Astăzi, când privesc la România mea, țara în care m-am născut și am crescut, simt un amestec de tristețe, furie și dezamăgire profundă. Nu mai e țara visurilor noastre din anii ’90, când speram la o democrație adevărată, prosperitate și justiție echitabilă. În 2025, România pare un loc sufocat de probleme sistemice, unde cei de la putere par să-și bată joc de noi, cetățenii obișnuiți, în timp ce ei își umflă buzunarele. Voi vorbi deschis, din suflet, despre ce mă doare cel mai tare: nedreptățile din justiție, scumpirile și taxele care ne îngroapă, războiul hibrid care ne subminează din umbră, dar și alte aspecte care fac viața aici tot mai grea. E ca și cum suntem într-o barcă (nu de lux) care ia apă din toate părțile, iar căpitanii noștri se ceartă pe cine să arunce primul peste bord.
Să încep cu justiția, care ar trebui să fie stâlpul societății, dar în România de azi e mai degrabă un castel de nisip. Am văzut prea multe cazuri în care dreptatea se face după cum bate vântul politic. Încrederea în justiție e la pământ – deși oficialii spun că suntem în media europeană, cu o percepție pozitivă față de protecția investițiilor, realitatea e alta. Reformele permanente și retorica agresivă subminează totul, ducând la o criză de legitimitate. DNA-ul e slăbit, legile justiției sunt făcute praf de Curtea Constituțională și Parlament, iar procesele, deși oficial mai rapide decât media europeană, par să dureze o veșnicie pentru oamenii simpli. Am prieteni care au luptat ani în instanțe pentru drepturi banale, doar ca să vadă cum corupții cu gulere albe scapă basma curată. Justiția nu se înclină în fața puterii? Ba da, și asta ne face să ne simțim neprotejați, ca și cum legea e doar pentru cei mici, iar marii hoți sunt intangibili. E o nedreptate crasă care erodează încrederea în stat.
Apoi, economia – Doamne, ce dezastru! Scumpirile sunt ca un val care ne lovește zilnic, și totul din cauza deciziilor proaste ale guvernanților. De la 1 august 2025, TVA-ul a crescut la 21% pentru cota standard și 11% pentru cea redusă, afectând alimente, medicamente, locuințe. Accizele la carburanți, țigări și alcool au sărit în sus, rovinieta a crescut cu 80%, iar impozitul pe dividende s-a triplat în unele cazuri. Prețurile la mâncare, locuințe și energie au explodat – un apartament nou de până la 120 mp, care costa minim 120.000 euro, are acum TVA de 21% în loc de 9%. Inflația e cea mai mare din UE, la 10% pentru a 22-a lună la rând, iar creșterea economică e anemică: doar 1% prognozată pentru 2025, cu deficit bugetar uriaș și inflație ridicată până în 2026. Guvernul cheltuie mai mult decât încasează, iar noi plătim diferența prin taxe noi și scumpiri în lanț. Pensiile înghețate, bursele tăiate, concedieri – totul pe spinarea noastră, în timp ce statul risipește bani pe sinecuri și companii de stat falimentare. Mă enervează când văd familii care abia își permit să pună mâncare pe masă, iar tinerii pleacă în străinătate pentru că aici salariile sunt de mizerie comparativ cu costurile. E o povară fiscală care ne sufocă, și nimeni nu taie din risipa statului înainte să ne stoarcă pe noi.
Dar poate cel mai perfid e războiul hibrid care ne atacă din umbră. România e țintă a unui război hibrid coordonat de Rusia încă din 2022, cu scopul de a ne slăbi din interior. Peste 85.000 de atacuri cibernetice au vizat alegerile din 2024, plus dezinformare masivă, manipulare prin conspiraționiști și retorică nostalgică. Rusia pune paie pe foc acolo unde vede tensiuni sociale, încercând să ne dezbine și să inducă frică. Am fost expuși la asta de 10 ani, dar autoritățile au ignorat-o sistematic. Jumătate dintre români cred acum că Rusia ar putea ataca direct, și pe bună dreptate – drone rusești intră în spațiul nostru aerian fără consecințe serioase. E un război care combină atacuri cibernetice, sabotaj economic și propagandă, și ne face să ne simțim vulnerabili la granița NATO. Cazuri ca ale lui Călin Georgescu sau Potra, care cer azil în Rusia, arată cât de adânc s-a infiltrat asta în societate. Nu e doar paranoia – e realitate, și statul nostru pare prea slab să riposteze cum trebuie.
Pe lângă astea, situația socială e la pământ. Rate neplătite, datorii în creștere, familii sufocate de scumpiri și taxe. Economia e sub potențial, cu cea mai mare inflație și deficit din regiune. Politic, suntem într-un haos: guverne instabile, alegeri contestate, și o clasă politică mincinoasă care promite marea cu sarea, dar livrează doar austeritate pentru noi, nu și pentru ei. Corupția e endemică, migrația tinerilor continuă, iar infrastructura – drumuri, spitale, școli – e în urmă cu decenii. Chiar și mediul: poluare, defrișări, și acum amenințări hibride care exploatează toate astea.
Eu cred că România de azi e o țară frumoasă, cu oameni harnici, dar furată și manipulată de un sistem corupt și influențe externe. Nu mai putem sta pasivi – trebuie să cerem reforme reale, justiție independentă, taxe echitabile și protecție adevărată împotriva amenințărilor. Altfel, viitorul nostru e sumbru. Sper că vocile ca a mea se vor auzi și vom schimba ceva, înainte să fie prea târziu.
Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
