Connect with us
Vremea în Călărași: 🌡️ 14°C | Anul XI Nr. 531

La zi

Corcodușele și sănătatea – un dar uitat al naturii

Published

on

Deși adesea trecute cu vederea și considerate doar un fruct „sălbatic” al copilăriei, corcodușele (cunoscute și sub numele de prune sălbatice) sunt o adevărată comoară pentru sănătate. Provenite din arborele Prunus cerasifera, aceste fructe viu colorate – galbene, roșii sau violet – apar la începutul verii și oferă o combinație echilibrată de gust acrișor și dulce, dar mai ales o serie de beneficii nutriționale importante.

Bogăție de vitamine și antioxidanți

Corcodușele sunt o sursă excelentă de vitamina C, esențială pentru susținerea sistemului imunitar, sinteza colagenului și combaterea stresului oxidativ. De asemenea, conțin cantități semnificative de vitamina A și vitamine din complexul B, care sprijină funcționarea sistemului nervos și a metabolismului.

Pigmenții care dau culoarea intensă corcodușelor – în special cele roșii și violet – sunt antocianine, antioxidanți puternici care protejează celulele de îmbătrânirea prematură și pot reduce riscul de boli cardiovasculare.

Ajutor digestiv natural

Corcodușele sunt recunoscute pentru efectul lor benefic asupra digestiei. Bogate în fibre, ele pot stimula tranzitul intestinal și pot preveni constipația. În plus, consumul de corcodușe crude, mai ales pe stomacul gol, are un ușor efect detoxifiant, ajutând la eliminarea toxinelor acumulate în organism.

Advertisement

În medicina populară, sucul sau infuzia din corcodușe era folosită pentru calmarea crampelor digestive și a stărilor de greață.

Aliat în curele de slăbire

Fiind hipocalorice (aproximativ 30–40 kcal/100g), dar bogate în apă și fibre, corcodușele pot fi consumate cu încredere de către persoanele care doresc să slăbească. Ele oferă sațietate rapidă, fără a încărca organismul cu zaharuri procesate sau grăsimi. De asemenea, au un indice glicemic scăzut, ceea ce le face potrivite și pentru diabetici – cu moderație.

Efect ușor diuretic și depurativ

Datorită conținutului ridicat de apă și de potasiu, corcodușele au un efect diuretic blând, ajutând la eliminarea excesului de lichide și la susținerea funcției rinichilor. Acest lucru contribuie la detoxifierea naturală a organismului și la menținerea tensiunii arteriale în limite normale.

Utilizări și recomandări

Corcodușele pot fi consumate proaspete, uscate, sub formă de compoturi, gemuri, siropuri sau chiar oțet. Este important însă să fie culese din zone curate, departe de drumuri circulate sau surse de poluare.

Deși sunt în general bine tolerate, consumul excesiv poate provoca ușoare deranjamente digestive, mai ales la persoanele cu un stomac sensibil.

Advertisement

Corcodușele nu sunt doar un simbol al verii românești, ci și un fruct valoros pentru sănătate, pe care îl putem integra cu ușurință într-un stil de viață echilibrat. Gustul lor acrișor ne aduce aminte de copilărie, iar compoziția lor nutrițională ne reamintește cât de generoasă este natura – chiar și atunci când nu o băgăm în seamă.

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.

Fapt Divers

Pardalotul pătat (Pardalotus punctatus): O bijuterie a pădurilor australiene

Published

on

Pardalotul pătat (Pardalotus punctatus), cunoscut și sub denumirea de „pasăre diamant” datorită penajului său viu colorat, este o specie mică de pasăre endemică Australiei, aparținând familiei Pardalotidae. Această pasăre fascinantă, cu o lungime de doar 8-10 cm, impresionează prin aspectul său delicat și comportamentul său agil, fiind una dintre cele mai îndrăgite specii din ecosistemele forestiere australiene.

Caracteristici fizice

Pardalotul pătat este ușor de recunoscut datorită penajului său distinctiv. Masculii au un colorit mai vibrant decât femelele, cu spatele negru presărat cu pete albe, de unde îi vine și numele. Pieptul și abdomenul sunt de un galben strălucitor, iar aripile prezintă accente de roșu și galben. Capul este împodobit cu o „sprânceană” albă și pete galbene în jurul ochilor, ceea ce le conferă un aspect expresiv. Femelele au culori mai pale, dar păstrează modelul caracteristic de pete albe pe spate.

Habitat și răspândire

Această specie este răspândită în pădurile de eucalipt, savanele și zonele împădurite din sud-estul și sud-vestul Australiei, inclusiv Tasmania. Preferă pădurile deschise și zonele cu copaci maturi, unde își construiește cuiburile în scorburi sau tuneluri săpate în malurile râurilor. Adaptabilitatea sa la diverse medii împădurite a contribuit la supraviețuirea sa, deși defrișările reprezintă o amenințare pentru populațiile locale.

Comportament și dietă

Pardalotul pătat este o pasăre activă, care își petrece mare parte din timp căutând hrană în coronamentul copacilor. Dieta sa constă în principal din insecte mici, larve și păianjeni, dar consumă și ocazional seva dulce a plantelor (cunoscută sub numele de „manna”). Este o specie teritorială, mai ales în sezonul de reproducere, când masculii cântă melodii scurte, dar melodioase, pentru a atrage femelele și a-și apăra teritoriul.

