Recomandări de carte
Recomandare de carte – „Fără scăpare” – de Mark Billingham
Mark Billingham, fost comedian și scenarist britanic, erupe pe scena literaturii polițiste cu „Fără scăpare” (ediția în română a romanului de debut Sleepyhead, primul din seria cu detectivul Tom Thorne), publicat inițial în 2001 și relansat recent la Editura Niculescu. Această carte nu este doar o intrare promițătoare în genul thriller-ului criminal, ci o explozie de originalitate care redefinește coșmarul unui asasinat: ce ar fi dacă ucigașul nu vrea să te omoare, ci să te lase în viață, dar prizonier în propriul corp? Billingham transformă această premisă înfricoșătoare într-o narativă care te ține captiv de la prima pagină, amestecând suspans psihologic intens cu umor negru și un erou imperfect care devine instant clasic.
Acțiunea se petrece în Londra contemporană, unde un criminal în serie lovește cu o metodă diabolică: seduce femei singure, le ademenește cu șampanie amestecată cu sedative, apoi le induce un accident vascular cerebral prin manipularea precisă a punctelor de presiune de pe cap și gât. Primele trei victime mor, dar a patra – Alison Willetts, o femeie obișnuită prinsă în haosul propriei rutine zilnice – supraviețuiește. Locked-in syndrome-ul ei o transformă într-un martor mut, conștientă de tot ce se întâmplă în jurul ei, dar incapabilă să comunice sau să se miște. Ea devine cheia enigmei, dar și un simbol al ororilor psihologice pe care Billingham le disecă cu o precizie chirurgicală.
La conducerea investigației este detectivul inspector Tom Thorne, un personaj care iese imediat în evidență prin complexitatea sa: rebel, sarcastic, marcat de traume personale (inclusiv un trecut care îl bântuie prin flashback-uri tulburătoare), Thorne navighează prin birocrația absurdă a Poliției Metropolitane cu un cinism amuzant, dar profund uman. Nu este un erou hollywoodian infailibil – greșelile sale, dependența de country music și confruntările cu superiorii îl fac relatable, amintind de figuri ca Jack Reacher sau chiar de detectivii lui Ian Rankin. Billingham, cu background-ul său în comedie, injectează dialoguri vii și momente de umor sec care alină tensiunea, fără a submina gravitatea cazului. Perspectiva narativă alternează subtil între Thorne, victime și chiar umbrele criminalului, creând un ritm alert plin de răsturnări neașteptate.
Ce ridică „Fără scăpare” deasupra multor thrillere de serial killer este originalitatea: în loc de gore gratuit sau clișee spectaculoase, Billingham explorează frica interioară, izolarea și limitele medicinei legale. Temele sociale – violența domestică subtilă, presiunea asupra forțelor de ordine și vulnerabilitatea femeilor în spații urbane aparent sigure – sunt țesute organic în intrigă, făcând cartea nu doar distractivă, ci și provocatoare. Criticii internaționali au salutat debutul: Publishers Weekly îl numește „briliant conceput și superb complotat, cu personaje complexe și un final șocant”, iar Sunday Times îl plasează în topul thrillelelor britanice. Pe Goodreads, media de 3.8/5 reflectă un consens: un plot inovator care te face să răsfoiești paginile compulsiv, deși unii cititori avertizează că descrierile medicale și violența pot fi deranjante.
În ediția română de la Niculescu, traducerea capturează fidel tonul sec al lui Billingham, făcând accesibilă această capodoperă fanilor genului din România. Dacă ești nou în seria Thorne (care numără acum peste 15 volume), „Fără scăpare” este poarta perfectă – un roman care te avertizează că uneori, supraviețuirea este cea mai crudă pedeapsă.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
În universul literaturii polițiste britanice, Mark Billingham se impune ca un maestru al intrigilor întortocheate, iar „Cartea crimei” (ediția în română a romanului The Killing Habit, al 15-lea din seria cu detectivul Tom Thorne) este o dovadă grăitoare a talentului său. Publicat inițial în 2018 și tradus recent la Editura Niculescu, acest thriller combină umorul negru specific autorului cu o explorare profundă a psihologiei criminale, transformând o aparentă banalitate – uciderea animalelor de companie – într-un coșmar care escaladează rapid spre ororile umane.
