La zi
Semnificația istorică a zilei de 2 iunie
IATĂ CE S-A ÎNTÂMPLAT ÎN ACEASTĂ ZI:
455 – Tribul germanic al vandalilor, condus de Genseric, jefuieste Roma timp de două săptămâni.
1098 – Ia sfârșit primul asediu al Antiohiei din timpul primei cruciade. Cruciații au asediat orașul apărat de musulmani din 21 octombrie 1097 până pe 2 iunie 1098. Musulmanii au asediat la rândul lor Antiohia apărată de creștini, între 7 iunie si 28 iunie 1098.
1247 – Diploma cavalerilor ioaniți semnalează existența formațiunilor politice românești, conduse de voievozii Litovoi și Seneslau.
1537 – Papa Paul al III-lea proclamă că amerindienii sunt “cu adevărat oameni”, că nu ar trebui făcuți sclavi și ca sunt apți să primească credința catolică.
1692 – Prima acuzată în Procesul vrăjitoarelor din Salem, Bridget Bishop, găsită vinovată și spânzurată la 10 iunie.
1740 – S-a născut scriitorul Donatien-Alphonse François, Marchiz de Sade, autor prolific de povestiri, piese de teatru și romane considerate imorale în epoca sa.
1816 – S-a născut Constantin A. Rosetti, politician român.
1821 – S-a născut Ion C. Brătianu, personalitate de frunte a vieții politice românești.
1840 – S-a născut scriitorul Thomas Hardy, autorul romanelor “Departe de lumea dezlănţuită” si “Tess d’Urberville”.
1881 – Guvernul SUA recunoaște independența de stat a României.
1882 – S-a născut mareşalul Ion Antonescu, militar și om politici român, prim ministru al României și “Conducătorul Statului” în perioada celui de-al Doilea Război Mondial – septembrie 1940 – august 1944.
1882 – S-a constituit sub direcția lui Gregoriu Ştefănescu, Biroul Geologic, cu scopul întocmirii unei hărți geologice a României.
1882 – A încetat din viață Giuseppe Garibaldi, general și om politic, unul din conducătorii luptei pentru eliberarea și unificarea națională a Italiei.
1885 – A decedat prințul Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen, tatăl regelui Carol I al României.
1896 – Guglielmo Marconi primește patentul pentru noua sa invenție: radioul.
1897 – Marele scriitor si umorist american Mark Twain, răspunde zvonurilor privind moartea sa, spunând în „New York Journal”:
„Știrea despre moartea mea a fost o exagerare“.
1904 – S-a născut în cartierul Freidorf din Timișoara, (pe atunci în Austro-Ungaria), “Tarzan” (Johnny Weissmüller, născut Peter Johann Weissmüller). A fost de cinci ori campion olimpic la înot, deținătorul a 67 de titluri mondiale și 52 de titluri naționale. S-a retras din competiții si apoi a semnat un contract cu studioul MGM, care l-a si distribuit in rolul vieții sale: ”Tarzan, omul maimuță” in 1932, ecranizări inspirate de romanele lui Edgar Rice Burroughs.
1918 – Black Sunday („Duminica neagră”), când au fost scufundate 6 nave americane, de către submarinul german U 151.
1924 – Congresul din SUA le-a garantat amerindienilor cetățenia americană.
1935 – În timpul vizitei in orașul Bălți, în România Unită, regele Carol II al României a fost prezent la inaugurarea catedralei Sfinții Constantin și Elena. Tot în această zi, monarhul a pus temelia clădirii liceului de fete și a dezvelit monumentul eroilor.
1945 – Poetul Radu Gyr rostește memorabilul „ultim cuvânt” în fața Tribunalului Poporului. În el arată, printre altele, și inconsistența acuzațiilor de antisemitism aduse Mișcării Legionare, el însuși fiind fondatorul teatrului Evreiesc de Stat.
1946 – Italia a fost proclamată Republică, in urma unui referendum prin care italienii au fost chemați să aleagă între monarhie și republică. În urma acestui referendum, regele Italiei, Umberto II de Savoia, a plecat în exil în Portugalia.
1953: A avut loc în Catedrala Westminster din Londra, ceremonia de încoronare a Reginei Elisabeta a II-a Regatului Unit al Marii Britanii si a Irlandei de Nord.
1992 – Patriotii romani Ilie Ilașcu, Andrei Ivantoc, Tudor Petrov-Popa, Alexandru Lesco si Petru Godiac, au fost arestați și aruncați în închisoare, de către separatiștii transnistreni cu ajutorul serviciilor secrete ale Federației Ruse (GRU), de persoane care purtau uniforme cu însemnele Armatei a 14-a fostei Uniuni ale Republicilor Sovietice Socialiste (U.R.S.S.), fiind acuzați de “crime de război și acțiuni de terorism”.
