Cultură
Recomandare de carte – „Să nu uitați numele lor” de Simon Stranger
„Să nu uitați numele lor” de Simon Stranger este o poveste profundă și sfâșietoare, care împletește istoria personală cu cea universală, explorând teme precum memoria, trauma și moștenirea războiului. Cartea, tradusă în română cu o sensibilitate ce păstrează intactă vocea narativă a autorului, este un hibrid narativ, oscilând între roman, documentar și meditație istorică.
Povestea gravitează în jurul casei de pe strada Røde Kors din Trondheim, Norvegia, care devine un simbol al contrastelor dintre viața cotidiană și ororile istoriei. Aici, familia autorului trăiește o existență aparent obișnuită, dar casa ascunde un trecut sumbru: a fost sediul Gestapo-ului în timpul ocupației naziste și locul unde evreii norvegieni, inclusiv familia Komissar, au fost persecutați. Stranger pornește de la această descoperire pentru a reconstrui destinul tragic al lui Hirsch Komissar și al familiei sale, victime ale Holocaustului, legând firul narativ de propria sa familie, prin prisma ginerelui său, un descendent al victimelor.
Ceea ce impresionează la această carte este modul în care Stranger jonglează cu tonurile și perspectivele. Narațiunea este fragmentată, sărind între prezent și trecut, între intimitatea vieții de familie și brutalitatea istoriei. Autorul folosește o structură alfabetică, fiecare capitol fiind construit în jurul unei litere, ceea ce ar putea părea artificial, dar devine un instrument ingenios pentru a ordona haosul emoțional și istoric. Această abordare creează un ritm captivant, dar cere cititorului răbdare și implicare.
Stilul lui Stranger este direct, dar poetic, cu o capacitate rară de a surprinde detalii care fac personajele și locurile să prindă viață. Descrierile casei, de exemplu, sunt atât de vii încât cititorul simte textura pereților și greutatea istoriei din fiecare cameră. În același timp, autorul nu se ferește să pună întrebări incomode: Cum trăim cu moștenirea unui loc marcat de cruzime? Cum ne raportăm la vinovăția colectivă? Cum păstrăm vie memoria victimelor fără a le reduce la statistici?
Un punct forte al cărții este echilibrul între documentare și ficțiune. Stranger a realizat o muncă de cercetare impresionantă, dar nu copleșește cititorul cu detalii istorice, ci le integrează organic în poveste. Totuși, uneori, tonul reflexiv al autorului poate părea prea insistent, ca și cum ar dori să se asigure că mesajul său este înțeles. Acest aspect, deși minor, poate întrerupe fluxul narativ pentru unii cititori.
„Să nu uitați numele lor” este o carte care te bântuie mult timp după ce ai închis-o. Este un omagiu adus celor uitați, dar și o chemare la responsabilitate: să nu uităm, să nu banalizăm și să continuăm să spunem poveștile celor care nu mai pot vorbi. Pentru cititorii interesați de istorie, de dinamica familiilor sau de explorarea morală a trecutului, această carte este o lectură esențială. Stranger nu oferă răspunsuri simple, dar ne îndeamnă să nu încetăm să punem întrebări.
Cultură
Recomandare de carte – „Orbirea râurilor” de Mia Couto
Orbirea râurilor, scris de renumitul autor mozambican Mia Couto, este un roman care împletește cu măiestrie realismul magic cu o meditație profundă asupra memoriei, identității și vindecării într-un context marcat de cicatricile istoriei și ale războiului. Publicat în colecția Biblioteca Polirom și tradus de Simina Popa, romanul se remarcă prin stilul poetic caracteristic al lui Couto, care transformă fiecare frază într-o punte între lumea concretă și cea a simbolurilor, între trecut și prezent.
Romanul urmărește parcursul unei comunități din Mozambic, prinsă între umbrele unui trecut traumatizant și dorința de a găsi un sens în prezent. Povestea se desfășoară într-un sat izolat, unde râurile – simbol al vieții, dar și al trecerii inexorabile a timpului – par să ascundă secrete nerostite. Personajele, fiecare purtând povara propriilor experiențe, se confruntă cu dileme morale și existențiale, încercând să reconstruiască un echilibru fragil într-o lume sfâșiată de conflicte. Couto explorează teme precum vina, iertarea și miracolul regăsirii, oferind o narațiune care este, în același timp, intimă și universală.
Ceea ce face Orbirea râurilor atât de captivant este limbajul său, care oscilează între lirism și o simplitate tăioasă. Mia Couto folosește imagini bogate și metafore inspirate din tradițiile și peisajele africane, creând o atmosferă care amintește de realismul magic al lui Gabriel García Márquez, dar ancorată profund în specificul cultural mozambican. Râurile din titlu nu sunt doar un decor, ci devin personaje în sine, purtătoare de povești și martore ale durerii umane. Dialogurile sunt impregnate de înțelepciune populară, iar momentele de tăcere vorbesc la fel de mult ca vorbele.
Romanul nu este doar o poveste, ci și o reflecție asupra istoriei recente a Mozambicului, marcată de lupta pentru independență și de consecințele războiului civil. Couto reușește să surprindă complexitatea relațiilor umane și a tensiunilor sociale fără a cădea în didacticism. Fiecare personaj este o piesă dintr-un mozaic care ilustrează lupta pentru supraviețuire și demnitate într-un context ostil. Cititorul este invitat să contemple nu doar destinul personajelor, ci și propria capacitate de a ierta și de a merge mai departe.
