Doamna Maer, una dintre beneficiarii Căminului, și-a găsit aici liniștea după o viață plină de provocări. „N-am crezut vreodată că voi ajunge să numesc un astfel de loc „acasă”, dar oamenii de aici m-au primit cu brațele deschise. Fiecare zi e mai frumoasă datorită lor. Ne simțim în siguranță și iubiți,” ne-a spus ea cu un zâmbet cald.
Ilinca Enescu, care gestionează Căminul de aproape patru ani, a reușit să creeze o legătură specială atât cu beneficiarii, cât și cu personalul. „Pentru mine, ei nu sunt doar bătrâni care au nevoie de îngrijire. Sunt prieteni, sunt parte din familia noastră extinsă. Fiecare poveste de viață pe care o ascult mă face să realizez cât de speciali sunt,” ne-a mărturisit directoarea.
Cu o capacitate de 45 de locuri, Căminul are în prezent 33 de beneficiari, iar restul locurilor sunt disponibile pentru cei care caută un loc unde să își petreacă anii de aur. Ilinca Enescu explică, în detaliu, și aspectele financiare ale instituției, asigurându-i pe cei interesați că taxele sunt accesibile și că transparența este o prioritate. „Vrem ca oamenii să se simtă în siguranță, nu doar fizic, ci și emoțional. Știu că poate fi dificil să iei decizia de a-ți lăsa părinții sau bunicii într-un astfel de loc, dar facem tot posibilul să le oferim cea mai bună îngrijire,” a adăugat ea.
Ilinca Enescu este implicată nu doar în activitățile zilnice, ci și în aspectele ce țin de sănătatea și alimentația beneficiarilor. „Sunt foarte atentă la ceea ce mănâncă. Merg personal să verific mesele și încerc să le ofer tot ce e mai bun. Avem grijă să fie bine hrăniți, să se simtă îngrijiți,” a explicat aceasta.
Un alt punct important pe agenda instituției este reabilitarea fațadei exterioare a clădirii. „Este un proiect necesar, pentru că starea actuală nu este ideală, dar am primit sprijin din partea Primăriei Municipiului Călărași. Această schimbare va face o mare diferență în viața celor care locuiesc aici,” a subliniat Enescu.
Cei care trăiesc aici au format o comunitate unică, plină de compasiune și sprijin reciproc. În grădina căminului, o altă doamnă, care a petrecut ultimii doi ani aici, ne-a spus emoționată: „Nu mai am rude care să mă viziteze, dar aici am găsit o nouă familie. Fiecare zi aduce ceva frumos, fie că e o simplă conversație sau o activitate organizată. Nu m-am simțit niciodată atât de protejată.”
La Căminul „Antim Ivireanu”, bătrânețea nu este un final trist, ci un nou început. Aici, viețile acestor oameni primesc sens și iubire, într-un loc în care fiecare zi este încărcată de emoție și speranță.