Curiozități și Istorie
Opinci pe Glob: Aventura nebună a lui Dumitru Dan, exploratorul român care a sfidat Pământul
Povestea lui Dumitru Dan, născut pe 14 iulie 1890 în Buhuși (județul Bacău), într-o familie modestă cu șapte copii, sună ca un roman de aventuri: un tânăr student la geografie la Universitatea Sorbona din Paris, care, în 1908, descoperă un anunț într-un ziar francez care îi schimbă traiectoria vieții. Era vorba de un concurs ambițios lansat de Touring Club de France, menit să promoveze turismul și cunoașterea lumii: parcurge înconjurul Pământului pe jos, cu mijloace proprii, într-un interval de șase ani (1910–1916), și câștigă 100.000 de franci – câte unul pentru fiecare kilometru. Premiul părea un vis, dar provocarea era uriașă, într-o epocă în care hărțile erau incomplete, drumurile periculoase, iar mersul pe jos nu era un moft, ci o realitate zilnică pentru mulți.
Dumitru Dan, pe atunci în vârstă de 19 ani, nu ezită. Își formează o echipă cu trei prieteni români întâlniți la Paris: Paul Pîrvu, Gheorghe Negreanu și Alexandru Pascu – ultimii doi studenți la Conservator. Îmbrăcați în costume naționale, cu opinci în picioare și un ciobănesc numit Harap ca însoțitor, cei patru pornesc la 1 aprilie 1910 din București, spre Paris, unde se înscriu oficial în concurs. Ideea lor genială pentru a supraviețui? Spectacole de dans și cântece folclorice românești în orașele prin care treceau – o sursă de venit ingenioasă, care le permitea să acopere cheltuielile cu hrana, transportul și taxele vamale. Au rupt nu mai puțin de 497 de perechi de opinci pe drum, au traversat 74 de țări și 30 de colonii, au trecut de șase ori Ecuatorul, au înfruntat trei oceane și șapte mări, mergând zilnic 10–12 ore, cu pedometre rudimentare atașate la picioare. Chiar și pe vapoare, alergau pe punte pentru a “acumula” kilometri.
Călătoria a fost un șir de peripeții fabuloase. Au pornit prin Europa: Budapesta, Viena (unde i-au uimit cerșetorii orbi de pe Ring), Berlin, apoi Parisul de start oficial. De acolo, spre Spania, Gibraltar, Maroc – unde au fost arestați pe nedrept ca spioni – și în Africa de Nord, confruntându-se cu temperaturi de peste 40°C, când mergeau noaptea cu făclii aprinse să alunge fiarele și dormeau în copaci. Au ajuns în Egipt, Sudan, apoi Etiopia, traversând deșerturi unde supraviețuirea era o loterie. În India, la Bombay, au fost invitați la palatul unui rajah fascinat de poveștile lor, dar tragedia a lovit: Alexandru Pascu moare otrăvit accidental cu opiu. Mai târziu, în China, Gheorghe Negreanu se îmbolnăvește grav și renunță, iar Paul Pîrvu, epuizat de frig în Himalaya, moare de degerături. Rămâne singur Dumitru Dan, înaintând prin Asia (Coreea, Japonia), Australia, Noua Zeelandă, apoi America de Sud (Peru, Chile), Statele Unite – unde sunt primiți la Casa Albă de președintele Wilson în 1914 – și Canada.
Până în 1916, după șase ani, Dan a acumulat 96.000 de kilometri, cu doar 4.000 rămași. Dar Primul Război Mondial izbucnește, forțându-l să abandoneze și să se întoarcă acasă prin Atlantic, via Quebec și Detroit. Cursa se reia abia după război, pe un itinerar final stabilit de organizatori, iar pe 20 iulie 1923, la Paris, primește premiul suprem: titlul de „campion mondial pentru înconjurul Pământului pe jos” și 100.000 de franci. A fost înscris în Guinness Book of Records în 1985 pentru cei 100.000 de kilometri parcurși. Întors în România, devine un orator căutat, ținând conferințe în școli și universități, iar sub comunism e invitat să inspire tinerii cu poveștile sale. Moare în 1978, la 88 de ani, lăsând în urmă memorii și articole care au alimentat legenda sa.
