Cultură
Recomandare de carte -„La Caracas va fi mereu noapte” de Karina Sainz Borgo
Romanul „La Caracas va fi mereu noapte” al Karinei Sainz Borgo este o poveste sfâșietoare și profundă, care explorează trauma, pierderea și lupta pentru supraviețuire într-un oraș măcinat de haos, violență și colaps social. Cartea, tradusă în peste 20 de limbi, a atras atenția internațională pentru portretul său visceral al Venezuelei contemporane, dar și pentru modul în care universalizează experiența umană în fața adversității.
Cartea o urmărește pe Adelaida Falcón, o tânără care se confruntă cu pierderea mamei sale și cu destrămarea treptată a vieții pe care o cunoștea în Caracas, un oraș sufocat de criză politică, economică și socială. Povestea este narată cu o intensitate care alternează între introspecție și brutalitatea realității exterioare. Adelaida devine martoră și victimă a violenței omniprezente, a corupției și a disperării, în timp ce încearcă să găsească un sens în haosul din jur.
Titlul, „La Caracas va fi mereu noapte”, sugerează o stare perpetuă de întuneric, nu doar fizic, ci și metaforic – o metaforă a speranței pierdute, a fricii și a alienării. Romanul abordează teme precum exilul interior, identitatea, memoria și costul uman al conflictelor sociale. Sainz Borgo construiește o poveste care, deși ancorată în contextul specific al Venezuelei, rezonează cu oricine a experimentat pierderea sau dezrădăcinarea.
Karina Sainz Borgo impresionează prin proza sa densă, dar accesibilă, care combină imagini poetice cu o descriere cruntă a realității. Stilul său este unul visceral, capabil să surprindă atât fragilitatea emoțiilor umane, cât și duritatea unui mediu ostil. Dialogurile sunt concise, dar încărcate de semnificație, iar descrierile orașului Caracas devin aproape un personaj în sine – un spațiu viu, dar amenințător, care modelează destinele celor care îl populează.
Autoarea reușește să creeze o atmosferă apăsătoare, dar nu lipsită de momente de frumusețe melancolică, în special în pasajele în care Adelaida reflectează asupra relației cu mama sa sau asupra amintirilor dintr-o Venezuelă mai luminoasă, acum pierdută. Această dualitate – între lumină și întuneric – este un fir roșu al romanului, care subliniază contrastul dintre trecut și prezent.
- Autenticitatea emoțională: Povestea Adelei este profund umană, iar durerea și reziliența ei sunt descrise cu o sensibilitate care evită sentimentalismul exagerat.
- Portretul unei societăți în colaps: Romanul reușește să surprindă complexitatea crizei venezuelene fără a cădea în clișee sau judecăți simpliste.
- Universalitatea temelor: Deși ancorată în contextul specific al Caracasului, povestea vorbește despre supraviețuire și pierdere într-un mod care transcende granițele geografice.
Unii cititori ar putea considera că ritmul narativ este, pe alocuri, inegal, cu momente de introspecție care încetinesc acțiunea. De asemenea, anumite aspecte ale crizei politice și sociale ar putea fi mai puțin accesibile pentru cei care nu sunt familiarizați cu contextul istoric al Venezuelei. Totuși, aceste elemente nu diminuează impactul emoțional al poveștii.
„La Caracas va fi mereu noapte” este un roman cutremurător, care combină o poveste personală cu o critică subtilă, dar necruțătoare, a unei societăți în derivă. Karina Sainz Borgo creează o operă care este, în același timp, o elegie pentru o țară pierdută și un strigăt de rezistență al spiritului uman. Este o carte care te bântuie mult timp după ce ai întors ultima pagină, recomandată celor care apreciază literatura ce explorează profunzimile condiției umane în contexte extreme.
Notă finală: O lectură obligatorie pentru cei interesați de ficțiunea contemporană cu mize sociale și emoționale, dar și pentru cei care vor să înțeleagă, printr-o lentilă literară, complexitatea crizei din Venezuela.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
„Detaliile”, romanul suedez al autoarei Ia Genberg, publicat în 2022 sub titlul original Detaljerna (tradus în română în ediția Polirom din 2025), este o meditație profundă și febrilă asupra memoriei, identității și relațiilor umane, construită prin prisma unor portrete intime și fragmentare. Născută în 1967 la Stockholm, Genberg a debutat în literatură după o carieră jurnalistică, iar acest al treilea roman al său a devenit un bestseller internațional, vândut în peste 30 de țări. A câștigat Premiul August 2022 și Premiul Aftonbladet 2022 în Suedia, fiind finalist la The International Booker Prize 2024 și nominalizat la The International Dublin Literary Award 2025, ceea ce subliniază impactul său global asupra cititorilor de ficțiune contemporană.
Acțiunea se învârte în jurul unei femei neidentificate explicit, care, imobilizată la pat de un acces de febră, este copleșită de o urgență inexplicabilă: să găsească un anumit roman din biblioteca sa. Între paginile cărții, descoperă un bilet vechi de la o fostă iubită, care declanșează un torent de amintiri. Romanul se structurează în jurul a patru portrete vii – ale fostelor iubite, dar și ale unor figuri artistice sau personale – care dezvăluie fragmente de viață, experiențe senzoriale și emoții reprimate. Fiecare portret explorează nu doar subiectul reprezentat, ci și artistul din spatele „penelului”, punând sub semnul întrebării cine este cu adevărat centrul unei istorii: cel observat sau observatorul? Genberg țese o narativă care estompează granițele dintre realitate și ficțiune, trecut și prezent, sine și celălalt, evocând febra ca metaforă pentru haosul interior al amintirilor.
