Ecoaqua Călărași a informat miercuri dimineață, 30 iulie 2025, în jurul orei 10:36, că o avarie apărută la rețeaua de apă potabilă a dus la întreruperea furnizării apei pentru utilizatorii de pe Aleea Garajului 1 și Aleea Garajului 2 din municipiul Călărași.

Reprezentanții companiei au precizat că echipele de intervenție s-au deplasat imediat la fața locului și au acționat pentru remedierea avariei în cel mai scurt timp posibil. Timpul estimat pentru intervenție a fost de aproximativ două ore.

UPDATE-ul transmis de Ecoaqua ulterior confirmă că avaria a fost remediată, iar alimentarea cu apă potabilă a fost reluată în zonele afectate.

Compania a transmis scuze locatarilor pentru disconfortul creat și a mulțumit pentru înțelegere.

Advertisement

Pentru orice alte sesizări sau informații legate de rețeaua de apă, cetățenii pot contacta Ecoaqua Călărași prin canalele oficiale.

Cleiul de piersic, o substanță vâscoasă secretată de arborele de piersic (Prunus persica), este un remediu tradițional mai puțin cunoscut, dar cu un potențial semnificativ în medicina naturistă. Folosit de secole în diverse culturi, în special în medicina tradițională asiatică, cleiul de piersic a atras atenția pentru proprietățile sale terapeutice, inclusiv în gestionarea diabetului. Acest articol explorează beneficiile sale pentru persoanele cu diabet, bazându-se pe informații reale și subliniind necesitatea consultării medicale.

Ce este cleiul de piersic?

Cleiul de piersic este o rășină naturală, lipicioasă, produsă de scoarța arborelui de piersic, adesea ca răspuns la leziuni sau stres. Este bogat în compuși bioactivi, precum polizaharide, fenoli și antioxidanți, care contribuie la efectele sale antiinflamatorii, antibacteriene și antioxidante. În medicina tradițională, cleiul a fost utilizat pentru a trata inflamațiile, problemele digestive și afecțiunile pielii, dar cercetările recente sugerează și un rol în reglarea glicemiei.

Beneficii în gestionarea diabetului

Cleiul de piersic poate oferi suport în gestionarea diabetului, în special al celui de tip 2, datorită proprietăților sale:

1. Efect hipoglicemiant potențial
   Compușii antioxidanți din cleiul de piersic, cum ar fi polifenolii, pot contribui la reducerea stresului oxidativ, un factor asociat cu rezistența la insulină. Unele studii preliminare sugerează că acești compuși pot îmbunătăți sensibilitatea la insulină și pot ajuta la stabilizarea nivelului de zahăr din sânge.

2. Sprijin pentru sănătatea metabolică
   Cleiul de piersic are proprietăți antiinflamatorii care pot reduce inflamația cronică, frecvent asociată cu diabetul de tip 2. Prin diminuarea inflamației, acesta poate susține funcționarea optimă a pancreasului și a metabolismului glucozei.

3. Detoxifiere și digestie
   În medicina tradițională, cleiul de piersic este recunoscut pentru efectele sale diuretice și de stimulare a digestiei. Acesta poate ajuta la eliminarea toxinelor din organism și la reducerea balonării, ceea ce contribuie la o stare generală de bine pentru persoanele cu diabet, care adesea se confruntă cu probleme digestive.

4. Protecție cardiovasculară
   Diabetul crește riscul de boli cardiovasculare. Antioxidanții din cleiul de piersic pot proteja vasele de sânge, reducând riscul de ateroscleroză și alte complicații asociate diabetului.

Cum se utilizează cleiul de piersic?

Cleiul de piersic poate fi administrat sub diverse forme, în funcție de scopul terapeutic:

Advertisement

• Infuzie sau ceai: Se prepară prin dizolvarea unei cantități mici de clei în apă caldă, consumată în cantități moderate.

• Tinctură: O soluție concentrată care se administrează în doze mici, diluată în apă sau ceai.

• Aplicare externă: Deși mai puțin relevant pentru diabet, cleiul poate fi folosit pentru afecțiuni cutanate asociate, cum ar fi ulcerațiile diabetice, datorită proprietăților sale cicatrizante.

Doza recomandată: Dozele variază în funcție de forma de administrare și de severitatea afecțiunii. În general, se recomandă 1-2 lingurițe de tinctură diluată sau 1-2 căni de ceai pe zi, dar doar sub supravegherea unui specialist.

Precauții și avertismente

Deși cleiul de piersic este un remediu natural, utilizarea sa trebuie abordată cu prudență:

• Consult medical obligatoriu: Persoanele cu diabet, în special cele care urmează un tratament cu insulină sau medicamente hipoglicemiante, trebuie să consulte un medic înainte de a folosi cleiul de piersic, pentru a evita riscul de hipoglicemie sau interacțiuni medicamentoase.

