În micuța așezare de pe plaja Tasmaniei, unde valurile mării șoptesc secrete vechi și stâncile ascund umbre din trecut, Jane Harper ne invită într-o lume în care supraviețuirea nu înseamnă doar a rămâne în viață, ci a purta greutatea vinovăției ca pe un lanț invizibil. „Supraviețuitorii”, cel de-al patrulea roman al autoarei australiene, publicat în 2021 și tradus în română la Editura Trei, este o meditație subtilă asupra traumelor care ne definesc, împletită cu suspansul clasic al unui thriller psihologic.
Povestea îl urmărește pe Kieran Elliott, un tânăr care se întoarce după doisprezece ani în Evelyn Bay, orașul natal marcat de o tragedie colectivă: o furtună devastatoare care a înghițit vieți și a lăsat în urmă fantome vii. Sosirea lui coincide cu o nouă crimă – dispariția și moartea brutală a unei tinere turiste –, un eveniment care redeschide răni nevindecate și scoate la iveală minciuni îngropate sub straturi de tăcere comunitară. Fără a dezvălui spoilere, Harper construiește o narațiune duală, alternând între prezent și flashback-uri, care explorează teme profunde precum moștenirea familială, loialitatea față de prieteni și modul în care un singur moment de neglijență poate remodela destine întregi.
Ce face „Supraviețuitorii” memorabil nu este neapărat ritmul alert – deși finalul devine febril și tensionat, cu scene de o intensitate care îți taie respirația, precum cele din peșterile stâncoase scăldate în lumina slabă a lanternelor –, ci portretul nuanțat al personajelor. Kieran, cu demonii săi interiori și cu rolul de tată recent, devine un narator empatic, dar imperfect, prin care cititorul simte pulsul unei comunități închise, unde turiștii sunt bineveniți doar cât timp nu sapă prea adânc în istoria locală. Harper, fost jurnalist cu un ochi ascuțit pentru detaliu, excelează în evocarea peisajului: marea furioasă, plajele izolate și aerul sărat care poartă miros de regret devin personaje în sine, amintind de influențele goticului australian din romanele sale anterioare, precum „Arșița” sau „Forța naturii”.
Totuși, cartea nu e lipsită de umbre. Unele fire narative – suspiciunile direcționate spre aproape fiecare locuitor – pot părea prea multe, creând un sentiment de redundanță în prima jumătate, iar rezoluția, deși satisfăcătoare, lasă un gust de incompletitudine, ca un val care se retrage prea brusc. Spre deosebire de ritmul incandescent din „Arșița”, aici accentul cade mai mult pe introspecție, ceea ce o face mai puțin „explozivă” și mai potrivită pentru cititorii care apreciază thriller-urile literare, nu doar cele de acțiune pură.
Cu o medie de 3.6/5 stele pe Goodreads (bazată pe mii de recenzii), „Supraviețuitorii” este lăudat pentru atmosfera sa sufocantă – Stephen King însuși a numit-o „cel mai bun roman al lui Harper până acum”, subliniind scenele care „îți îngheață sângele” – și criticat ocazional pentru un ritm mai lent. În română, traducerea Alunitei Voiculescu păstrează prospețimea dialogurilor și tensiunea subtilă, făcând volumul accesibil și captivant pentru publicul local.
Dacă ești fan al lui Tana French sau Gillian Flynn, acest roman îți va oferi nu doar un mister de descifrat, ci și o reflecție asupra supraviețuirii emoționale. O lectură care te face să privești cu alți ochi spre propriile tale „furtuni” din trecut – recomand cu căldură, mai ales pe plajă, sub un cer înnorat.
Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