Stilul autoarei este hipnotic și arzător, asemănat de critici cu un acces de febră care hipnotizează și arde la atingere (The New York Times Book Review). Proza sa este captivantă, provocatoare, presărată cu detalii senzoriale vii – mirosuri, texturi, sunete – care transformă abstractul în tangibil. Spre deosebire de romanele nordice mai reci și analitice, „Detaliile” pulsează cu o intensitate emoțională, celebrând umanitatea prin vulnerabilitățile sale. Personajele nu sunt eroi perfecți, ci mosaice de momente efemere: iubiri pierdute, ambiții artistice neîmplinite, confruntări cu identitatea de gen și sexuală. Romanul ridică întrebări profunde despre cum detaliile mărunte – un bilet, un gest, o carte – modelează o viață, și despre pericolele uitării selective.
Cu aproximativ 200 de pagini, „Detaliile” se citește ca un vis febril, pe nerăsuflate, dar lasă în urmă o reflecție durabilă asupra efemerității relațiilor. Nota mea: 4.8/5. Este o lectură esențială pentru iubitorii de literatură introspectivă, care răscolește amintiri personale și invită la o reevaluare a propriei biografii. Recomandată cu entuziasm, mai ales în contextul premiilor recente care o validează ca o capodoperă modernă.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Cultură
Eveniment „secret” la șantierul arheologic Măriuța! Muzeul Dunării de Jos a bifat Ziua Porților Deschise fără… porți deschise
Ziua Porților Deschise la șantierul arheologic Măriuța – La Movilă s-a transformat într-o bătaie de joc la adresa comunității. Muzeul Dunării de Jos Călărași, în parteneriat cu Primăria Belciugatele, a „organizat” marți, 16 septembrie 2025, un eveniment despre care aproape nimeni nu a știut.
Anunțul? Nu înainte, ci după! O postare seacă pe rețelele de socializare, ca să dea bine la raport, în care oamenii erau informați că evenimentul a avut deja loc. Cu alte cuvinte, Ziua Porților Deschise a fost ținută cu porțile ferecate pentru publicul larg.
În timp ce elevii și câțiva localnici invitați au fost duși pe câmp, la soare, unde au băut apă ca să nu leșine de căldură, restul celor interesați de patrimoniul arheologic al județului au rămas pe dinafară, fără să aibă șansa să participe.
Muzeul vorbește în postare despre „descoperiri arheologice fascinante” și „explicații accesibile pentru toate vârstele”. În realitate, totul pare mai degrabă o bifă birocratică, fără niciun respect față de comunitatea căreia i se adresează.
Întrebarea e simplă: dacă tot se laudă că vor să aducă patrimoniul mai aproape de oameni, de ce nu anunță public, transparent și din timp, aceste evenimente? Sau adevăratul scop este doar să dea bine pe hârtie și în poze pe Facebook?
Contactat de presă, directorul Muzeului Dunării de Jos a recunoscut că evenimentul nu a fost promovat public:
👉 „Nu a fost anunțat, a fost o circumstanță de moment”, a spus acesta.
Mai mult, el a precizat că totul a fost gândit doar pentru un grup restrâns: „Evenimentul a fost organizat pentru cei ce și-au exprimat dorința să viziteze situl, atât”.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
„Origini” (2017) îl readuce pe profesorul de simbologie Robert Langdon într-o aventură care combină suspansul caracteristic lui Dan Brown cu întrebări profunde despre existența umană. De această dată, Langdon este invitat în Bilbao, Spania, la Muzeul Guggenheim, pentru a asista la o prezentare revoluționară a fostului său student, Edmond Kirsch, un miliardar și futurist. Kirsch promite să dezvăluie răspunsuri la două întrebări fundamentale: „De unde venim?” și „Încotro ne îndreptăm?”. Însă evenimentul ia o turnură dramatică, iar Langdon, împreună cu Ambra Vidal, directoarea muzeului, pornește într-o cursă contracronometru pentru a descifra secretele lui Kirsch.
Romanul impresionează prin documentarea detaliată, de la arhitectura lui Gaudí din Barcelona până la inteligența artificială și teoriile științifice moderne. Brown abordează teme controversate, precum tensiunea dintre știință și religie, fără a oferi răspunsuri definitive, ci invitând cititorul să reflecteze. Ritmul alert și capitolele scurte mențin suspansul, deși uneori dialogurile pot părea didactice, iar personajele secundare mai puțin dezvoltate.
Punctele forte ale cărții includ decorul spaniol vibrant și integrarea tehnologiei moderne, în special rolul inteligenței artificiale, personificată de Winston, asistentul virtual al lui Kirsch. Criticii au apreciat ambiția tematică, dar unii consideră că romanul nu atinge profunzimea „Codului lui Da Vinci”. Totuși, „Origini” rămâne o lectură captivantă pentru fanii thrillerelor intelectuale.„Origini” este un roman care stimulează gândirea, oferind o combinație de mister, artă și știință, perfect pentru cei care apreciază stilul lui Dan Brown. Deși nu reinventează formula seriei, reușește să surprindă și să provoace prin întrebările existențiale ridicate.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Lupa pe societate – România de azi
Deputatul AUR Dragoș Coman: „Nu mai putem merge pe același drum. Cetățenii trebuie puși în centrul deciziilor”
Ateliere de gătit cu iz de copilărie la Centrul Cultural Poșta Veche
O fetiță de 4 ani, acroșată de o mașină a Poliției Locale pe o stradă din cartierul Fantoma
VIDEO. Copiii se joacă lângă șine. Parcul Constructorilor, vandalizat și nesigur
