Valérie Perrin, una dintre cele mai apreciate autoare franceze contemporane, revine cu „Viața ca un film” (Tata), un roman ambițios care împletește misterul, drama familială și poveștile interconectate ale mai multor personaje. Publicat în 2024 și tradus în română în 2025, romanul este descris de critici ca fiind cel mai complex și intim al autoarei, consolidându-i reputația de povestitoare prodigioasă.

Povestea se concentrează pe Agnès, o scenaristă și regizoare a cărei carieră a intrat în declin după ce soțul ei, un actor celebru, a părăsit-o. Echilibrul ei fragil este spulberat de un apel de la jandarmeria din Gueugnon, care o informează că mătușa ei, Colette Septembre, a murit. Șocul este cu atât mai mare cu cât Agnès credea că mătușa sa fusese înmormântată cu trei ani în urmă. Întoarsă în micul oraș de provincie pentru a clarifica misterul, Agnès descoperă o rețea de secrete care se întinde de la anii războiului până în prezent.

Romanul este un puzzle narativ, cu elemente variate: copii adoptați, un pian care își regăsește proprietarul, un club de fotbal și o suporteră ferventă, un circ, un castel, o valiză plină de casete și un criminal. Fiecare fir narativ dezvăluie noi fațete ale personajelor și ale relațiilor lor, surprinzând cititorul cu răsturnări de situație. Colette, aparent o simplă cizmăriță și fană înfocată a echipei de fotbal FC Gueugnon, se dovedește a fi pilonul central al multor vieți, ascunzând secrete care schimbă tot ce Agnès credea că știe despre familie și despre sine.

Valérie Perrin excelează în construirea unei intrigi complexe, în care fiecare detaliu – de la o fotografie la o casetă înregistrată – joacă un rol crucial. Stilul său este captivant, alternând între momente de sensibilitate profundă și suspans care te ține cu sufletul la gură. Personajele sunt conturate cu grijă, fiecare având o poveste care adaugă profunzime ansamblului.

Advertisement

Romanul impresionează prin capacitatea de a surprinde emoțiile umane – durerea pierderii, confuzia identității și speranța regăsirii. Perrin țese o poveste care, deși plină de răsturnări, rămâne ancorată în realitatea emoțională a personajelor. Cititorii familiarizați cu operele anterioare ale autoarei, precum „Apă proaspătă pentru flori” sau „Trei”, vor regăsi aceeași măiestrie în explorarea legăturilor umane, dar la o scară mai ambițioasă.

De ce să citești această carte?

„Viața ca un film” este o lectură ideală pentru cei care iubesc romanele cu straturi narative multiple, în care misterul și emoția se împletesc. Perrin creează o poveste care surprinde prin complexitate și sensibilitate, fiind, după cum spune Pierre Vavasseur de la Le Parisien, „cea mai ambițioasă, intimă, eliberatoare și importantă” lucrare a sa. Este o carte care te provoacă să descifrezi un puzzle emoțional și să reflectezi asupra legăturilor invizibile care ne definesc.

Recomandare: Perfectă pentru fanii romanelor lui Perrin sau ai literaturii contemporane franceze, dar și pentru cei care apreciază poveștile cu mister și profunzime emoțională. Dacă ai citit „Apă proaspătă pentru flori”, vei găsi în „Viața ca un film” o continuare a stilului său unic, dar cu o poveste mai amplă.

Citat memorabil:
„Copii adoptați, un pian care își regăsește proprietarul, un club de fotbal și o suporteră devotată, un circ, un castel, fotografii, plus o valiză de casete înregistrate și, desigur, un criminal – toate acestea și multe altele sunt piesele unui puzzle pe care Valérie Perrin îl construiește și ni-l dezvăluie, smulgându-ne câte un strigăt de surpriză la fiecare mutare.”

Advertisement

Elena Ferrante, pseudonimul unei autoare italiene care a cucerit lumea literară, aduce în „Zilele abandonului” o poveste sfâșietoare despre destrămarea unei vieți aparent stabile. Romanul explorează cu o intensitate viscerală durerea, furia și procesul de reconstrucție al unei femei părăsite, oferind o radiografie psihologică profundă a crizei personale.

Olga, protagonista romanului, este o femeie de 38 de ani, mamă a doi copii, Ilaria și Gianni, și fostă scriitoare care și-a abandonat ambițiile literare pentru a se dedica familiei. Viața ei pare bine ancorată până într-o zi de aprilie, când soțul ei, Mario, îi anunță brusc că vrea să o părăsească după 15 ani de căsnicie. Fără explicații clare, el dispare, lăsând-o pe Olga să se confrunte cu un vid emoțional copleșitor, responsabilitățile parentale și grijile legate de câinele familiei, Otto.

