Bohemian Waxwing (Bombycilla garrulus), cunoscută și sub numele de sturz de mătase, este o pasăre fascinantă, apreciată pentru aspectul său elegant și comportamentul social. Această specie migratoare, întâlnită în regiunile nordice ale Europei, Asiei și Americii de Nord, impresionează prin penajul său colorat și cântecul delicat. Iată tot ce trebuie să știi despre această pasăre uimitoare.

Aspect și caracteristici

Bohemian Waxwing este o pasăre de dimensiuni medii, cu o lungime de aproximativ 18-21 cm și o anvergură a aripilor de 32-35 cm. Penajul său este o combinație spectaculoasă de culori: corpul este predominant brun-cenușiu, cu accente de galben și alb pe aripi și coadă, iar capul este împodobit cu o creastă distinctivă. Ceea ce o face cu adevărat specială sunt petele roșii, asemănătoare cerii, de pe aripile secundare, de unde îi vine și numele de „waxwing” (aripă de ceară). Masca neagră de pe față, conturată de alb, adaugă un aer misterios.

Habitat și răspândire

Această pasăre preferă pădurile de conifere din regiunile boreale, dar iarna migrează în stoluri mari către zone mai temperate, inclusiv în Europa Centrală și de Est. În România, Bohemian Waxwing poate fi observată în timpul iernii, mai ales în zonele împădurite sau în apropierea tufișurilor cu fructe de pădure, care reprezintă principala sa sursă de hrană.

Comportament și dietă

Bohemian Waxwing este o pasăre extrem de sociabilă, fiind adesea văzută în stoluri de zeci sau chiar sute de indivizi. Aceste stoluri se deplasează în căutarea fructelor de pădure, în special cele de sorb, ienupăr sau măceșe, care constituie baza dietei lor în sezonul rece. Vara, ele consumă și insecte, dar fructele rămân preferatele lor. Un comportament interesant este obiceiul de a împărți hrana: păsările își trec fructele de la una la alta, un gest care întărește legăturile sociale.

Advertisement

Reproducere

Sezonul de reproducere al sturzului de mătase are loc în lunile de vară, în pădurile nordice. Cuibul, construit din ramuri, ierburi și mușchi, este amplasat în copaci, de obicei la înălțime. Femela depune 4-6 ouă, pe care le clocește timp de aproximativ 14 zile. Puii sunt hrăniți de ambii părinți și devin independenți după circa 15-17 zile.

Curiozități

• Cântec discret: Spre deosebire de alte păsări, Bohemian Waxwing nu are un cântec complex, ci emite sunete moi, triluri melodioase, asemănătoare unui clinchet.

• Iubitoare de fructe fermentate: Uneori, aceste păsări consumă fructe fermentate, ceea ce le poate face să pară „amețite”, un fenomen observat și documentat de ornitologi.

• Simbolism: În unele culturi, datorită aspectului său elegant, Bohemian Waxwing este asociată cu frumusețea și libertatea.

Conservare

Deși nu este considerată o specie amenințată, populațiile de Bohemian Waxwing pot fi afectate de schimbările climatice și de pierderea habitatelor. Protejarea pădurilor boreale și a zonelor cu tufișuri fructifere este esențială pentru supraviețuirea lor.

Pe 31 martie 1995, cerul României a fost martorul uneia dintre cele mai grave tragedii aviatice din istoria sa. Un Airbus A310, operat de compania TAROM, care decolase de pe Aeroportul Otopeni cu destinația Bruxelles, s-a prăbușit la doar două minute după ce a părăsit pista. Zborul 371, care transporta 60 de suflete – 10 membri ai echipajului și 50 de pasageri – s-a încheiat dramatic în apropiere de Balotești, Ilfov. Niciun supraviețuitor nu a fost găsit, marcând această catastrofă drept cea mai devastatoare din aviația românească. Ancheta a indicat o combinație de factori, inclusiv o posibilă defecțiune tehnică și condiții dificile, dar detaliile exacte au rămas subiect de speculații și analize ani la rând. Evenimentul a zguduit națiunea și a rămas un punct de referință dureros în istoria aviației din România.

Pitulicea cu cap albastru (Monticola cinclorhyncha), o specie din familia Muscicapidae, este o pasăre fascinantă, recunoscută pentru culorile sale vii și comportamentul discret. Masculul acestei specii este inconfundabil datorită capului, gâtului și bărbiei de un albastru intens, contrastând cu spatele negru-albăstrui și cu părțile inferioare și crupa de un cafeniu-roșcat. Un detaliu distinctiv este pata albă de pe aripă, vizibilă în zbor. Femela, în schimb, are un penaj mai puțin strălucitor, cu nuanțe de cafeniu și un desen alb-maroniu pe părțile inferioare, fiind asemănătoare cu femela pitulicii cu burtă castanie, dar mai palidă și fără semilună albă pronunțată în jurul ochilor.

Această pasăre populează regiuni muntoase și deluroase, fiind un vizitator de vară în zone precum Afghanistan și lanțul Himalaya, din Pakistan până în Arunachal Pradesh. În timpul verii, pitulicea cu cap albastru preferă pădurile de pin și pantele deluroase, la altitudini între 900 și 3000 de metri. Iarna, coboară în zonele joase din sudul Indiei, în special în regiunile Ghats de Vest și de Est, unde frecventează păduri secundare, plantații de cafea sau cardamom și jungle ușor deschise. În aceste perioade, este adesea observată în stoluri mixte, căutând hrană atât în copaci, cât și pe sol, folosind crengi uscate sau fire de telefon pentru a pândi prada.

Comportamentul său este tipic pitulicilor: când este deranjată, zboară în copaci și rămâne nemișcată pentru a evita atenția. Hrana sa constă în principal din insecte, ceea ce o face o pasăre insectivoră, contribuind la echilibrul ecosistemelor în care trăiește. Sezonul de reproducere are loc între aprilie și august în Himalaya, unde cuibul, o structură simplă din mușchi, tulpini și frunze, este construit aproape de sol, sub rădăcini expuse sau în crevasele stâncilor.

Din punct de vedere al conservării, pitulicea cu cap albastru este clasificată ca fiind de „preocupare minimă” (Least Concern) de către IUCN, datorită populației sale relativ stabile și distribuției extinse. Cu toate acestea, pierderea habitatului din cauza defrișărilor, în special în regiunile de iarnă, rămâne o amenințare potențială.

Advertisement

Această pasăre splendidă, cu contrastul său de culori și comportamentul discret, este o adevărată bijuterie a naturii, captivând privirile oricărui iubitor de păsări care are șansa de a o observa în sălbăticie.