Totuși, nu totul e roz în această poveste. Anii recenți au adus și umbre: investigații jurnalistice (cum ar fi cea a lui Timotei Rad sau a lui Davy Crockett) sugerează că părți din itinerar – mai ales cele din 1910–1914, prin Asia și Africa – ar putea fi exagerate sau fabricate, lipsind dovezi arhivistice solide dincolo de America de Nord și de Sud. Documentele confirmate arată călătorii reale în Europa și SUA, dar restul pare bazat pe relatări orale și presă entuziastă, fără fotografii sau marturii independente. Indiferent de nuanțe, fapta lui rămâne un simbol al curajului românesc, un reminder că ambiția poate muta munții – sau, măcar, să-i încalece pe jos.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Născut în 1775 la Arras, într-o familie de brutari înstăriți, Eugène-François Vidocq părea sortit unei vieți liniștite. Însă încă de la 13 ani fura argintăria casei și fugea în lume. La 16 ani era deja scrimeur de temut, soldat, dezertor, escroc și actor ambulant. Își câștiga pâinea jucând rolul „canibalului caraibian” în bâlciuri, se lupta în dueluri și evada din închisori cu o îndrăzneală de necrezut – o dată deghizat în călugăriță.
Peste două decenii și-a petrecut viața după gratii: Bicêtre, Toulon, Brest. A evadat de peste douăzeci de ori. În 1809, la 34 de ani, sătul de lanțuri și acuzat pe nedrept de un nou fals, face o ofertă uluitoare poliției din Paris: „Vă dau lumea interlopă pe tavă dacă mă scoateți de aici.” Propunerea este acceptată.
Din informator anonim devine, în doar câțiva ani, șeful primei brigăzi de detectivi civili din istorie – celebra Sûreté. Recrutează foști pușcăriași (singurii care cunoșteau cu adevărat infractorii), se deghizează, întinde capcane, inventează fișe antropometrice, păstrează urme de pantofi și de gloanțe. În cincisprezece ani prinde peste patru mii de răufăcători, mult mai mulți decât toată poliția oficială la un loc.
În 1833, sătul de birocrație și de invidii, demisionează și deschide prima agenție privată de detectivi din lume. Afacerea lui devine legendă, iar el însuși – modelul tuturor eroilor de romane polițiste care vor urma: Jean Valjean și Javert la Hugo, Vautrin la Balzac, Auguste Dupin la Poe și, mai târziu, Sherlock Holmes.
A murit sărac în 1857, la 81 de ani, dar numele său a rămas sinonim cu geniul investigației. Vidocq nu a fost doar un om care a trecut de la crimă la lege – el a fost cel care a inventat însăși meseria de detectiv.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Pasărea brahminy, numită și starling brahminy ori myna brahminy, este una dintre cele mai elegante și carismatice păsări din Asia tropicală. Cu o lungime de doar 20-22 cm, ea atrage privirile prin creasta neagră, ascuțită și ridicată ca o coroană, și prin penajul său lucios care combină negrul intens cu reflexii albăstrui și arămii pe aripi și coadă. Ciocul și picioarele galben-strălucitor completează aspectul său de nestemată înaripată.
În India poartă numele de „pasărea lui Krishna” sau „pasărea sfântă”, fiind asociată cu divinitatea și considerată aducătoare de noroc. Localnicii o lasă să cuibărească în preajma templelor și chiar în locuințe, crezând că prezența ei alungă spiritele rele. Deși aparține familiei starlingilor, vocea sa este surprinzător de variată: imită perfect alte păsări, sunete de animale și chiar cuvinte omenești, fiind una dintre cele mai talentate „vorbitoare” din lumea aviariană.
Trăiește în grupuri zgomotoase prin orașe, sate și zone cultivate, din India și Sri Lanka până în Thailanda și Myanmar. Se hrănește cu fructe (în special smochine), nectar, insecte și resturi omenești, adaptându-se perfect mediului urban. Cuibul și-l construiește în scorburi, în pereții clădirilor sau în cutii speciale puse de oameni.
Astăzi, pasărea brahminy s-a răspândit și în alte regiuni tropicale – Oman, Emiratele Arabe, Africa de Est, chiar și în unele insule din Oceanul Indian – datorită comerțului și eliberărilor intenționate. Oriunde apare, devine rapid o prezență iubită, un mic simbol al bucuriei și al legăturii dintre om și natură.
O pasăre mică, dar cu o personalitate uriașă – iată de ce brahminy rămâne una dintre cele mai îndrăgite și fascinante apariții în peisajul asiatic.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Pe 7 decembrie 1941, la ora 7:55 dimineața, 353 de avioane ale Marinei Imperiale Japoneze au lansat un atac-surpriză asupra bazei navale americane Pearl Harbor din Hawaii. În mai puțin de două ore au fost scufundate sau avariate grav 21 de nave de război, distruse 188 de avioane și au murit 2.403 americani. A doua zi, 8 decembrie 1941, Statele Unite au declarat război Japoniei, iar pe 11 decembrie Germania și Italia au declarat război SUA. Atacul de la Pearl Harbor a transformat un conflict european și asiatic într-un adevărat război mondial și a marcat începutul sfârșitului pentru Puterile Axei. Din 1941 încoace, 7 decembrie rămâne în memoria colectivă americană și mondială drept „o zi care va trăi în infamie”, după cum a numit-o președintele Franklin D. Roosevelt.