Reproducere

Sezonul de reproducere al pardalotului pătat are loc primăvara și vara (septembrie-februarie în Australia). Cuiburile sunt construite în tuneluri săpate în pământ sau în scorburi de copaci, unde femela depune 3-5 ouă albe. Ambii părinți contribuie la hrănirea puilor, care devin independenți la aproximativ o lună după eclozare. Cuiburile ascunse oferă protecție împotriva prădătorilor, dar sunt vulnerabile la inundații sau distrugerea habitatului.

Advertisement

Conservare și amenințări

Deși pardalotul pătat nu este considerat o specie pe cale de dispariție, pierderea habitatului din cauza defrișărilor și a urbanizării afectează populațiile locale. Schimbările climatice, care influențează disponibilitatea insectelor și sănătatea pădurilor de eucalipt, reprezintă o altă provocare. Eforturile de conservare, cum ar fi protejarea pădurilor și crearea de coridoare verzi, sunt esențiale pentru menținerea sănătății acestei specii.

Curiozități

  • Numele „pardalotus” provine din greacă și înseamnă „pătat”, o referință la modelul distinctiv al penajului.
  • Datorită dimensiunilor mici și culorilor vibrante, pardalotul pătat este adesea confundat cu o insectă la prima vedere.
  • Aceste păsări sunt extrem de agile, fiind capabile să se agațe de ramuri subțiri pentru a căuta hrană.

Pardalotul pătat este un simbol al biodiversității australiene, o pasăre care încântă prin frumusețe și comportament. Observarea acestei specii în sălbăticie este o experiență memorabilă pentru ornitologi și iubitori de natură deopotrivă.

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading

Fapt Divers

Descoperă magia roșie: Ciocănitoarea Kanelspett, regina tropicală!

Published

on

În inima pădurilor umede din America Centrală și de Sud, acolo unde aerul e încărcat de umiditate și sunetele naturii răsună neîncetat, trăiește o pasăre care pare ieșită dintr-un vis colorat: ciocănitoarea Kanelspett, cunoscută științific sub numele de Celeus loricatus. Numele suedez “Kanelspett” – care evocă aromele dulci ale scorțișoarei – îi vine perfect de la penajul său cald, de un roșu-rufous intens, ce acoperă majoritatea corpului, cu excepția unor accente negre elegante pe cap și aripi. Această ciocănitoare de mărime medie, cu o lungime de aproximativ 19-23 de centimetri, este un maestru al adaptării în ecosistemele tropicale luxuriante.

Kanelspett-ul preferă pădurile umede de la nivelurile joase până la poalele dealurilor, de la coasta Caraibelor a Nicaraguei și până în Panama, Costa Rica, Ecuador și Columbia. Aici, ea și perechea sa – căci de obicei se deplasează în perechi sau singură – explorează trunchiurile copacilor la niveluri medii sau în coroană, ciocănind ritmic în căutarea insectelor ascunse sub scoarța putredă. Spre deosebire de verii săi mai zgomotoși, Kanelspett-ul nu bate cu ciocul în mod excesiv; în schimb, folosește un cioc puternic, curbat ușor, pentru a dezgropa larve și furnici. Dieta sa variată include și fructe, ceea ce o face un aliat valoros pentru dispersia semințelor în păduri.

Un detaliu fascinant al acestei specii este vocalizarea sa: o serie de șuierări puternice, descrescânde în tonalitate, care seamănă cu un fluierat jucăuș, aidoma unui apel de chemare îndepărtată prin ceața dimineții tropicale. Masculii se remarcă prin creasta neagră pe cap, în timp ce femelele au un aspect mai uniform roșu. Cuibul lor, săpat în trunchiuri moi de copaci morți, devine un sanctuar pentru puii care eclozează după o incubație de circa 14 zile. Deși populația globală este estimată la 50.000-500.000 de indivizi maturi, Kanelspett-ul este clasificat ca “Least Concern” de către Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii, datorită adaptabilității sale la margini de pădure și grădini. Totuși, defrișările amenință habitatul său, amintindu-ne cât de fragilă este echilibrul naturii.

Această ciocănitoare nu este doar un observator tăcut al tropicelor; ea este un simbol al rezilienței, ciocănind nu doar lemnul, ci și lecții despre armonia dintre om și mediu.

Advertisement

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading

La zi

Pompierii din Călărași, eroi și pentru animale! ISU marchează Ziua Mondială a Animalelor: „Pentru că fiecare viață contează!”

Published

on

4 octombrie este Ziua Mondială a Animalelor, o zi în care pompierii militari din Călărași au ales să reamintească faptul că grija pentru viață nu are specie. Deși în prezent nu mai au un câine de serviciu, salvatorii de la ISU Călărași intervin zi de zi pentru a salva animale aflate în pericol, de la câini căzuți în gropi sau fântâni până la pisici rămase blocate în copaci sau clădiri.

„În misiunile de zi cu zi salvăm animale ori de câte ori putem interveni sau suntem solicitați. Mai jos sunt doar câteva imagini care reflectă această grijă pe care o au pompierii militari pentru orice suflet care s-ar afla în pericol. Pentru că fiecare viață contează!”, au transmis reprezentanții ISU Călărași pe pagina oficială.

Postarea este însoțită de mai multe fotografii emoționante surprinse în timpul intervențiilor — pompieri care scot căței din puțuri adânci, salvează capre blocate sau oferă adăpost temporar animalelor rănite.

Gestul pompierilor a fost primit cu recunoștință de comunitatea online, numeroși călărășeni felicitându-i pentru implicare și pentru sufletul lor mare.

Advertisement

📸 Sursa: ISU Călărași – Facebook

 

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading