Stefan Zweig, maestrul biografiilor psihologice, oferă în „Maria Antoaneta” (publicată inițial în 1932 sub titlul german Marie Antoinette: Bildnis eines mittleren Charakters) una dintre cele mai nuanțate și captivante portretizări ale reginei Franței. Cartea nu este o simplă cronică istorică, ci o explorare profundă a personalității unei femei prinse între destinul regal și slăbiciunile umane, bazată pe documente autentice, corespondență și mărturii contemporane.
Zweig o prezintă pe Maria Antoaneta (1755–1793) nu ca pe o figură caricaturală – „regina cheltuitoare” din propaganda revoluționară, celebră pentru fraza apocrifă „Dacă n-au pâine, să mănânce cozonac!” (care, de fapt, nu i-a aparținut) – ci ca pe o tânără austriacă de 14 ani, aruncată în luxul sufocant al curții de la Versailles. Căsătorită cu viitorul Ludovic al XVI-lea în 1770 pentru a sigila alianța franco-austriacă, ea devine rapid simbolul exceselor monarhiei: petreceri extravagante, datorii uriașe pentru bijuterii (inclusiv scandalul colierului din 1785) și o izolare crescândă de realitățile poporului înfometat.
Autorul excelează în analiza psihologică: Antoaneta este descrisă ca o femeie mediocră ca inteligență, dar cu o vitalitate senzuală și o inocență infantilă care o fac tragică. Zweig folosește surse reale, precum scrisorile ei către mama sa, Maria Tereza, sau jurnalele curtenilor, pentru a reconstrui evoluția ei – de la „l’Autrichienne” disprețuită la mama devotată (cu patru copii, inclusiv viitorul Ludovic al XVII-lea) și, în final, la prizoniera demnă din Temple și Conciergerie. Execuția sa pe 16 octombrie 1793, la vârsta de 37 de ani, este punctul culminant al narațiunii, unde Zweig subliniază transformarea ei într-o figură eroică, confruntată cu ura mulțimii și trădarea fostelor prietene precum prințesa de Lamballe.
Stilul lui Zweig este fluid, aproape romanesc, combinând istoria riguroasă cu empatia narativă. El evită judecățile simpliste, arătând cum contextul – criza financiară a Franței, influența iluminismului și propaganda iacobină – a transformat-o într-un țap ispășitor. Cartea, tradusă excelent în română (de exemplu, ediția Humanitas), rămâne o lectură esențială pentru înțelegerea Revoluției Franceze din perspectiva umană.
Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.