Romanul urmărește spirala descendentă a Olgăi, care trece prin furie, confuzie, autocompătimire și o obsesie paralizantă de a înțelege motivele abandonului. Ferrante descrie cu o precizie chirurgicală degradarea psihologică a protagonistei, care se desprinde treptat de realitate, bântuită de o amintire din copilărie despre o femeie părăsită ce și-a pus capăt zilelor. În această călătorie dureroasă, Olga se confruntă cu propria identitate, cu rolul de mamă și cu fragilitatea propriei existențe.

Ferrante excelează în a surprinde complexitatea emoțiilor umane. Stilul ei direct, lipsit de înflorituri, dar încărcat de forță, creează o experiență de lectură intensă, aproape sufocantă. Suferința Olgăi devine aproape un personaj autonom, care „contaminează” totul în jur – de la relația cu copiii și vecinii, până la percepția asupra propriei feminități.

Advertisement

Autoarea nu se sfiește să exploreze laturile mai puțin plăcute ale protagonistei: iritabilitatea, limbajul vulgar ocazional, resentimentele față de responsabilitățile materne. Această sinceritate brutală face ca Olga să fie un personaj credibil, chiar dacă uneori greu de simpatizat. Romanul impresionează și prin gradația narativă – de la șocul inițial la acceptare – oferind o poveste nu doar despre pierdere, ci și despre regăsire.

Unii cititori ar putea găsi ritmul cărții obositor, dat fiind că se concentrează aproape exclusiv pe introspecțiile Olgăi, cu puține momente de acțiune. Suferința constantă și tonul apăsător pot fi copleșitoare, mai ales pentru cei care preferă lecturi mai dinamice. În plus, limbajul crud și momentele de vulgaritate, deși justificate narativ, ar putea deranja cititorii mai sensibili. Comparativ cu „Tetralogia Napolitană”, „Zilele abandonului” este mai compact, dar poate lipsit de diversitatea narativă a seriei.

De ce să citești această carte?

„Zilele abandonului” este o lectură pentru cei care apreciază literatura introspectivă și sunt dispuși să se lase purtați într-o poveste incomodă, dar profund umană. Ferrante nu oferă răspunsuri simple, ci invită cititorul să reflecteze asupra naturii relațiilor, a identității și a supraviețuirii în fața pierderii. Este o carte care „te prinde” prin ferocitatea scriiturii și te lasă cu o senzație de vertij, dar și cu o admirație pentru puterea de a merge mai departe.

Recomandare: Ideală pentru fanii literaturii contemporane și ai explorărilor psihologice, dar nu recomandată minorilor sau celor care caută o lectură ușoară. Dacă ești nou în universul Ferrante, începe cu „Prietena mea genială” pentru a te familiariza cu stilul autoarei.

Citat memorabil:
„Femeile fără iubire își pierd strălucirea din ochi, femeile fără iubire mor de vii.”

Advertisement

Cinema 3D/2D Călărași aduce, în perioada 5 septembrie – 2 octombrie 2025, o selecție variată de producții cinematografice pentru toate categoriile de public – de la animații pentru cei mici, la comedii spumoase, drame emoționante și thrillere pline de suspans.

Cinema 3D/2D Călărași își așteaptă spectatorii, în perioada 5 septembrie – 2 octombrie 2025, cu un program bogat și variat: animații pentru întreaga familie, comedii savuroase, drame emoționante și producții horror care vor ține publicul cu sufletul la gură.

Pentru cei mici, luna începe cu „Ștrumfii: Filmul” (5–7 și 12–14 septembrie), o aventură plină de umor și magie, și continuă cu animația „Legenda lui Maracuda” (19–21 și 26–29 septembrie).

Comediile aduc zâmbete și replici savuroase: „Relații fără obligații” (5–11 septembrie) și filmul românesc „Combinații nu relații” (26 septembrie – 2 octombrie).

Advertisement

Amatorii de suspans și groază vor putea viziona „Trăind printre demoni: Ultima spovedanie” (5–11 septembrie), „Marșul cel lung” (12–18 septembrie), „Him” (19–25 septembrie) și thrillerul cu Leonardo DiCaprio, „O luptă după alta” (26 septembrie – 2 octombrie).

Publicul amator de drame va găsi emoție și intensitate în „Prins cu mâța-n sac” (12–18 septembrie) și filmul românesc „Dragoste fără cuvinte” (19–25 septembrie).

Proiecțiile au loc zilnic la orele 12:30, 17:00 și 20:00, în funcție de film, cu mențiunea că luni nu sunt programate filme.

Programul complet și trailerele oficiale pot fi consultate pe pagina Centrului Cultural Călărași: culturalcl.ro

Advertisement