IATĂ CE S-A ÎNTÂMPLAT ÎN ACEASTĂ ZI:
1279 – A decedat regele polon Boleslas al V-lea supranumit “cel pudic” (n.21 iunie 1226) din dinastia Piast, fiul lui Lech I si al Grzymislawa de Luck.
1732 – A fost inaugurată Opera Regală la Covent Garden, Londra.
1787: Delaware devine primul stat care a ratificat Constituția Statelor Unite ale Americii.
1842: “New York Philharmonic Society” a susținut primul său concert.
1861: S-a născut Henri Mathias Berthelot, general, șeful misiunii militare franceze la București în timpul primul război mondial, participant activ la elaborarea planurilor de luptă din vara lui 1917 pe frontul romano-germano-austro-ungar; (d.28.01.1931).
1881: Se întemeiază “Societatea Politehnică din România“. Primul președinte al societății devine Dimitrie Frunză.
1884: S-a născut Petru Groza, avocat și om politic român. (d. 7 ianuarie 1958, București)
1894: A murit Ferdinand de Lesseps, diplomat francez, cel care a susținut construirea Canalului Suez;
1935: S-a născut prozatorul si eseistul roman Sorin Titel (“Copacul”, “Femeie, iată fiul tău”, “Mi-am amintit de zăpadă”); (d.17 ianuarie 1985).
1941: Japonezii ataca flota militara a SUA staționată în baza maritimă de la Pearl Harbour, în arhipelagul Hawaii din Oceanul Pacific.
1949 – Guvernul anticomunist chinez condus de Cian Kai Si se mută de la Nanking la Taipei, în insula Taivan.
1957 – Sunt arestați Iosif Capotă și Alexandru Dejeu, conducători ai unui grup de rezistență anticomunistă din Munții Apuseni, ulterior condamnați la moarte și executați la penitenciarul Gherla.
1965 – Adunarea Generala a ONU adoptă, în unanimitate “Declarația cu privire la promovarea în rândurile tineretului a idealurilor de pace, respect reciproc si înțelegere între popoare”, inițiată de România.
1972 – În drum spre Lună, echipajul misiunii Apollo 17 a realizat fotografia „The Blue Marble”, prima fotografie clară a feței luminate a Pământului.
1975 – Indonezia invadează Timorul de Est, fosta colonie portugheza.
1975 – A murit scriitorul american Thornton Wilder ; (n. 1897).
1987 – Ronald Reagan si Mihail Gorbaciov semnează, în cadrul întâlnirii la nivel înalt de la Washington, Tratatul de eliminare a rachetelor nucleare cu raza medie de acțiune ; (7–10.12.1987).
1992 – A fost inaugurat, la Iaşi, Centrul cultural francez.
1998 – A încetat din viață chimistul Martin Rodbell, laureat al Premiului Nobel pentru medicină pe anul 1994 (n. Decembrie 1925).
2001 – Consiliul Miniștrilor de Justiție și de Interne ai Uniunii Europene decid ridicarea vizelor pentru cetățenii români care doresc să călătorească în spațiul Schengen, începând cu 1 ianuarie 2002.
2004 – Teatrul de operă Scala din Milano și-a redeschis porțile, după trei ani, perioadă în care a fost supus unor ample lucrări de renovare.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
SCANDALUL ALOCAȚIILOR ÎNTÂRZIATE LA CĂLĂRAȘI! MII DE COPII AU AȘTEPTAT DEGEABA BANI DE MOȘ NICOLAE. AJPIS DĂ VINA PE „CALENDAR”, PĂRINȚII PE NEGLIJENȚĂ
Vidocq: primul detectiv din istorie
Leac băbesc minune: Scapi rapid de bronșită, tuse rebelă și respirație grea – doar 3 ingrediente simple!
Un călărășean a descoperit că pe adresa sa figurau șase persoane necunoscute: «Am fost obligat să plătesc taxe nedrepte»
VIDEO. PRIMELE DECLARAȚII ALE VICTIMELOR CONFLICTULUI VIOLENT DIN UNIREA: „AM FOST PUȘI LA PĂMÂNT, LOVIȚI ȘI AMENINȚAȚI CU PISTOLUL”
