principal sunt și ei realizați cu economie de mijloace, dar cu impact maxim.
Singurul punct mai slab ar fi că, pe alocuri, intriga se bazează pe prea multe coincidențe și pe o tehnologie care uneori pare exagerat de magică. Însă ritmul atât de intens face ca aceste mici păcate să treacă aproape neobservate.
În concluzie: dacă îți plac thrillerele moderne gen Daniel Silva sau Brad Thor, dar vrei ceva mai tăios și mai britanic ca stil, „Fantoma” este o alegere foarte bună. Se citește într-o noapte (sau două, dacă mai vrei și să dormi puțin) și rămâne cu tine după aceea, mai ales întrebarea: ce ai face dacă toți cei în care ai avut încredere ți-ar întoarce spatele?
