În fiecare primăvară, din adâncurile Asiei de Sud-Est și până în India, China și chiar extremul orient rus, apare un oaspete zgomotos și elegant: cucul cu aripi castanii. Cu corpul zvelt, lung de aproximativ 40–46 cm, această pasăre impresionează prin contrastul puternic dintre capul, gâtul și pieptul negru-lucios și spatele, aripile și coada de un castaniu-ruginiu intens. Când zboară, petele albe de pe aripi și coadă devin vizibile, oferind un spectacol aerian deosebit.
Spre deosebire de majoritatea cucilor, vocea sa este aspră și gălăgioasă – un „klee-klee-klee” metalic sau un „krar-krar-krar” răgușit care răsună prin pădurile tropicale și subtropicale, livezile și grădinile din zona sa de cuibărit. Este un parazit de cuib clasic: femela depune câte un ou (de obicei albastru-verzui, mimetic) în cuiburile unor păsări mai mari, în special corvide (de exemplu coțofana orientală sau corbul indian), iar puiul de cuc eclozat va arunca afară ouăle sau puii gazdei pentru a rămâne singurul beneficiar al hranei aduse de părinții adoptivi.
După sezonul de înmulțire, întreaga populație migrează spre sudul Asiei de Sud-Est pentru iernat, uneori ajungând până în Malaysia, Indonezia și Filipine. Deși nu este considerată amenințată la nivel global, dispariția habitatelor de pădure deschisă și a livezilor tradiționale îi afectează treptat numărul.
Cucul cu aripi castanii rămâne una dintre cele mai frumoase și mai fascinante apariții ale primăverii asiatice – un mesager zgomotos al verii, cu penaj de foc și obiceiuri de hoț neobosit al cuiburilor străine.
Vrei să fii mereu la curent cu toate știrile? Urmăreste CalarasiPress pe canalul de WhatsApp.
Abonează-te la canal
