Fapt Divers
Mănăstirea Cârța: legende și fenomene paranormale
Mănăstirea Cârța, situată în inima Țării Făgărașului, între Sibiu și Făgăraș, este mai mult decât o ruină cisterciană din secolul al XIII-lea. Fondată în jurul anului 1202 de călugări cistercieni veniți din Franța, această abație, unica de acest fel din România, a devenit un loc învăluit în mistere și legende care atrag atât turiști, cât și pasionați de paranormal. Cu o istorie marcată de invazii, austeritate și o arhitectură gotică impresionantă, mănăstirea este astăzi sinonimă cu povești despre spirite neliniștite și fenomene inexplicabile.
Mănăstirea Cârța a fost construită de călugări cistercieni, cunoscuți pentru viața lor ascetică. Aceștia trăiau în condiții extrem de dure: dormeau pe paturi de fân, mâncau frunze de fag fierte și rareori brânză, munceau zi-lumină și se rugau la fiecare trei ore. Din cauza acestor privațiuni, mulți călugări mureau tineri, la 35-40 de ani, și erau îngropați în curtea mănăstirii. Abația a fost distrusă de mai multe ori, inclusiv în timpul invaziei mongole din 1241, dar a fost reconstruită, păstrându-și rolul de centru cultural și religios până în 1474, când regele Matia Corvin a desființat-o, transferând bunurile sale Bisericii din Sibiu. Astăzi, corul bisericii este folosit de comunitatea evanghelică săsească, dar restul ansamblului rămâne în ruină, amplificând aura sa misterioasă.
Mănăstirea Cârța este considerată unul dintre cele mai „bântuite” locuri din România, legendele locale și relatările vizitatorilor contribuind la această reputație. Una dintre cele mai cunoscute povești susține că sufletele călugărilor, chinuite de viața austeră și moartea timpurie, au rămas captive în zidurile mănăstirii. Se spune că, în nopțile fără lună, din subsoluri se aud șoapte și gemete, ca și cum spiritele ar încerca să comunice cu cei vii. Vizitatorii au raportat fenomene stranii, precum umbre mișcătoare, senzația de a fi urmăriți sau sunete inexplicabile, cum ar fi scaune care se mișcă sau ziduri care „tremură”. Fostul preot al bisericii, Michael Reger, a afirmat că osemintele găsite frecvent în curte ar putea fi legate de aceste fenomene, sugerând prezența fantomelor.
O altă legendă fascinantă povestește despre o competiție între călugări și Diavol la fondarea mănăstirii. Se spune că, în timp ce cistercienii construiau abația, Diavolul, invidios, a început să sape o clădire inversată, spre adâncurile pământului, pe malul opus al Oltului. Călugării, ingenioși, au construit un baraj care a inundat groapa Diavolului, lăsând o mlaștină „fără fund” în apropiere, unde localnicii afirmă că se aud clopote furate de tătari și aruncate în adâncuri. Această poveste adaugă un strat de mitologie locală, amplificând misterul locului.
Mănăstirea Cârța a câștigat notorietate internațională datorită filmului de groază The Nun (2018), parte din universul The Conjuring. Deși filmul nu a fost filmat efectiv la Cârța (ci la Castelul Corvinilor și în studiouri), legendele și atmosfera sumbră a mănăstirii au inspirat scenariul, care prezintă o abație bântuită de forțe demonice. Această asociere a amplificat interesul turiștilor, în special al celor pasionați de paranormal, care vin să exploreze ruinele în căutarea unor experiențe supranaturale.
Relatările turiștilor variază de la admirație pentru arhitectura gotică la experiențe tulburătoare. Unii descriu o liniște apăsătoare, alții spun că au simțit „o energie stranie” în beciuri sau în cimitirul soldaților germani din Primul Război Mondial, amenajat în curte. Cu toate acestea, fenomenele raportate nu au fost dovedite științific, fiind atribuite fie imaginației, fie sugestiei create de legendele locale.
Indiferent dacă crezi în paranormal sau nu, Mănăstirea Cârța este o destinație fascinantă. Ruinele sale, cu rozeta gotică și arcele care se întâlnesc în chipul Fecioarei Maria, oferă o călătorie în timp, în Transilvania medievală. Pentru pasionații de istorie, mănăstirea este un exemplu unic de arhitectură cisterciană, iar pentru cei atrași de mister, este o oportunitate de a explora un loc încărcat de legende. Taxa de vizitare (5 lei) include accesul la ruine și la micul muzeu din incintă, iar liniștea satului Cârța completează experiența.
