Fapt Divers
Ochelarii de soare inuiți din os de balenă
Inuiții, popoarele indigene din regiunile arctice ale Canadei, Groenlandei, Alaskăi și Siberiei, au dezvoltat o metodă ingenioasă pentru a se proteja de orbirea cauzată de zăpadă, o afecțiune cunoscută sub numele de fotokeratită. Aceasta este provocată de expunerea prelungită a ochilor la razele ultraviolete (UV) reflectate intens de suprafețele de zăpadă și gheață din mediul arctic. Pentru a face față acestui mediu extrem, inuiții au creat ochelari de soare rudimentari, dar extrem de eficienți, confecționați din materiale disponibile local, cum ar fi osul de balenă, fildeșul de morsă sau lemnul.
Acești ochelari, cunoscuți în limbile inuite sub denumiri precum ilgaak sau nigaugek, erau sculptați manual pentru a avea fante înguste în locul lentilelor. Fantele, tăiate cu mare precizie, permiteau trecerea unei cantități minime de lumină, reducând astfel strălucirea orbitoare cauzată de reflexia zăpezii. Acest design simplu bloca cea mai mare parte a razelor UV dăunătoare și proteja ochii de vânt, praf sau particule de gheață, fără a compromite câmpul vizual necesar pentru activități precum vânătoarea sau navigarea.
Materialele folosite variau în funcție de resursele disponibile în regiune. Osul de balenă era preferat pentru durabilitatea și disponibilitatea sa, mai ales în comunitățile de coastă unde vânătoarea de balene era o practică obișnuită. Fildeșul de morsă sau lemnul erau alternative comune, iar ochelarii erau adesea fixați pe cap cu curele din piele de focă sau tendon de animal, asigurând o potrivire confortabilă și stabilă.
Ochelarii de soare inuiți reprezintă un exemplu remarcabil de adaptare la condițiile de mediu extreme. În Arctica, unde lumina solară poate fi reflectată de zăpadă cu o intensitate de până la 80-90% (comparativ cu 10-20% pe suprafețe obișnuite), expunerea prelungită fără protecție poate duce la dureri severe, vedere încețoșată sau chiar pierderea temporară a vederii. Această inovație a fost esențială pentru supraviețuirea inuiților, care depindeau de viziunea lor clară pentru a vâna, a pescui sau a se orienta în peisajul arctic.
Pe lângă funcționalitatea lor, acești ochelari reflectă și ingeniozitatea culturală a inuiților. Designul minimalist, bazat pe resurse locale și pe o înțelegere profundă a mediului, demonstrează o combinație de practicitate și creativitate. Unele perechi de ochelari erau decorate cu gravuri sau modele, indicând o valoare estetică pe lângă cea utilitară.
Astăzi, ochelarii inuiți sunt recunoscuți ca una dintre primele forme de protecție oculară din istorie, cu mult înaintea ochelarilor de soare moderni. Ei sunt expuși în muzee, cum ar fi Muzeul Național al Popoarelor Indigene din Canada sau Muzeul de Antropologie din Vancouver, ca exemple ale tehnologiei indigene. De asemenea, designul lor a inspirat creații moderne, iar principiul fantelor înguste este folosit uneori în ochelari de soare specializați pentru sporturi extreme sau expediții polare.
Această invenție subliniază capacitatea umană de a găsi soluții inovatoare chiar și în cele mai vitrege condiții, folosind doar resursele disponibile. Ochelarii de soare din os de balenă nu sunt doar un artefact istoric, ci și un simbol al rezilienței și al armoniei cu natura, valori centrale ale culturii inuite.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Pe 19 august 1980, o catastrofă aviatică de proporții a zguduit lumea, când zborul 163 al companiei Saudia, operat de un avion Lockheed L-1011 TriStar, a fost cuprins de un incendiu devastator la bord, la scurt timp după decolarea de pe Aeroportul Internațional din Riad, Arabia Saudită. Tragedia a dus la pierderea tuturor celor 301 de persoane aflate la bord – 287 de pasageri și 14 membri ai echipajului – devenind unul dintre cele mai grave accidente aviatice din istorie la acea vreme.
Zborul 163, cu destinația Jeddah, a decolat fără probleme, dar la câteva minute după ce a părăsit pista, un incendiu a izbucnit în compartimentul de marfă din spate al avionului. Echipajul a decis să revină pe aeroportul din Riad și a aterizat cu succes. Cu toate acestea, din motive care au rămas controversate, avionul a rămas pe pistă timp îndelungat după aterizare, fără ca pasagerii să fie evacuați imediat. Focul s-a extins rapid, iar fumul toxic a invadat cabina, ducând la moartea tuturor celor aflați la bord prin asfixiere sau arsuri.