Teatru, Film și Divertisment
„Balerina” – Răzbunare cu eleganță în universul John Wick
Din 13 iunie 2025, la Cinema Călărași sosește unul dintre cele mai așteptate thrillere de acțiune ale anului: „Balerina”, regizat de Len Wiseman, o poveste intensă plasată în același univers cinematic ca și seria „John Wick”.
Filmul o are în rolul principal pe Ana de Armas, în interpretarea lui Eve Macarro, o asasină instruită de organizația Ruska Roma. După ce familia îi este ucisă, Eve pornește într-o misiune de răzbunare care o duce adânc în lumea întunecată și sofisticată a ucigașilor plătiți.
În acțiunea ce se desfășoară paralel cu evenimentele din „John Wick 3: Război total”, Eve este ajutată și provocată de personaje familiare: Keanu Reeves ca John Wick, Lance Reddick, Ian McShane, și Norman Reedus, într-o distribuție care promite spectacol și intensitate.
„Balerina” este un film care combină eleganța artei dansului cu brutalitatea luptei, într-o coregrafie vizuală care te ține cu sufletul la gură.
Program Cinema Călărași:
-
13–15 iunie, ora 20:00
-
17–19 iunie, ora 18:00 (luni nu se difuzează)
Cultură
Miercuri, 18 iunie, Mihai Viorel Dumitru lansează la Călărași volumul „E ultima doză”, o carte despre eliberare și introspecție
Miercuri, 18 iunie 2025, la Biblioteca Județeană Călărași, începând cu ora 14:00, va avea loc lansarea cărții „E ultima doză”, semnată de Mihai Viorel Dumitru, un tânăr scriitor de doar 21 de ani, student la Facultatea de Litere.
Opera, așa cum sugerează chiar autorul, este rezultatul unui proces profund interior, cu valențe terapeutice, și promite să ofere publicului nu doar o poveste, ci o introspecție sinceră asupra condiției umane și a sensului eliberării personale.
O „ultimă doză” de introspecție și revelație
„Cred că «ultima» este cuvântul menit să desemneze esența acestei cărți”, declară Mihai. Titlul volumului nu este ales întâmplător. Tânărul autor mărturisește că în jurul acestui cuvânt gravitează toate celelalte sensuri, conturând ideea unei finalități absolute – o încheiere fără posibilitate de revers, atât pentru el, cât și pentru personajele care populează paginile cărții. Fiecare cuvânt scris pare să fie o ultimă confesiune, o ultimă ieșire dintr-un sine captiv.
„Dacă ar fi să aleg câteva cuvinte, probabil aș spune: căutare, obsesie, găsire, dependență, eliberare – în ordinea aceasta”, explică Mihai, oferind o cheie subtilă pentru cititorii care vor să pătrundă în miezul narativ al volumului.
Cartea s-a născut dintr-o nevoie acută de eliberare. Deși ideea i-a venit acum aproximativ trei ani, autorul spune că abia în ultimul an aceasta s-a cristalizat în urma unei „revelații cathartice”. În spatele acestei apariții editoriale se află însă mii de pagini scrise și nescoase la lumină, texte pe care Mihai Viorel Dumitru nu a vrut și poate nu va vrea niciodată să le publice.
„Am scris fiindcă n-am avut cu cine să vorbesc, fiindcă am crezut că cei din jur nu mă vor înțelege”, mărturisește el. În ciuda vârstei fragede, autorul are un raport matur cu scrisul, văzându-l nu doar ca pe o artă, ci ca pe un spațiu de siguranță, de refugiu și de adevăr.
Mihai Viorel Dumitru pășește cu încredere în fața publicului Călărășean
Pentru lansarea de miercuri, Mihai nu are emoții. Dimpotrivă, e nerăbdător să-și întâlnească cititorii și să pornească un dialog real. „Abia aștept!”, spune cu entuziasm. În cadrul evenimentului, el intenționează să vorbească despre desfășurarea acțiunii din carte și să abordeze, într-un mod deschis, problematica liberului arbitru, fără să ofere concluzii definitive. Ideea? Să transforme monologul autorului într-un dialog cu publicul.
Deși lansarea are loc într-un oraș mic, Mihai Viorel Dumitru este încrezător în potențialul cultural al Călărașiului. Tânărul scriitor vede o comunitate diversificată, în continuă dezvoltare, și remarcă inițiativele care promovează educația și cultura locală.
„Cred că oamenii ar trebui să lase puțin deoparte pesimismul ăsta (care ne cam domină de ceva vreme) și să arunce o privire la acești copii și tineri care fac performanțe într-o țară în care educația este la pământ”, subliniază tânărul. „Suntem cel mai frumos paradox”, adaugă el, cu o sinceritate care definește întreaga sa perspectivă.
„E ultima doză” nu este doar un debut literar. Este, poate, primul semnal al unei voci autentice, sensibile și lucide, care merită urmărită. Iar miercuri, 18 iunie, Mihai Viorel Dumitru ne invită să pătrundem în universul său.
Slujbă de sfințire la noua biserică de pe cea mai veche stradă din Călărași
Atacul preventiv al Israelului asupra Iranului – iunie 2025
Horoscop săptămânal 12-19 iunie 2025
VIDEO. Copiii se joacă lângă șine. Parcul Constructorilor, vandalizat și nesigur
Strada Independenței din Călărași, complet reabilitată: Lucrările s-au încheiat oficial, investiție de peste 7 milioane lei
