Ministerul Transporturilor din România a anunțat o schimbare majoră în modul în care șoferii vor plăti pentru utilizarea drumurilor naționale. Sistemul tradițional de rovinietă, bazat pe un abonament cu tarif fix pentru o anumită perioadă, va fi înlocuit cu un sistem modern de taxare „la kilometru”. Această reformă promite mai multă echitate, dar și o adaptare tehnologică semnificativă pentru șoferi. Iată ce trebuie să știi despre această schimbare!

Ce este rovinieta la kilometru?

Rovinieta la kilometru este un sistem electronic de tarifare rutieră care calculează taxa de drum în funcție de distanța parcursă, tipul vehiculului, clasa de emisii poluante (EURO), masa maximă autorizată și categoria de drum. Spre deosebire de rovinieta clasică, care presupune o plată fixă pentru o perioadă determinată (o zi, o săptămână, o lună sau un an), noul sistem va taxa șoferii doar pentru kilometrii efectiv parcurși pe drumurile naționale. Acest model, bazat pe principiul „plătești cât circuli”, este deja utilizat în mai multe țări europene și își propune să fie mai corect: cei care folosesc drumurile mai rar vor plăti mai puțin, iar cei care circulă frecvent vor suporta costuri mai mari.

Cum va funcționa noul sistem?

Implementarea rovinietei la kilometru va fi realizată printr-un sistem electronic avansat, finanțat cu aproape 282 de milioane de lei prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Monitorizarea traseelor și calcularea tarifelor se vor face prin trei metode:

1. Echipament de bord (OBE) conectat la satelit, care va înregistra automat distanța parcursă.

2. Aplicație mobilă conectată la rețelele de comunicații, pentru o monitorizare în timp real.

3. Tichet electronic de rută, completat manual de șoferi, pentru cei care preferă o metodă mai puțin automatizată.

Aceste metode vor permite urmărirea constantă a traseului parcurs, iar plata se va efectua automat către Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR). Sistemul va fi compatibil cu cele din alte state membre ale Uniunii Europene, facilitând schimbul de informații privind neplata acestor tarife.

Advertisement

Când intră în vigoare?

Proiectul, demarat oficial prin contractul semnat pe 31 iulie 2025 între Ministerul Transporturilor și CNAIR, se va desfășura în trei etape:

1. Dezvoltarea sistemului informatic centralizat – crearea platformei digitale necesare.

2. Achiziția echipamentelor – instalarea tehnologiei de monitorizare.

3. Implementarea infrastructurii – stabilirea punctelor de control pe drumurile naționale.

Conform calendarului, infrastructura va fi operațională până în trimestrul al doilea din 2026, iar sistemul va deveni complet funcțional până la 31 decembrie 2026. Până atunci, rovinieta clasică rămâne valabilă, dar șoferii trebuie să fie atenți la creșterea tarifelor și a amenzilor, care intră în vigoare de la 1 septembrie 2025. De exemplu, rovinieta anuală pentru autoturisme va crește de la 28 de euro la 50 de euro, iar amenzile pentru lipsa rovinietei se vor dubla, ajungând între 500 și 1.000 de lei pentru vehiculele ușoare.

Ce înseamnă pentru șoferi?

Această schimbare aduce atât avantaje, cât și provocări:

• Avantaje: Sistemul este mai echitabil, deoarece plătești doar pentru drumurile efectiv parcurse. De asemenea, digitalizarea procesului va simplifica plata și monitorizarea.

• Provocări: Șoferii care parcurg distanțe lungi, în special transportatorii, ar putea resimți costuri mai mari. De exemplu, pentru camioane, tarifele ar putea crește semnificativ, ajungând până la 7.050 de euro anual în 2026 pentru un parcurs de 100.000 km, conform estimărilor.

Ce mai trebuie să știi?

Până la implementarea completă, rovinieta clasică rămâne în vigoare, iar șoferii sunt sfătuiți să se asigure că au o rovinietă valabilă pentru a evita amenzile majorate. De asemenea, începând cu 1 ianuarie 2026, șoferii vor avea posibilitatea de a plăti rovinieta până la ora 24:00 a zilei următoare utilizării drumurilor naționale, conform Legii 275/2024. Pentru vehiculele grele (peste 3,5 tone), se va introduce sistemul TollRo, care va calcula taxa strict pe baza kilometrilor parcurși.