Ancheta a indicat drept cauză probabilă a incendiului un echipament de gătit defect din compartimentul de marfă, dar a scos în evidență și deficiențe majore în procedurile de evacuare și răspunsul la urgențe. Tragedia a condus la revizuirea standardelor de siguranță privind materialele inflamabile din avioane și la îmbunătățirea antrenamentelor pentru situații de urgență.
Zborul 163 Saudia rămâne un simbol al riscurilor asociate incendiilor la bord și al necesității unor proceduri rapide și eficiente în gestionarea crizelor aviatice.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Kookaburra cu aripi albastre (Dacelo leachii) este o pasăre impresionantă, originară din nordul Australiei, sudul Noii Guinee și părți ale Indoneziei. Renumită pentru strigătul său zgomotos, asemănător unui râs, această specie din familia martin-pescar preferă prada terestră în locul peștilor.
Aspect și caracteristici
Cu un penaj viu colorat, kookaburra cu aripi albastre are capul crem-alb, o dungă oculară maro închis și aripi și coadă de un albastru strălucitor, mai accentuat la masculi. Ciocul său mare și robust este adaptat pentru o dietă carnivoră, care include insecte, reptile mici, broaște și, ocazional, păsări sau mamifere mici. Are o lungime de 38–42 cm și o greutate de până la 310 grame, fiind ceva mai mică decât ruda sa, kookaburra râzătoare.
Habitat și răspândire
Această pasăre trăiește în păduri deschise, savane și zone de coastă cu mangrove, preferând apropierea de surse de apă, care susțin prada sa. În Australia, este comună în Queensland, Teritoriul de Nord și Australia de Vest. Kookaburra cu aripi albastre este sedentară, rămânând de obicei în același teritoriu pe tot parcursul anului.
Comportament și strigăt
Strigătul său distinctiv, un „râs” zgomotos, este folosit pentru a marca teritoriul și a „vorbi” cu grupul. Kookaburra cu aripi albastre trăiește în grupuri familiale, unde membrii cooperează pentru apărarea teritoriului și creșterea puilor. Vânează de pe crengi, plonjând rapid pentru a prinde prada cu ciocul.
Conservare și importanță culturală
Deși nu este considerată o specie amenințată, kookaburra cu aripi albastre se confruntă cu provocări din cauza pierderii habitatului. În cultura australiană, această pasăre este un simbol al sălbăticiei și al spiritului vibrant al naturii, fiind adesea celebrată în povești și cântece.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Pe 25 mai 1979, cerul de deasupra orașului Chicago a fost martorul uneia dintre cele mai devastatoare catastrofe aviatice din istoria Statelor Unite. Zborul 191 al American Airlines, operat de un avion McDonnell Douglas DC-10, s-a prăbușit la doar câteva momente după decolarea de pe Aeroportul Internațional O’Hare. Tragedia a curmat viețile tuturor celor 271 de pasageri și membri ai echipajului de la bord, împreună cu două persoane aflate la sol, totalizând 273 de victime. Aceasta a fost, la acea vreme, cea mai gravă catastrofă aeriană din istoria SUA.
Zborul 191 era programat să zboare de la Chicago la Los Angeles. În timpul decolării, motorul stâng al avionului s-a desprins de aripă, provocând daune critice sistemelor hidraulice și electrice. Avionul a intrat într-o înclinare necontrolată și s-a prăbușit într-un câmp din apropiere, explodând la impact. Ancheta ulterioară a stabilit că accidentul a fost cauzat de o eroare de mentenanță: proceduri necorespunzătoare utilizate de American Airlines pentru demontarea și reinstalarea motorului au slăbit structura de susținere a acestuia.
Dezastrul a avut un impact profund asupra industriei aviatice, ducând la revizuirea procedurilor de mentenanță și la interzicerea temporară a zborurilor DC-10 în SUA. Tragedia zborului 191 rămâne un memento al importanței rigorii în mentenanța aeronavelor și al consecințelor fatale ale erorilor umane.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Performanță remarcabilă pentru CSM Călărași la Campionatul European U23 de canotaj!
Percheziții în Călărași: 10 persoane reținute după furtul a 60 de tone de porumb
CAS Călărași simplifică procedura de validare a calității de asigurat
O fetiță de 4 ani, acroșată de o mașină a Poliției Locale pe o stradă din cartierul Fantoma
VIDEO. Copiii se joacă lângă șine. Parcul Constructorilor, vandalizat și nesigur