Povestea îl readuce în prim-plan pe inspectorul Tom Thorne, personajul emblematic al seriei, un polițist rebel, sarcastic și marcat de traume personale, care navighează prin haosul birocratic al Poliției Metropolitane din Londra. De data aceasta, Thorne este repartizat la o anchetă aparent ridicolă: cineva torturează și ucide pisici în suburbii liniștite, lăsând în urmă scene de cruzime șocantă. Ce pare inițial o pierdere de timp – poreclită ironic „Tomicide” de colegii săi – devine rapid un semnal de alarmă, deoarece Thorne știe prea bine că cruzimea față de animale este adesea un precursor al violențelor asupra oamenilor. Paralel, colega sa, inspectoarea Nicola Tanner – o figură mai disciplinată și analitică –, investighează răspândirea unei noi droguri letale care face ravagii în cartierele defavorizate, ducând la o serie de supradoze misterioase.
Billingham țese cu măiestrie aceste două fire narative aparent disparate, creând un ritm alert care te obligă să răsfoiești paginile cu o urgență aproape compulsivă. Autorul, fost actor și comedian, injectează dialoguri vii și momente de umor sec, care echilibrează tensiunea psihologică intensă. Thorne nu este un erou infailibil; greșelile sale, îndoielile și confruntările cu trecutul (inclusiv coșmaruri care îl bântuie) îl fac uman și relatable, amintind de detectivi iconici precum Rebus al lui Ian Rankin sau Morse. Tanner, pe de altă parte, adaugă un contrapunct perfect, cu stilul ei metodic care completează haosul creativ al lui Thorne.
Ce face cartea cu adevărat memorabilă este modul în care Billingham disecă temele sociale profunde: cruzimea animalelor ca indicator al societății în derivă, dependența ca epidemie modernă și presiunea psihologică asupra forțelor de ordine. Nu lipsește nici critica subtilă la adresa sistemului judiciar britanic, cu birocrație absurdă și resurse limitate, dar totul este îmbrăcat într-o intrigă plină de răsturnări neașteptate. Spre deosebire de thrillerele americane mai spectaculoase, aici accentul cade pe realism psihologic – ucigașii nu sunt monștri caricaturali, ci umbre ale unei lumi gri, ceea ce amplifică impactul emoțional.
Dacă ești pasionat de polițiste britanice inteligente, cu eroi imperfecți și finaluri care te lasă cu sufletul la gură, „Cartea crimei” este o lectură obligatorie. Mark Billingham nu doar distrează, ci și provoacă reflecții profunde, amintindu-ne că uneori, cel mai înfricoșător obicei este ignoranța față de semnalele subtile ale răului
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
„Fata dispărută” (titlu original: Gone Girl), publicată în 2012, este un roman care a redefinit genul thrillerului psihologic, aducând-o pe Gillian Flynn în atenția cititorilor din întreaga lume. Cartea spune povestea lui Nick și Amy Dunne, un cuplu din New York mutat în Missouri, a cărui viață aparent idilică ia o turnură dramatică atunci când Amy dispare în circumstanțe misterioase în dimineața aniversării lor de cinci ani de căsnicie.
Flynn construiește o narațiune tensionată, alternând perspectivele lui Nick și Amy. Prima parte a romanului dezvăluie treptat fisurile din relația lor, în timp ce dispariția lui Amy declanșează o anchetă polițienească și o frenezie mediatică. Nick devine rapid suspectul principal, iar comportamentul său ambiguu ridică întrebări: este el un soț nepăsător sau un criminal? Între timp, jurnalul lui Amy, intercalat în poveste, oferă o privire aparent intimă asupra căsniciei lor, dar și asupra propriei sale psihologii.
Ceea ce face romanul remarcabil este abilitatea lui Flynn de a manipula percepțiile cititorului. Răsturnările de situație sunt executate cu măiestrie, dezvăluind treptat adevăruri tulburătoare despre personaje și motivele lor. Stilul scriitoricesc este ascuțit, cu dialoguri realiste și observații pătrunzătoare despre natura umană, relațiile de cuplu și influența mass-mediei. Flynn nu se ferește să exploreze laturile întunecate ale psihicului uman, creând personaje complexe, care sunt simultan fascinante și respingătoare.
Temele centrale ale romanului – înșelăciunea, manipularea și fațada perfecțiunii – sunt țesute cu grijă în poveste, oferind o reflecție profundă asupra modului în care oamenii își construiesc identitățile publice și private. Deși unii cititori ar putea considera ritmul primei jumătăți mai lent, acesta servește la construirea unei tensiuni care explodează în a doua parte a cărții.