2012 – Fostul președinte egiptean Hosni Mubarak, este condamnat la închisoare pe viață pentru rolul său în uciderea manifestanților, din timpul revoltelor de masa din anul 2011.
2019 – FC Liverpool a câștigat finala Ligii Campionilor 2018-2019 după ce a învins echipa Tottenham Hotspur.
2023 – “Catastrofa feroviară din Odisha” – Ciocnirea a trei trenuri în statul indian Odisha a dus la moartea a peste 280 de persoane și rănirea a peste 900.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Primăria comunei Independența reamintește cetățenilor că, potrivit Legii nr. 260/2008, toate locuințele din România trebuie să fie asigurate obligatoriu împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren și inundațiilor.
Anunțul vine în contextul intensificării fenomenelor meteo extreme din ultimii ani, care au provocat pagube majore în mai multe localități, inclusiv în județul Constanța.
Reprezentanții administrației locale atrag atenția că nerespectarea acestei obligații poate atrage sancțiuni contravenționale. În plus, conform Hotărârii de Guvern nr. 663/2025, ajutoarele de urgență în caz de calamități vor fi acordate diferențiat, în funcție de existența poliței PAD. Proprietarii care nu au locuința asigurată nu vor putea primi compensații integrale.
Primăria recomandă tuturor locuitorilor să verifice valabilitatea polițelor existente și, dacă este cazul, să reînnoiască polița PAD cât mai curând. Aceasta asigură protecția financiară în caz de dezastre naturale și evitarea sancțiunilor legale.
O poliță PAD are un cost anual accesibil, de 20 sau 10 euro, în funcție de tipul locuinței, și oferă despăgubiri de până la 20.000 de euro în cazul producerii unor riscuri asigurate.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
În pădurile dese ale Americii de Nord, unde lumina soarelui abia pătrunde prin coronamentul copacilor seculari, se ascunde o legendă vie care a captivat imaginația a generații întregi: Bigfoot, cunoscut și sub numele de Sasquatch. Această creatură uriașă, descrisă ca un hominid acoperit cu blană groasă, înalt de peste doi metri și cântărind sute de kilograme, nu este doar un mit inventat la foc de tabără. Ea se bazează pe sute de mărturii oculare reale, urme de picioare uriașe descoperite în noroi și zăpadă, și chiar înregistrări audio cu urlete ciudate care răsună noaptea prin munți.
Povestea începe în anii 1800, când triburile native americane din Pacificul de Nord-Vest vorbeau deja despre “Sasquatch” – un spirit al pădurii, un uriaș blănos care trăia în armonie cu natura, dar care putea deveni agresiv dacă era deranjat. Aceste relatări indigene, transmise oral de secole, descriu o ființă inteligentă, capabilă să evite contactul uman, care lăsa în urmă urme de picioare de până la 43 de centimetri lungime, cu degete distincte și fără urme de gheare – un detaliu care sugerează o creatură bipedă, asemănătoare omului, dar mult mai primitivă.
Prima observație modernă documentată a avut loc în 1811, când exploratorul britanic David Thompson a descoperit urme uriașe în zăpada din Munții Stâncoși, în ceea ce este acum statul Idaho. Acestea măsurau 35 de centimetri și păreau să aparțină unui picior uman, dar de proporții imposibile. De atunci, rapoartele s-au înmulțit. În 1924, minerul Albert Ostman a susținut că a fost răpit de o familie de Bigfoot în British Columbia, Canada – o poveste detaliată, cu descrieri vii ale creaturilor care miroseau a animale sălbatice și comunicau prin sunete guturale.
Cel mai faimos incident rămâne cel din 1958, în Bluff Creek, California, unde muncitorul Jerry Crew a găsit urme masive în noroiul șantierului forestier. Aceste amprente, turnate în ipsos și fotografiate, au declanșat o adevărată isterie media. Ziarele au botezat creatura “Bigfoot”, iar mii de oameni au început să caute dovezi. În 1967, Roger Patterson și Bob Gimlin au filmat un clip de 59 de secunde în aceeași zonă: o femelă Bigfoot traversând un pârâu, privind direct în cameră, cu mișcări fluide și musculatură vizibilă sub blana maronie. Analizele moderne, inclusiv cele cu tehnologie digitală, arată că filmul nu a fost falsificat ușor – mersul creaturii respectă anatomia unui primat mare, cu un centru de greutate imposibil de reprodus de un om în costum la acea vreme.
De-a lungul deceniilor, organizații precum Bigfoot Field Researchers Organization (BFRO) au colectat peste 5.000 de rapoarte credibile din SUA și Canada. Martori din toate categoriile – polițiști, rangeri, vânători – descriu întâlniri similare: un miros puternic de mosc, crengi rupte la înălțime mare, pietre aruncate ca avertisment și urlete care seamănă cu un amestec între urlet de lup și strigăt uman. În 2008, un exemplar presupus de Bigfoot a fost prezentat presei în Georgia, dar s-a dovedit a fi un costum – un hoax care a întărit scepticismul, dar nu a șters miile de alte dovezi.
