Misterul focurilor vii de la Andreiașu de Jos

În inima Subcarpaților Vrancei, la poalele unei păduri de brazi din comuna Andreiașu de Jos, se ascunde un fenomen natural care pare să sfideze timpul și legile obișnuite ale naturii: Focurile Vii. Flăcări galben-roșiatice, de până la 50 de centimetri, izbucnesc direct din pământ, dansând neîncetat, indiferent de ploaie, vânt sau zăpadă. Rezervația naturală „Focul Viu”, întinsă pe 40 de hectare, este cel mai mare câmp de acest fel din România, emanând anual aproximativ 50 de tone de metan, alături de alte gaze precum dioxid de carbon și heliu. Dar dincolo de explicațiile geologice, Focurile Vii ascund un mister care a fascinat generații de localnici și turiști, învăluind locul în legende și simboluri.

Fenomenul este rezultatul emanațiilor de gaze naturale care, ieșind prin crăpături ale solului în zona de fracturi geologice Cașin-Bisoca, se aprind spontan, fie datorită razelor solare, fie prin frecarea cu solul. Spre deosebire de vulcani noroioși, aici gazele nu întâlnesc ape subterane, ci se transformă în flăcări vii, care par să ascundă o poveste nerostită a pământului. Localnicii spun că focurile sunt străvechi, posibil martore ale unor erupții vulcanice din timpuri imemoriale, iar descoperirile arheologice – unelte din roci vulcanice – par să confirme vechimea locului.

Ceea ce face Focurile Vii cu adevărat enigmatice este legătura lor cu seismele. Într-o regiune cunoscută pentru activitatea tectonică, flăcările devin un soi de oracol natural. „Când focul crește și ajunge la doi metri, pământul va tremura curând,” spun bătrânii satului, iar această credință este întărită de observații empirice. Intensitatea și înălțimea flăcărilor variază, iar momentele de vâlvătaie neobișnuită sunt privite cu un amestec de fascinație și teamă, ca un mesaj al adâncurilor.

Noaptea, spectacolul devine feeric. Flăcările, slab vizibile ziua, capătă o aură mistică sub cerul întunecat, dansând ca spirite ale pădurii. În credințele populare, Focurile Vii sunt mai mult decât un fenomen geologic: sunt protectoare ale animalelor sălbatice și aducătoare de minuni. Se spune că, dacă îți pui o dorință în fața flăcărilor, aceasta se va împlini. Totuși, există și o latură întunecată a simbolisticii: flăcările mari sunt asociate nu doar cu cutremure, ci și cu alte nenorociri, ca un avertisment al naturii.

Advertisement

Legendele locului adaugă un strat de mister. Una dintre povești vorbește despre un balaur străvechi, cu sute de ochi de foc, care păzea o fântână cu apă tămăduitoare. Un viteaz al satului, numit Munteanul, l-a înfruntat timp de două zile și două nopți, iar flăcările de astăzi ar fi urmele capetelor balaurului, împrăștiate pe pământ. O altă poveste, mai puțin fantastică, leagă focurile de comori ascunse, nu de aur, ci de „aurul negru” – țițeiul din subsol, care alimentează aceste flăcări eterne.

Accesul la Focurile Vii este ușor, pe drumul DN 2M Focșani – Odobești – Andreiașu, iar potecile amenajate, cu scări și balustrade, duc vizitatorii direct la inima fenomenului. Totuși, misterul rămâne neatins. De ce flăcările reapar mereu, chiar dacă sunt stinse? Ce forțe ascunse din adâncuri le alimentează? Și de ce acest loc, mai mult decât altele, a devenit un simbol al legăturii dintre om, natură și supranatural?

Focurile Vii de la Andreiașu de Jos nu sunt doar o curiozitate geologică, ci un loc unde știința și mitul se întâlnesc, invitând la contemplare. Fie că le privești ca pe un avertisment al pământului, ca pe un spectacol al naturii sau ca pe un portal către legende, flăcările acestea par să ascundă o poveste mai veche decât istoria însăși, așteptând să fie descifrată de cei care îndrăznesc să le privească.

Advertisement