Yaniv Iczkovits reușește în acest roman să facă ceva aparent simplu, dar extrem de dificil: să vorbească despre marile întrebări ale existenței evreiești fără să cadă nici în predică, nici în clișeele obosite ale literaturii holocaustice.

Povestea urmărește trei surori dintr-o familie ultraortodoxă din Ierusalim, ale căror vieți se despart dramatic după ce una dintre ele, Motele, dispare brusc, lăsând în urmă un bilet și o tăcere apăsătoare. În centrul cărții stă însă figura tatălui – măcelarul evlavios, dur, autoritar – și felul în care prezența lui masivă modelează, sufocă și totodată întemeiază identitățile fiicelor.

Stilul lui Iczkovits este precis, tăios, uneori brutal de sincer. Nu face concesii cititorului: nici personajele nu sunt ușor de simpatizat, nici soluțiile nu sunt confortabile. Totuși, tocmai această lipsă de indulgență creează o tensiune constantă și o autenticitate rară. Citim cu sufletul la gură, nu din cauza acțiunii trepidante (romanul e mai degrabă lent, apăsat), ci din cauza presiunii morale și existențiale care crește pe parcurs.

Particular remarcabilă este maniera în care autorul vorbește despre trup: despre carnea tăiată în măcelărie, despre menstruație, despre sexualitate reprimată, despre naștere și moarte – toate aceste dimensiuni fizice sunt tratate cu o privire în același timp crudă și profund respectuoasă față de corpul uman.

Advertisement

„Fiica măcelarului” nu este un roman ușor. Nu te mângâie, nu te iartă, nu-ți oferă răspunsuri definitive. Dar tocmai de aceea rămâne cu tine mult timp după ce închizi ultima pagină – ca o tăietură bine plasată, care doare, sângerează puțin, dar vindecă ceva adânc.

Unul dintre cele mai puternice romane israeliene traduse în ultimii ani. Merită citit cu atenție și fără grabă.

„Terra Nostra” este probabil cea mai ambițioasă și mai grea carte a lui Carlos Fuentes – un adevărat ocean narativ în care cititorul riscă să se piardă, dar poate și să se regăsească, dacă are răbdare.

Fuentes construiește aici o lume paralelă, extrem de densă, în care se întâlnesc mai multe timpuri: Evul Mediu iberic, Renașterea, barocul hispano-american, secolul XX și un viitor apocaliptic indistinct. Personaje istorice (Filip al II-lea, Felipe, Don Quijote, Felipe el Hechizado) se dedublează, se transformă, se reîntrupează sub alte nume și chipuri, într-o continuă reîncarnare a aceleiași setei de putere, control și ordine absolută.

Romanul este o meditație uriașă despre obsesia spaniolă pentru puritate, despre închisoarea timpului liniar, despre încercarea zadarnică de a opri curgerea istoriei și de a impune un „moment etern” perfect, steril, mort. Palatul Escorial devine simbolul acestei închisori temporale – un loc unde totul este fixat, catalogat, controlat, până la sufocare.

Stilul este baroc în sensul cel mai profund: excesiv, labirintic, încărcat de digresiuni, oglinzi, repetiții, liste nesfârșite, ceremonii fastuoase și erotism rece. Uneori textul devine aproape sufocant de dens, alteori se deschide brusc spre momente de o frumusețe tăioasă.

Advertisement

Pentru cititorul obișnuit cu romanele lineare, „Terra Nostra” poate părea un supliciu. Pentru cel dispus să se lase purtat de curenții, de refluxurile și de vârtejurile timpului fuentinian, rămâne una dintre cele mai importante experiențe literare posibile în limba spaniolă – o încercare disperată și magnifică de a cuprinde deodată toată memoria hispanică, cu toată gloria, oroarea și vina ei.

O carte care nu se citește – se străbate. Și după ce o termini, ai senzația ciudată că ea continuă să se scrie înăuntrul tău, la nesfârșit.

„Fantoma” lui James Swallow este un thriller de acțiune pură, tăios ca un bisturiu, care reușește să combine ritmul alert al filmelor de spionaj contemporane cu o poveste surprinzător de personală despre trădare și identitate.

Personajul principal, Marc Dane, fost analist la MI6, devine brusc ținta propriilor foști colegi după un atac terorist devastator. De aici începe o alergare disperată prin Europa, în care nimeni nu e cine pare a fi, iar fiecare alianță se poate transforma într-o capcană în doar câteva pagini.

Swallow excelează la două capitole: ritmul absolut necruțător și modul în care construiește neîncrederea. Nu există momente de respiro lung, nici pasaje descriptive inutile. Totul se mișcă rapid, foarte rapid, iar cititorul este forțat să țină pasul cu protagonistul – exact cum trebuie într-un astfel de roman.

Personajele sunt funcționale, dar suficient de bine conturate încât să ne pese ce li se întâmplă. Marc nu e un supererou clasic, iar asta îl face credibil și ușor de înțeles. Femeia misteriosă care îl ajută (sau îl manipulează?) și antagonistul principal sunt și ei realizați cu economie de mijloace, dar cu impact maxim.

Advertisement

Singurul punct mai slab ar fi că, pe alocuri, intriga se bazează pe prea multe coincidențe și pe o tehnologie care uneori pare exagerat de magică. Însă ritmul atât de intens face ca aceste mici păcate să treacă aproape neobservate.

În concluzie: dacă îți plac thrillerele moderne gen Daniel Silva sau Brad Thor, dar vrei ceva mai tăios și mai britanic ca stil, „Fantoma” este o alegere foarte bună. Se citește într-o noapte (sau două, dacă mai vrei și să dormi puțin) și rămâne cu tine după aceea, mai ales întrebarea: ce ai face dacă toți cei în care ai avut încredere ți-ar întoarce spatele?