Știința rămâne divizată. Biologi precum Jeffrey Meldrum de la Universitatea de Stat Idaho analizează urmele și susțin că ar putea aparține unei specii necunoscute, poate un descendent al Gigantopithecus, un urangutan uriaș dispărut acum 100.000 de ani în Asia. ADN-ul din probe de păr colectate nu a dat rezultate conclusive – uneori uman, alteori de urs sau cerb. Totuși, lipsa unui corp sau schelet complet ridică întrebări: oare Bigfoot îngroapă morții, așa cum fac elefanții?
Astăzi, legenda trăiește în parcuri naționale precum Olympic sau Yosemite, unde turiști și cercetători continuă vânătoarea. Bigfoot nu este doar o creatură; este un simbol al misterului naturii sălbatice, al frontierelor neexplorate ale lumii noastre. Poate că într-o zi vom găsi dovada finală – un corp, un cuib, o fotografie clară. Până atunci, pădurile șoptesc: el este acolo, ascuns în umbre, păzind secretele străvechi ale pământului.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Rachetă cu Coada de Rachetă (Coracias spatulatus), cunoscută și sub numele de Rachetă cu Coada Spatula, este o pasăre spectaculoasă din familia Coraciidae, înrudită îndeaproape cu alte specii de râchetă precum racheta europeană. Această specie este endemică în Africa subsahariană, fiind întâlnită în principal în regiuni deschise precum savane, păduri ușoare de miombo și zone riverane din țări ca Angola, Botswana, Republica Democrată Congo, Malawi, Mozambic, Namibia, Zambia și Tanzania. Preferă habitate cu copaci înalți izolați, unde poate vâna de pe un punct de observație ridicat.
Cu o lungime de aproximativ 35-40 cm (incluzând coada prelungită), pasărea adultă cântărește între 120 și 160 de grame. Penajul său este un amestec vibrant de culori: capul, gâtul și partea inferioară sunt de un albastru deschis, iar spatele și aripile prezintă nuanțe de verde-turcoaz și albastru intens. Cea mai distinctivă trăsătură este coada lungă și modificată, cu două pene centrale prelungite în formă de rachetă sau spatulă, de unde și numele științific “spatulatus”. Aceste pene exterioare sunt negre cu vârfuri albastre, creând un efect vizual dramatic în zbor. Ciocul este robust, negru, adaptat pentru capturarea prăzii, iar picioarele sunt galbene.
Comportamentul său este tipic pentru rachete: este o pasăre teritorială și acrobatică, executând zboruri spectaculoase cu rostogoliri și picaje pentru a atrage partenerul sau a apăra teritoriul în sezonul de împerechere (care variază regional, dar adesea coincide cu sezonul ploios, între septembrie și martie). Se hrănește predominant cu insecte mari – lăcuste, gândaci, termite – dar și cu șopârle, broaște și ocazional fructe. Vânează prin pândă de pe crengi înalte, lansându-se în picaj rapid asupra prăzii.
Reproducerea implică și cuiburile din în cavități naturale de copaci sau în găuri de ciocănitori abandonate, la înălțimi de 5-10 metri. Femela depune 2-4 ouă albe, pe care le clocește timp de 18-20 de zile, în timp ce masculul asigură hrana. Puii părăsesc cuibul după circa 25-30 de zile, dar rămân dependenți de părinți câteva săptămâni.
Deși nu este considerată amenințată global (statut IUCN: Least Concern), populațiile locale pot fi afectate de pierderea habitatului prin defrișări și agricultură intensivă. Totuși, adaptabilitatea sa la medii modificate o face rezilientă în multe zone protejate, precum parcurile naționale din Zambia sau Botswana.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Scandal la Roseți. Polițiștii au tras focuri de avertisment pentru a calma doi frați recalcitranți
Primăria Independența amintește proprietarilor despre obligativitatea asigurării locuințelor
HALLOWEEN MAGIC LA BIBLIOTECĂ: OLTENIȚENII, INVITAȚI LA UN EVENIMENT PLIN DE CREATIVITATE ȘI DISTRACȚIE
Un călărășean a descoperit că pe adresa sa figurau șase persoane necunoscute: «Am fost obligat să plătesc taxe nedrepte»
VIDEO. PRIMELE DECLARAȚII ALE VICTIMELOR CONFLICTULUI VIOLENT DIN UNIREA: „AM FOST PUȘI LA PĂMÂNT, LOVIȚI ȘI AMENINȚAȚI CU PISTOLUL”
