Fapt Divers
Operațiunea Gladio: Secrete ale Războiului Rece
Operațiunea Gladio a fost o rețea secretă de tip „stay-behind” organizată în Europa de Vest după cel de-al Doilea Război Mondial, sub coordonarea NATO și cu implicarea serviciilor de informații ale mai multor țări, în special CIA și MI6. Scopul principal al acestei operațiuni era de a contracara o posibilă invazie sovietică sau influența comunistă în Europa, prin crearea unor unități clandestine care să acționeze în caz de ocupare a teritoriului de către forțele Pactului de la Varșovia.
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Războiul Rece a generat temeri legate de expansiunea Uniunii Sovietice în Europa. În acest context, țările NATO, în special Statele Unite și Regatul Unit, au inițiat crearea unor rețele secrete de rezistență. Aceste rețele, denumite generic „Gladio” (după cuvântul latin pentru „sabie”), au fost active în țări precum Italia, Belgia, Franța, Germania, Olanda, Norvegia și altele. Membrii rețelei includeau foști militari, agenți de informații și civili antrenați pentru operațiuni de gherilă, sabotaj și culegere de informații.
Fiecare țară participantă avea propria sa ramură Gladio, coordonată de serviciile secrete naționale, dar cu sprijin logistic și financiar din partea NATO și CIA. Membrii rețelei erau recrutați din diverse medii, fiind adesea persoane cu convingeri anticomuniste ferme. Aceștia erau antrenați în tehnici de luptă, utilizarea armelor și comunicații secrete. De asemenea, au fost create depozite ascunse de arme și muniții, cunoscute ca „cache-uri”, pentru a fi folosite în caz de necesitate.
Existența Operațiunii Gladio a rămas secretă până în anii 1990, când a fost dezvăluită publicului în urma investigațiilor din Italia. În 1990, premierul italian Giulio Andreotti a confirmat oficial existența rețelei Gladio în fața parlamentului italian, recunoscând că aceasta funcționase sub supravegherea serviciilor secrete italiene. Dezvăluirea a provocat un scandal major, mai ales din cauza legăturilor presupuse dintre Gladio și acte de terorism din perioada „Anilor de plumb” (anni di piombo) din Italia, o perioadă marcată de atentate și violențe politice.
Operațiunea Gladio a fost subiectul multor controverse, în special din cauza speculațiilor că rețeaua ar fi fost implicată în acte de terorism de tip „steag fals” (false flag) pentru a discredita mișcările de stânga și a justifica măsuri represive. În Italia, de exemplu, au existat suspiciuni că Gladio ar fi avut legături cu atentatul din Piazza Fontana (1969) sau cu alte acte de violență atribuite inițial grupărilor de extremă stânga. Cu toate acestea, dovezile concrete care să lege direct Gladio de aceste evenimente sunt limitate și disputate.
Dezvăluirea Operațiunii Gladio a ridicat întrebări importante despre transparența și responsabilitatea instituțiilor democratice, precum și despre rolul NATO și al Statelor Unite în afacerile interne ale țărilor europene. Deși rețelele Gladio au fost oficial desființate în anii 1990, impactul lor asupra politicii și societății europene continuă să fie un subiect de dezbatere.
Operațiunea Gladio rămâne unul dintre cele mai controversate capitole ale Războiului Rece, ilustrând tensiunile și complexitatea luptei ideologice dintre Vest și Est. Deși scopul inițial al rețelei era defensiv, implicațiile sale etice și politice au generat dezbateri intense, care continuă să influențeze percepția asupra securității și democrației în Europa.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Pe 19 august 1980, o catastrofă aviatică de proporții a zguduit lumea, când zborul 163 al companiei Saudia, operat de un avion Lockheed L-1011 TriStar, a fost cuprins de un incendiu devastator la bord, la scurt timp după decolarea de pe Aeroportul Internațional din Riad, Arabia Saudită. Tragedia a dus la pierderea tuturor celor 301 de persoane aflate la bord – 287 de pasageri și 14 membri ai echipajului – devenind unul dintre cele mai grave accidente aviatice din istorie la acea vreme.
Zborul 163, cu destinația Jeddah, a decolat fără probleme, dar la câteva minute după ce a părăsit pista, un incendiu a izbucnit în compartimentul de marfă din spate al avionului. Echipajul a decis să revină pe aeroportul din Riad și a aterizat cu succes. Cu toate acestea, din motive care au rămas controversate, avionul a rămas pe pistă timp îndelungat după aterizare, fără ca pasagerii să fie evacuați imediat. Focul s-a extins rapid, iar fumul toxic a invadat cabina, ducând la moartea tuturor celor aflați la bord prin asfixiere sau arsuri.