Dacă alegi să vizitezi noaptea, fii pregătit pentru o atmosferă care poate trezi fiori, mai ales în beciurile întunecate. Poate că spiritele călugărilor nu sunt reale, dar poveștile lor continuă să bântuie imaginația celor care pășesc pe aceste pământuri.
Surse: Informații bazate pe legende locale, relatări din presă și documente istorice despre Mănăstirea Cârța.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Prohibiția, prin Amendamentul al 18-lea (1920-1933), interzicea producerea, vânzarea și transportul alcoolului în SUA, cu excepții medicale sau religioase. Motivată de reforme sociale pentru combaterea abuzului, legea a eșuat, creând o piață neagră masivă și infracțiuni organizate.
Consumul a continuat ilegal: bootleggers importau alcool din Canada sau Mexic, iar distilerii clandestine produceau băuturi toxice. Guvernul a denaturat alcoolul industrial cu otrăvuri precum kerosen, brucină (rudă a stricninei), gazolină, benzen, cadmium, iodină, cloroform, eter, nicotină, zinc, camfor, acid carbolic, chinină și acetonă, ducând la circa 10.000 de morți până în 1933. Speakeasies – baruri clandestine – au promovat jazz-ul și petrecerile secrete.
Mafia a prosperat: Al Capone a construit un imperiu cu venituri uriașe, mituind oficiali și declanșând războaie între bande, precum Masacrul de Sfântul Valentin (1929). Agenți ca Eliot Ness au luptat contra corupției, dar fără succes major.
Economic, a pierdut locuri de muncă, dar a stimulat băuturi răcoritoare. Social, a divizat urbanul de rural. Marea Depresiune a grăbit abrogarea prin Amendamentul al 21-lea.
Astăzi, e o lecție despre consecințele neașteptate ale interdicțiilor, influențând dezbateri despre droguri.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Găina de Guineea Vulturină (Acryllium vulturinum), cunoscută și sub numele de Guineea vulturină, este una dintre cele mai spectaculoase specii de păsări din familia Numididae, originară din savanele și tufișurile din estul Africii, în special din Kenya, Etiopia, Somalia și Tanzania. Numele său derivă din aspectul său distinct, cu un gât lung și golaș, de un căprui intens, care amintește de pielea vulturilor, și un penaj de un căprui vibrant, cu irizații de smarald și safir.
Caracteristici fizice remarcabile
Această pasăre, cu o lungime de aproximativ 60-70 cm, este cea mai mare dintre speciile de găini de Guineea. Penajul său este o combinație fascinantă de nuanțe: pieptul și spatele sunt împodobite cu pene de un căprui metalic, cu pete albe delicate, în timp ce gâtul golaș, de un roșu-cărămiziu, contrastează cu ciocul său robust și ochii pătrunzători. Coada lungă, cu pene în evantai, adaugă un aer regal, iar picioarele puternice sunt adaptate pentru a scormoni solul în căutarea hranei.
Habitat și comportament
Găina de Guineea Vulturină preferă zonele aride și semiaride, populate cu ierburi și arbuști, unde trăiește în grupuri sociale de 20-50 de indivizi. Aceste păsări sunt extrem de gregare, comunicând printr-o varietate de sunete, de la țipete stridente la chemări joase, care pot fi auzite de la distanță. Sunt diurne și petrec mare parte din zi căutând hrană – semințe, insecte, frunze și chiar mici vertebrate. Spre deosebire de alte găini de Guineea, specia vulturină este mai puțin domesticită și preferă libertatea sălbăticiei.
Reproducere și ecologie
Sezonul de reproducere coincide cu anotimpul ploios, când resursele sunt abundente. Femelele depun 4-8 ouă de culoare crem, pe care le clocesc în cuiburi ascunse în vegetație. Puii, numiți keets, sunt precoce și pot alerga la doar câteva ore după eclozare, dar rămân sub protecția grupului. Găina vulturină joacă un rol ecologic important, controlând populațiile de insecte și dispersând semințele plantelor din savană.
