Recomandări de carte
Recomandare de carte -„Amoc. Obsedatul” – de Stefan Zweig
Stefan Zweig, renumitul prozator austriac influențat profund de Sigmund Freud, publică în 1922 nuvela „Amok” („Amoc” în traducerea română), inclusă ulterior în volumul „Amoc. Obsedatul” (ediții românești recente, precum cea de la Humanitas Fiction). Această operă scurtă, narată ca o confesiune febrilă pe un vapor care traversează oceane, explorează psihologia obsesiei compulsive – un „amok” malaezian metaforic pentru nebunia erotică ce distruge totul în cale. Bazată pe observații antropologice reale despre sindromul „amok” din Asia de Sud-Est (o stare de furie suicidală, descrisă în literatura medicală a epocii), nuvela împletește exotismul colonial cu introspecția profundă, reflectând propriile temeri ale lui Zweig față de impulsurile iraționale.
Acțiunea se petrece în Indiile Olandeze (actuala Indonezie), unde un tânăr medic european, exilat voluntar în junglă pentru a scăpa de un scandal medical din patrie, este abordat de o femeie misterioasă – o doamnă bogată, căsătorită, însărcinată în secret. Ea îi cere să-i facă un avort ilegal, oferindu-i o sumă exorbitantă, dar atitudinea ei distantă și arogantă îl provoacă: el condiționează intervenția de o noapte de dragoste, o propunere rușinoasă pe care ea o respinge vehement. Urmărit de remușcare, medicul o urmărește obsesiv prin oraș, bântuit de dorința de a o ajuta gratuit, dar devine un „amok runner” modern – rulează haotic, ignorând consecințele, până la un deznodământ tragic pe puntea vaporului, unde confesiunea sa dezvăluie prăbușirea totală.
Zweig excelează în disecția psihologică: obsesia medicului nu e doar erotică, ci o explozie freudiană a refulărilor – singurătate colonială, vinovăție profesională și sete de transcendență prin pasiune. Stilul este intens, liric, cu propoziții lungi care imită frenezia interioară, fără dialoguri directe, ci prin monolog interior. Volumul include adesea și alte nuvele, precum „Obsedatul” (despre un amator de șah confruntat cu campionul mondial Mirko Czentovic, explorând izolarea intelectuală), creând un diptic al minții umane sub presiune. Inspirat din călătoriile lui Zweig în Orient și din teoriile freudiene despre inconștient, textul anticipează propriul suicid al autorului în 1942, fugind de nazism.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Stefan Zweig, maestrul biografiilor psihologice, oferă în „Maria Antoaneta” (publicată inițial în 1932 sub titlul german Marie Antoinette: Bildnis eines mittleren Charakters) una dintre cele mai nuanțate și captivante portretizări ale reginei Franței. Cartea nu este o simplă cronică istorică, ci o explorare profundă a personalității unei femei prinse între destinul regal și slăbiciunile umane, bazată pe documente autentice, corespondență și mărturii contemporane.
Zweig o prezintă pe Maria Antoaneta (1755–1793) nu ca pe o figură caricaturală – „regina cheltuitoare” din propaganda revoluționară, celebră pentru fraza apocrifă „Dacă n-au pâine, să mănânce cozonac!” (care, de fapt, nu i-a aparținut) – ci ca pe o tânără austriacă de 14 ani, aruncată în luxul sufocant al curții de la Versailles. Căsătorită cu viitorul Ludovic al XVI-lea în 1770 pentru a sigila alianța franco-austriacă, ea devine rapid simbolul exceselor monarhiei: petreceri extravagante, datorii uriașe pentru bijuterii (inclusiv scandalul colierului din 1785) și o izolare crescândă de realitățile poporului înfometat.
Autorul excelează în analiza psihologică: Antoaneta este descrisă ca o femeie mediocră ca inteligență, dar cu o vitalitate senzuală și o inocență infantilă care o fac tragică. Zweig folosește surse reale, precum scrisorile ei către mama sa, Maria Tereza, sau jurnalele curtenilor, pentru a reconstrui evoluția ei – de la „l’Autrichienne” disprețuită la mama devotată (cu patru copii, inclusiv viitorul Ludovic al XVII-lea) și, în final, la prizoniera demnă din Temple și Conciergerie. Execuția sa pe 16 octombrie 1793, la vârsta de 37 de ani, este punctul culminant al narațiunii, unde Zweig subliniază transformarea ei într-o figură eroică, confruntată cu ura mulțimii și trădarea fostelor prietene precum prințesa de Lamballe.
Stilul lui Zweig este fluid, aproape romanesc, combinând istoria riguroasă cu empatia narativă. El evită judecățile simpliste, arătând cum contextul – criza financiară a Franței, influența iluminismului și propaganda iacobină – a transformat-o într-un țap ispășitor. Cartea, tradusă excelent în română (de exemplu, ediția Humanitas), rămâne o lectură esențială pentru înțelegerea Revoluției Franceze din perspectiva umană.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
„Ziua Șacalului” – Cartea care te ține cu sufletul la gură până la ultima pagină
Imaginați-vă: Parisul anilor ’60, un asasin invizibil poreclit Șacalul, și un polițist aparent banal care trebuie să-l oprească înainte să apese pe trăgaci. Frederick Forsyth nu-ți povestește doar o crimă – îți dă senzația că ești acolo, în umbra clădirilor, așteptând să se întâmple inevitabilul.