• Monitorizarea glicemiei: Este esențială verificarea regulată a glicemiei pentru a ajusta dozele de insulină sau medicamente, dacă este cazul.

• Alergii: Unele persoane pot fi alergice la compușii din cleiul de piersic. Testați o cantitate mică înainte de utilizare regulată.

Cleiul de piersic este un remediu naturist cu potențial în gestionarea diabetului, datorită proprietăților sale antioxidante, antiinflamatorii și de susținere a metabolismului. Cu toate acestea, nu trebuie considerat un substitut pentru tratamentul medical convențional, ci un complement care poate sprijini un stil de viață sănătos, incluzând o dietă echilibrată și exerciții fizice. Pentru rezultate optime și siguranță, integrarea cleiului de piersic în regimul terapeutic trebuie făcută sub îndrumarea unui medic specialist.

Notă: Informațiile prezentate se bazează pe utilizarea tradițională și studii preliminare. Cercetările privind efectele cleiului de piersic asupra diabetului sunt limitate, iar rezultatele pot varia de la o persoană la alta.

Advertisement

Experimentul Philadelphia, cunoscut și sub numele de „Proiectul Rainbow”, este una dintre cele mai celebre teorii ale conspirației legate de Marina Statelor Unite, care ar fi implicat teste secrete de invizibilitate și teleportare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Deși povestea a fost popularizată în cultura pop, dovezile concrete lipsesc, iar istoricii și oamenii de știință consideră că este mai degrabă o legendă urbană decât un eveniment real.

Teoria a început să circule în anii 1950, bazându-se pe afirmațiile lui Carl M. Allen (sub pseudonimul Carlos Allende), care ar fi fost martor la evenimente misterioase. Conform lui Allen, pe 28 octombrie 1943, distrugătorul USS Eldridge (DE-173) ar fi fost subiectul unui experiment secret realizat la Șantierul Naval din Philadelphia. Se presupune că Marina ar fi folosit câmpuri electromagnetice puternice, bazate pe lucrările fizicianului Albert Einstein, pentru a face nava invizibilă pentru radare și, eventual, pentru ochiul uman. Povestea afirmă că experimentul a dus la teleportarea navei la Norfolk, Virginia, la peste 300 de kilometri distanță, și la reapariția sa în Philadelphia după câteva minute, dar cu efecte devastatoare asupra echipajului.

Conform relatării lui Allen, tehnologia ar fi implicat generatoare masive de câmpuri electromagnetice, inspirate de „Ecuțiile de Unificare” ale lui Einstein, care ar fi trebuit să manipuleze spațiul și timpul. Se spune că echipajul a suferit efecte teribile: unii marinari ar fi fost fuzionați cu structura navei, alții ar fi dispărut, iar supraviețuitorii ar fi suferit tulburări mentale severe. De asemenea, se afirmă că experimentul ar fi fost o încercare de a dezvolta o armă invizibilă, parte a eforturilor de război ale SUA împotriva submarinelor germane.

Marina Statelor Unite a negat oficial existența experimentului, declarând că niciun test de acest tip nu a fost efectuat. Documentele disponibile arată că USS Eldridge era într-adevăr în serviciu în 1943, dar nu există nicio dovadă că a fost implicat într-un experiment secret. Cercetătorii au sugerat că povestea ar putea fi o exagerare a unor teste reale de degaussare (neutralizare a câmpurilor magnetice pentru a proteja navele de mine) efectuate de Marina în acea perioadă. Aceste teste, care utilizau bobinaje electromagnetice, ar fi putut fi interpretate greșit de martori neavizați.

Advertisement

De asemenea, scrierile lui Einstein nu conțin referințe la tehnologii de invizibilitate sau teleportare, iar ideea manipulării spațiu-timpului prin câmpuri electromagnetice este considerată imposibilă cu tehnologia din anii 1940. În plus, absența martorilor credibili și a documentelor oficiale subminează credibilitatea poveștii.

Experimentul Philadelphia a inspirat numeroase cărți, filme și emisiuni TV, cum ar fi „The Philadelphia Experiment” (1984). Povestea a fost amplificată de interesul publicului pentru fenomene paranormale și conspirații guvernamentale, fiind asociată și cu alte legende, precum Proiectul Montauk (o teorie legată de experimente mentale și temporale în anii 1980). Popularitatea sa persistă, în ciuda lipsei de dovezi, ca un exemplu al fascinației umane pentru misterele științifice.

Experimentul Philadelphia rămâne o poveste captivantă, dar nefondată, care combină elemente de știință, război și supranatural. În absența unor dovezi concrete, este văzut mai degrabă ca o ficțiune inspirată de contextul istoric al celui de-al Doilea Război Mondial decât ca un eveniment real. Pentru cei interesați, este o incursiune interesantă în mitologia modernă, dar trebuie abordată cu scepticism.

Advertisement