Povestea lui Jackie, babuinul soldat

În august 1915, pe fondul zbuciumului Primului Război Mondial, un tânăr fermier sud-african pe nume Albert Marr, în vârstă de 21 de ani, s-a prezentat la Comisia de recrutare a Regimentului 3 Transvaal, parte a Brigăzii 1 Infanterie Sud-africană. Cu inima plină de datorie și curaj, Albert a trecut prin examenele medicale și formalitățile de înrolare, devenind soldat sub numărul 4927. Însă Albert nu a venit singur. Alături de el se afla un companion neobișnuit: un babuin Chakma pe nume Jackie, pe care Albert îl crescuse de mic pe ferma sa din Pretoria. Cei doi erau nedespărțiți, iar Albert a făcut o cerere curajoasă și excentrică: să i se permită lui Jackie să-l însoțească pe front.

Comandamentul regimentului, obișnuit cu cereri mai puțin extravagante, a fost luat prin surprindere. Un babuin în armată? Totuși, după ce au cântărit situația și au observat disciplina și inteligența lui Jackie, ofițerii au acceptat. Astfel, Jackie a devenit, în mod oficial, un soldat al Regimentului 3 Transvaal, primind chiar și o uniformă kaki croită pe măsură, o șapcă militară și un număr de identificare. Aventura celor doi camarazi începea.

În deșertul Africii de Nord

Prima misiune a lui Albert și Jackie a fost în campania din Africa de Sud-Vest Germană (astăzi Namibia). În arșița deșertului, Jackie s-a dovedit mai mult decât un simplu tovarăș. Cu simțurile sale ascuțite, babuinul avertiza trupele de apropierea inamicului sau de prezența șerpilor veninoși, care erau o amenințare constantă. Soldații, inițial sceptici, au început să-l privească pe Jackie cu respect. Îi dădeau rații militare – pe care le mânca cu poftă – și îl răsplăteau cu arahide, preferatele lui.

Jackie avea și un talent pentru a ridica moralul trupei. În serile lungi, când soldații se strângeau în jurul focului, babuinul îi distra cu gesturi amuzante, imitând salutul militar sau furând tacticos o pălărie pentru a o purta cu mândrie. Pentru Albert, Jackie era mai mult decât un animal de companie; era un frate de arme, un sprijin în fața ororilor războiului.

Advertisement

Pe frontul de vest: Franța și Flandra

În 1916, Regimentul 3 Transvaal a fost trimis pe Frontul de Vest, în tranșeele pline de noroi din Franța și Flandra. Aici, războiul era o cu totul altă poveste: ploaia rece, bombardamentele neîncetate și teama constantă de moarte testau rezistența fiecărui soldat. Jackie, însă, părea de neclintit. Învățase să recunoască sunetul obuzelor și se arunca la pământ înainte ca acestea să lovească, avertizându-i pe ceilalți. Soldații glumeau că Jackie avea un „al șaselea simț” pentru pericol.

În timpul bătăliei de la Delville Wood, una dintre cele mai sângeroase ciocniri ale brigăzii sud-africane, Jackie a rămas alături de Albert, chiar și în mijlocul haosului. Când Albert a fost rănit ușor de schije, Jackie nu s-a clintit de lângă el, părând să-l încurajeze cu privirea sa ageră. Curajul babuinului a devenit legendar în regiment, iar povestea lui s-a răspândit chiar și în rândul altor unități aliate.

Rănirea și eroismul lui Jackie

În primăvara anului 1918, în timpul bătăliei de la Passchendaele, Jackie a fost grav rănit. O explozie i-a afectat piciorul drept, iar schijele i-au provocat răni severe. În ciuda durerii, babuinul a rămas calm, permițând medicilor militari să-l trateze. Albert, devastat, a stat lângă el, temându-se că își va pierde prietenul. Însă Jackie, cu o voință de fier, a supraviețuit. Medicii au fost nevoiți să-i amputeze piciorul, dar babuinul s-a recuperat uimitor de repede, învățând să se deplaseze cu o proteză rudimentară.

Pentru curajul său, Jackie a fost promovat la gradul de caporal și decorat cu Medalia de Aur pentru Bravură, o onoare rar acordată unui animal. Soldații îl numeau „Caporalul Jackie”, iar el părea să înțeleagă importanța noii sale poziții, purtându-și uniforma cu o demnitate comică, dar impresionantă.

Sfârșitul războiului și moștenirea lui Jackie

Când războiul s-a încheiat în noiembrie 1918, Albert și Jackie s-au întors în Africa de Sud ca eroi. Jackie a fost sărbătorit în Pretoria, unde mulțimile se strângeau să-l vadă pe babuinul soldat. Cei doi au trăit liniștiți pe ferma lui Albert, iar Jackie, deși marcat de război, și-a păstrat spiritul jucăuș până la moartea sa, în 1921, cauzată de complicațiile rănilor suferite.

Advertisement

Povestea lui Jackie a rămas vie în istoria militară sud-africană. El a fost mai mult decât un simbol; a fost un camarad care a demonstrat că loialitatea și curajul nu cunosc granițe de specie. Pentru Albert Marr, Jackie a fost dovada că, chiar și în cele mai întunecate momente, prietenia poate învinge totul.