De ce nu poți lăsa cartea din mână?
Pentru că Șacalul nu e un criminal de film. E un tip calculat, elegant, care plănuiește totul ca pe o partidă de șah. Își schimbă identitatea ca pe cămașă, își alege arma cu grijă, își studiază victima ca un vânător. Și tu, cititorul, știi exact ce face el – dar nu poți face nimic. În același timp, îl urmărești pe Lebel, detectivul cu ochelari și familie, care aleargă contra cronometru cu o singură pistă: un nume fals.
Cum te prinde?
Prin simplitate. Fără eroi cu superputeri, fără explozii inutile. Doar doi oameni inteligenți care se vânează reciproc. Fiecare capitol e ca un pas mai aproape de deznodământ – și totuși, nu ghicești finalul. Când crezi că Șacalul a câștigat, Forsyth îți arată că a greșit.
Ce rămâne după ce o închizi?
Un gust de „așa se face un thriller bun”. O poveste care nu te lasă să dormi, nu pentru că e sângeroasă, ci pentru că e posibilă. Și pentru că, da, Șacalul e aproape perfect… dar nu chiar.
Pentru cine?
Pentru oricine vrea o carte pe care s-o citească noaptea, cu lumina aprinsă. Nu e nevoie să fii fan spionaj – e suficient să-ți placă să fii ținut în suspans.
Rating: 5 stele – Pentru că e genul de carte pe care o recomanzi și peste 50 de ani.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Într-un orășel englezesc izolat, învăluit în ceață și umbre ale trecutului, Claire Douglas țese un thriller psihologic care te captivează irezistibil de la prima pagină. „Fetele dispărute” (ediție românească apărută la Litera în 2023) pornește de la un accident teribil: patru adolescente, prietene de-o viață, se urcă într-o mașină condusă de Olivia pe o noapte ploioasă. O siluetă fantomatică apare brusc în față, Olivia frânează violent, iar când își revine, este singură – celelalte trei fete au dispărut fără urmă. Două decenii mai târziu, jurnalista Jenna Halliday ajunge în Stafferbury pentru a realiza un podcast despre acest caz nerezolvat, sperând să o convingă pe Olivia să rupă tăcerea. Dar micul oraș ascunde secrete adânci, iar Jenna devine ținta unor amenințări subtile, dezgropând un mozaic de minciuni, trădări și legende locale care par să invoce chiar spirite răzbunătoare.
Claire Douglas, autoare britanică premiată și bestseller Sunday Times, demonstrează din nou de ce este considerată „regina răsturnărilor neașteptate de situație” (cum o numește Gillian McAllister). Povestea alternează perspectivele – cea a Oliviei, marcată de vinovăție și izolare, și cea a Jennei, o outsider ambițioasă cu propriile demoni – creând un ritm alert, plin de suspans. Atmosfera gotică, cu păduri dese, drumuri șerpuite și un sentiment omniprezent de paranoia, amplifică tensiunea, amintind de thrillere clasice precum cele ale lui Gillian Flynn sau Sarah Pearse, care chiar laudă volumul ca fiind „cel mai bun al autoarei”. Personajele nu sunt perfecte: Olivia este fragilă și reticentă, Jenna impulsivă și uneori naivă, dar tocmai aceste nuanțe umane le fac credibile și emoționante. Secundarii – de la localnici ostili la familii sfâșiate – adaugă straturi de complexitate, transformând orășelul într-un personaj viu, sufocant.
Ce face cartea cu adevărat memorabilă sunt twist-urile: Douglas le dozează magistral, dezvăluind treptat conexiuni neașteptate între trecut și prezent, fără a cădea în clișee supranaturale ieftin. Finalul? O explozie de revelații care te lasă cu gura căscată, legând toate firele narative într-un mod inteligent și convingător. Nu e perfectă – unii cititori ar putea regreta că podcastul Jennei nu e explorat mai profund sau că anumite subploturi se rezolvă prea rapid –, dar aceste mici imperfecțiuni pălește în fața energiei narative.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Doi bărbați reținuți pentru agresiune în comuna Independența
Consiliul Județean Călărași a aprobat rectificarea bugetară: investiții suplimentare în infrastructură, sănătate și energie
Consiliul Județean Călărași investește 3,7 milioane lei în sportul de performanță
Un călărășean a descoperit că pe adresa sa figurau șase persoane necunoscute: «Am fost obligat să plătesc taxe nedrepte»
VIDEO. PRIMELE DECLARAȚII ALE VICTIMELOR CONFLICTULUI VIOLENT DIN UNIREA: „AM FOST PUȘI LA PĂMÂNT, LOVIȚI ȘI AMENINȚAȚI CU PISTOLUL”