Această tranziție marchează un pas important spre modernizarea infrastructurii rutiere din România și alinierea la standardele europene. Șoferii sunt încurajați să se informeze din timp și să se pregătească pentru noile reguli, care vor schimba fundamental modul în care utilizăm drumurile naționale.

Advertisement

Broasca cu corn și nas lung (Megophrys nasuta), cunoscută și sub denumirea de broasca cu corn malaeziană, este una dintre cele mai remarcabile creaturi ale pădurilor tropicale din sud-estul Asiei. Cu aspectul său bizar și abilitățile impresionante de camuflaj, această specie captivează atât herpetologii, cât și iubitorii de natură. Trăind în umbra junglei, este un exemplu fascinant al adaptării evolutive, combinând trăsături fizice unice cu un comportament discret.

Caracteristici fizice

Broasca este ușor de recunoscut datorită aspectului său distinct. Are un bot alungit, asemănător unui nas lung, care îi conferă un profil unic printre amfibieni. Deasupra ochilor, posedă proeminențe triunghiulare, asemănătoare unor coarne, care sporesc efectul său de camuflaj, făcând-o să semene cu o frunză uscată sau cu un fragment de scoarță. Culoarea sa variază între nuanțe de maro, bej sau gri, cu modele neregulate care imită perfect litiera pădurii. Corpul său plat, de aproximativ 8-12 cm lungime, este adaptat pentru a se ascunde printre frunze și sol. Picioarele posterioare puternice o ajută să se deplaseze rapid, în timp ce pielea sa netedă și umedă este tipică amfibienilor din mediile umede.

Habitat și distribuție

Această specie este endemică în pădurile tropicale umede din sud-estul Asiei, fiind întâlnită în țări precum Malaezia, Indonezia (inclusiv Borneo și Sumatra), Thailanda și sudul Filipinelor. Preferă zonele de joasă altitudine, de obicei sub 1.000 de metri, unde umiditatea este ridicată, iar podeaua pădurii este acoperită cu frunze și mușchi. O găsim adesea lângă pâraie sau în zone mlăștinoase, unde își petrece majoritatea timpului ascunsă în litiera de frunze, așteptând prada.

Comportament și dietă

 Este un prădător de ambuscadă, bazându-se pe camuflajul său pentru a rămâne nedetectată. Este activă în principal noaptea (nocturnă), când vânează insecte, păianjeni, viermi și ocazional alte amfibieni mici. Folosind limba sa lungă și lipicioasă, capturează prada cu o precizie impresionantă. În timpul zilei, rămâne nemișcată, aproape invizibilă datorită aspectului său care imită mediul înconjurător. Când este amenințată, își aplatizează corpul și își ascunde capul pentru a părea o parte integrantă a solului.

Advertisement

Reproducerea are loc în sezonul ploios, când masculii emit sunete joase, asemănătoare unui „boing” metalic, pentru a atrage femelele. Ouăle sunt depuse în pâraie sau bălți temporare, iar mormolocii au o dezvoltare lentă, adaptată la mediul acvatic al pădurii tropicale.

Adaptări și camuflaj

Cea mai impresionantă trăsătură a broaștei cu corn și nas lung este capacitatea sa de camuflaj, cunoscută ca „mimetism criptic”. Forma și culoarea sa o fac aproape imposibil de distins de frunzele uscate, ceea ce o protejează de prădători precum păsări și șerpi. Proeminențele de deasupra ochilor și botul lung accentuează această asemănare, făcând-o să pară o frunză cu margini ridicate. Această adaptare nu doar că o ajută să evite prădătorii, ci îi permite și să vâneze eficient, surprinzând prada.

Statut de conservare

Deși nu este considerată o specie pe cale de dispariție, se confruntă cu amenințări din cauza defrișărilor și pierderii habitatului. Pădurile tropicale din sud-estul Asiei sunt supuse unei presiuni intense din cauza agriculturii, exploatării forestiere și urbanizării, ceea ce reduce zonele disponibile pentru această specie. Organizațiile de conservare subliniază importanța protejării habitatelor tropicale pentru a asigura supraviețuirea acestei broaște și a altor specii dependente de aceste ecosisteme.

Curiozități

• Numele său științific, Megophrys nasuta, provine din greacă, unde „mega” înseamnă mare, „phrys” se referă la sprâncene (coarnele de deasupra ochilor), iar „nasuta” înseamnă „cu nas mare”.