Ancheta a indicat drept cauză probabilă a incendiului un echipament de gătit defect din compartimentul de marfă, dar a scos în evidență și deficiențe majore în procedurile de evacuare și răspunsul la urgențe. Tragedia a condus la revizuirea standardelor de siguranță privind materialele inflamabile din avioane și la îmbunătățirea antrenamentelor pentru situații de urgență.
Zborul 163 Saudia rămâne un simbol al riscurilor asociate incendiilor la bord și al necesității unor proceduri rapide și eficiente în gestionarea crizelor aviatice.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Kookaburra cu aripi albastre (Dacelo leachii) este o pasăre impresionantă, originară din nordul Australiei, sudul Noii Guinee și părți ale Indoneziei. Renumită pentru strigătul său zgomotos, asemănător unui râs, această specie din familia martin-pescar preferă prada terestră în locul peștilor.
Aspect și caracteristici
Cu un penaj viu colorat, kookaburra cu aripi albastre are capul crem-alb, o dungă oculară maro închis și aripi și coadă de un albastru strălucitor, mai accentuat la masculi. Ciocul său mare și robust este adaptat pentru o dietă carnivoră, care include insecte, reptile mici, broaște și, ocazional, păsări sau mamifere mici. Are o lungime de 38–42 cm și o greutate de până la 310 grame, fiind ceva mai mică decât ruda sa, kookaburra râzătoare.
Habitat și răspândire
Această pasăre trăiește în păduri deschise, savane și zone de coastă cu mangrove, preferând apropierea de surse de apă, care susțin prada sa. În Australia, este comună în Queensland, Teritoriul de Nord și Australia de Vest. Kookaburra cu aripi albastre este sedentară, rămânând de obicei în același teritoriu pe tot parcursul anului.
Comportament și strigăt
Strigătul său distinctiv, un „râs” zgomotos, este folosit pentru a marca teritoriul și a „vorbi” cu grupul. Kookaburra cu aripi albastre trăiește în grupuri familiale, unde membrii cooperează pentru apărarea teritoriului și creșterea puilor. Vânează de pe crengi, plonjând rapid pentru a prinde prada cu ciocul.
Conservare și importanță culturală
Deși nu este considerată o specie amenințată, kookaburra cu aripi albastre se confruntă cu provocări din cauza pierderii habitatului. În cultura australiană, această pasăre este un simbol al sălbăticiei și al spiritului vibrant al naturii, fiind adesea celebrată în povești și cântece.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Pe 25 mai 1979, cerul de deasupra orașului Chicago a fost martorul uneia dintre cele mai devastatoare catastrofe aviatice din istoria Statelor Unite. Zborul 191 al American Airlines, operat de un avion McDonnell Douglas DC-10, s-a prăbușit la doar câteva momente după decolarea de pe Aeroportul Internațional O’Hare. Tragedia a curmat viețile tuturor celor 271 de pasageri și membri ai echipajului de la bord, împreună cu două persoane aflate la sol, totalizând 273 de victime. Aceasta a fost, la acea vreme, cea mai gravă catastrofă aeriană din istoria SUA.
Zborul 191 era programat să zboare de la Chicago la Los Angeles. În timpul decolării, motorul stâng al avionului s-a desprins de aripă, provocând daune critice sistemelor hidraulice și electrice. Avionul a intrat într-o înclinare necontrolată și s-a prăbușit într-un câmp din apropiere, explodând la impact. Ancheta ulterioară a stabilit că accidentul a fost cauzat de o eroare de mentenanță: proceduri necorespunzătoare utilizate de American Airlines pentru demontarea și reinstalarea motorului au slăbit structura de susținere a acestuia.
Dezastrul a avut un impact profund asupra industriei aviatice, ducând la revizuirea procedurilor de mentenanță și la interzicerea temporară a zborurilor DC-10 în SUA. Tragedia zborului 191 rămâne un memento al importanței rigorii în mentenanța aeronavelor și al consecințelor fatale ale erorilor umane.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Performanță remarcabilă pentru CSM Călărași la Campionatul European U23 de canotaj!
Percheziții în Călărași: 10 persoane reținute după furtul a 60 de tone de porumb
CAS Călărași simplifică procedura de validare a calității de asigurat
O fetiță de 4 ani, acroșată de o mașină a Poliției Locale pe o stradă din cartierul Fantoma
VIDEO. Copiii se joacă lângă șine. Parcul Constructorilor, vandalizat și nesigur