Amenințări și conservare
Deși nu este considerată o specie pe cale de dispariție, găina de Guineea Vulturină se confruntă cu amenințări din cauza pierderii habitatului și a vânătorii ocazionale pentru penajul său. Conservarea zonelor de savană și educația comunităților locale sunt esențiale pentru protejarea acestei păsări magnifice.
Curiozități
-
Găina vulturină poate alerga cu până la 30 km/h pentru a scăpa de prădători precum șoimii sau hienele.
-
În ciuda aspectului său fragil, este o pasăre rezistentă, capabilă să supraviețuiască în condiții dure, cu acces limitat la apă.
-
Penajul său irizat este folosit în unele culturi africane pentru ornamente tradiționale.
Găina de Guineea Vulturină rămâne un simbol al frumuseții sălbatice a Africii, o pasăre care îmbină grația cu supraviețuirea într-un mod unic. Observarea ei în habitatul natural este o experiență de neuitat pentru orice iubitor al naturii.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Cinteza pictată (Emblema pictum): O bijuterie a naturii
Cinteza pictată (Emblema pictum), cunoscută și sub denumirea de cinteza curcubeu, este una dintre cele mai spectaculoase păsări din lume, originară din Australia și insulele învecinate. Această pasăre mică, dar vibrant colorată, aparține familiei Estrildidae și este renumită pentru penajul său strălucitor, care combină nuanțe de roșu, albastru, verde, galben și negru, creând un efect vizual ce pare desprins dintr-o pictură. Masculii sunt, în general, viu colorați comparativ cu femelele, folosindu-și penajul pentru a atrage partenerele în timpul sezonului de împerechere.
Caracteristici și comportament
Cinteza pictată măsoară aproximativ 10-12 cm în lungime și cântărește între 10 și 15 grame. Penajul său multicolor este complet dezvoltat la maturitate, iar diferențele dintre sexe devin evidente în această perioadă. Masculii au obrajii roșii intens, pieptul albastru și abdomenul galben, în timp ce femelele prezintă culori mai estompate.
Aceste păsări sunt sociabile și trăiesc în stoluri mici, preferând zonele de savană, pășuni și regiunile cu vegetație joasă din nordul și estul Australiei. Se hrănesc în principal cu semințe de ierburi, dar ocazional consumă și insecte mici sau fructe. Cinteza pictată este o pasăre agilă, care zboară rapid și se deplasează cu mișcări energice, fiind adesea observată în grupuri care explorează solul în căutarea hranei.
Reproducere și habitat
Sezonul de reproducere al cintezei pictate variază în funcție de condițiile climatice, dar este de obicei corelat cu sezonul ploios, când hrana este abundentă. Cuiburile sunt construite din ierburi și fibre vegetale, ascunse în tufișuri sau ierburi înalte. Femela depune între 4 și 6 ouă, pe care ambii părinți le clocesc timp de aproximativ 13-14 zile. Puii părăsesc cuibul după circa trei săptămâni, dar rămân dependenți de părinți pentru hrană încă o perioadă.
Cinteza pictată preferă climatele calde și umede, dar se adaptează bine și în captivitate, fiind o pasăre populară în avicultură datorită frumuseții sale. Totuși, în sălbăticie, populațiile sale pot fi afectate de pierderea habitatului din cauza expansiunii agricole sau a schimbărilor climatice.
Importanța culturală și ecologică
În cultura aborigenă australiană, cinteza pictată este uneori asociată cu simboluri ale vitalității și diversității, datorită culorilor sale vibrante. Din punct de vedere ecologic, această pasăre joacă un rol important în dispersarea semințelor, contribuind la regenerarea vegetației în habitatele sale.
Conservare
Deși cinteza pictată nu este considerată o specie pe cale de dispariție, schimbările de mediu și fragmentarea habitatului pot pune presiune pe populațiile locale. Eforturile de conservare se concentrează pe protejarea zonelor de savană și a pășunilor care reprezintă casa acestei păsări.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Alertă de poluare extremă în București: Nor toxic de fum afectează mai multe sectoare
Flăcări devastatoare în Pantelimon: zona Antefrig cuprinsă de un incendiu de proporții
Accident grav la Independența: băiat de 14 ani pe trotinetă electrică, lovit de o mașină condusă de o femeie
VIDEO. PMC / Noua creșă din Cartier Tineri, inaugurată la Călărași
Călărași: Bărbat de 35 de ani intoxicat cu alcool metilic la Dragalina. Poliția și localnicii oferă versiuni diferite