• În ciuda aspectului său intimidant, această broască este inofensivă pentru oameni, lipsindu-i veninul sau dinții ascuțiți.

• Sunetul său de împerechere a fost comparat cu zgomotul unui clopoțel sau al unui instrument metalic, fiind unul dintre cele mai distinctive din pădurile tropicale.

Advertisement

Perdicula erythrorhyncha, cunoscută și sub numele de prepeliță pictată sau prepeliță cu cioc roșu, este o specie de pasăre mică din familia Phasianidae, endemică dealurilor și pădurilor din India. Această prepeliță atrage atenția prin ciocul și picioarele sale de un roșu intens, precum și prin comportamentul său social unic, fiind o prezență fascinantă în ecosistemele indiene.

Caracteristici fizice

Prepelița pictată este o pasăre mică, cu o lungime de 17-19 cm și o greutate de aproximativ 68-88 de grame. Masculii se remarcă printr-un penaj viu colorat, cu o față neagră, o sprânceană albă și gât alb, contrastând cu pieptul și abdomenul de un cărbune roșcat. Femelele au un penaj mai discret, cu nuanțe de cărămiziu pe partea inferioară, lipsindu-le dunga albă de pe cap specifică masculilor. Ciocul și picioarele de un roșu aprins sunt trăsături distinctive pentru ambele sexe, vizibile chiar și în zbor.

Habitat și distribuție

Această specie este întâlnită în principal în pădurile de deal din peninsula indiană, cu două populații geografice distincte. Subspecia P. e. erythrorhyncha trăiește în Ghat-urile de Vest, de la sud de Pune până în sudul Tamil Nadu, inclusiv în dealurile Nilgiri și Biligirirangan. Subspecia P. e. blewitti, mai mică și mai palidă, este găsită în Munții Satpura și se extinde până în nordul Ghat-urilor de Est. Prepelițele preferă pajiștile deschise, drumurile forestiere și zonele cu tufișuri, unde ies să se hrănească dimineața și seara.

Comportament și reproducere

Prepelițele pictate trăiesc în grupuri mici, de 6-10 indivizi, numite covey. Când sunt deranjate, acestea aleargă în șir indian pe poteci înainte de a zbura dacă sunt amenințate. Au un strigăt de alarmă lichid și emit fluierături moi pentru a menține contactul între membrii grupului. Masculii sunt monogami și teritoriali, producând un apel distinctiv, „kirikee-kirikee-kirikee”, în timpul sezonului de reproducere.

Advertisement

Sezonul de reproducere variază local, dar este predominant între decembrie și martie. Femelele depun 4-7 ouă într-un cuib simplu construit la baza unui tufiș sau smoc de iarbă, pe care le incubează singure timp de 16-18 zile. Puii sunt capabili să zboare la o vârstă fragedă, iar femelele sunt cunoscute pentru curajul lor, uneori atacând chiar câini sau oameni care se apropie de pui.

Dieta

Prepelița pictată este omnivoră, hrănindu-se cu semințe, cereale, fructe și insecte mici. Acestea joacă un rol important în ecosistem prin dispersarea semințelor, contribuind la regenerarea vegetației.

Conservare

Conform Listei Roșii IUCN, Perdicula erythrorhyncha este clasificată ca specie cu risc scăzut (Least Concern), datorită populației stabile. Totuși, pierderea habitatului din cauza defrișărilor și extinderii agriculturii poate afecta anumite populații locale. Rezervațiile și parcurile naționale din India oferă protecție pentru această specie, dar monitorizarea continuă este necesară pentru a preveni viitoare amenințări.

Curiozități

• Subspecia blewitti a fost numită după F.R. Blewitt, care a trimis specimene naturalistului A.O. Hume.

• Masculii sunt atât de combativi încât vânătorii tradiționali foloseau masculi ca momeală pentru a captura alții.

• Un parazit unic, Hypotrichomonas avium, a fost descoperit în intestinul unei prepelițe pictate, evidențiind diversitatea biologică asociată acestei specii.

Prepelița pictată este o dovadă a bogăției biodiversității Indiei, o pasăre mică, dar plină de culoare și personalitate, care continuă să încânte observatorii și cercetătorii deopotrivă.

Advertisement