„Fata dispărută” este un roman care nu doar că te ține cu sufletul la gură, dar te și provoacă să reflectezi asupra adevărului și aparențelor. Este o lectură obligatorie pentru fanii thrillerelor psihologice, dar și pentru cei care apreciază o poveste bine scrisă, cu personaje memorabile și o intrigă imprevizibilă.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Dacă ești în căutarea unui thriller care să-ți taie respirația și să-ți răstoarne toate presupunerile, Pacienta din Pavilionul 9 de Naomi Williams este alegerea perfectă. Publicat în 2025, acest roman de debut în genul thriller psihologic al autoarei (care mai scrie drame familiale sub pseudonimul Lisa Timoney) te aruncă imediat într-un vârtej de suspans, unde granițele dintre realitate și iluzie se dizolvă ca un vis urât.
Povestea începe cu un șoc: Laura Winters este găsită lângă un cadavru – cel al soțului ei – plină de sânge care nu e al ei, dar fără nicio amintire a evenimentelor. Internată în Pavilionul 9, un centru psihiatric de maximă securitate, ea devine pacienta enigmatică a Emmei, o psihoterapeuta specializată în violență domestică. Emma are la dispoziție exact șase zile intense de terapie pentru a debloca memoriile Laurei și a stabili adevărul: este Laura o victimă inocentă, o martoră traumatizată sau o ucigașă calculată? Ce pare inițial o rutină terapeutică se transformă rapid într-un joc periculos de oglinzi, când Emma observă paralele tulburătoare între povestea pacientei sale și propria ei viață – inclusiv asemănări izbitoare cu soțul ei.
Williams construiește o atmosferă apăsătoare, claustrofobică, unde pereții albi ai pavilionului par să ascundă secrete proprii. Capitolele alternează între sesiunile de terapie, flashback-urile fragmentare ale Laurei și introspecțiile tot mai anxioase ale Emmei, creând un ritm alert care te face să răsfoiești paginile cu pulsul accelerat. Autoarea excelează în portretizarea minții umane vulnerabile: Laura nu e un personaj plat, ci o enigmă vie, cu momente de vulnerabilitate sfâșietoare alternate cu replici tăioase care te fac să te întrebi dacă nu cumva ea deține controlul. Emma, la rândul ei, nu e eroina infailibilă – dubiile ei interioare adaugă straturi de realism, transformând-o într-o naratoare nesigură pe care o suspectezi constant.
Răsturnările de situație sunt maestrul lui Williams: fiecare dezvăluire pare logică retrospectiv, dar te lasă cu gura căscată în momentul impactului. Finalul? Un pumn în stomac care te obligă să revizuiești totul, lăsându-ți un gust amar de paranoia care persistă ore întregi după ultima pagină. Inspirat vag din cazuri reale de amnezie post-traumatică și abuz domestic (fără a cădea în didacticism), romanul atinge teme profunde precum manipularea emoțională și fragilitatea identității, dar le împletește cu un suspans pur, accesibil.
Nu e un thriller perfect – ritmul lent din primele capitole poate testa răbdarea unora, iar unele clișee genului (cum ar fi “soțul perfect care ascunde un monstru”) sunt prezente. Totuși, acestea sunt umbre minore pe fundalul unei intrigi solide, care rivalizează cu hituri precum Pacienta tăcută a A.J. Finn sau Anna O de Matthew Blake. Dacă iubești genul, vei devora cartea într-o noapte, exact cum promite descrierea: “o tensiune pe care ai putea-o tăia cu un cuțit.”
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Accident la Mihai Viteazu – șoferul a scăpat ca prin minune după ce mașina a lovit un stâlp și gardul unei case
Pompierii din Călărași, eroi și pentru animale! ISU marchează Ziua Mondială a Animalelor: „Pentru că fiecare viață contează!”
Locuință cuprinsă de incendiu în comuna Fundeni – intervenție a pompierilor ISU Călărași
Un călărășean a descoperit că pe adresa sa figurau șase persoane necunoscute: «Am fost obligat să plătesc taxe nedrepte»
VIDEO. PRIMELE DECLARAȚII ALE VICTIMELOR CONFLICTULUI VIOLENT DIN UNIREA: „AM FOST PUȘI LA PĂMÂNT, LOVIȚI ȘI AMENINȚAȚI CU PISTOLUL”
