Din scaunul cu rotile, Vasile îşi construieşte singur o casă: Un exemplu de determinare și credință

Vasile, un bărbat din Călărași, ne oferă o lecție incredibilă de ambiție și curaj, deși viața i-a impus provocări extrem de dificile. Cu doar o mână și într-un scaun cu rotile, el a hotărât să-și îndeplinească visul de a-și construi propria casă, refuzând să se dea bătut. Zugrăvitul a devenit refugiul său și modul prin care și-a umplut timpul. În lumea sa, Vasile ne învață valoarea recunoștinței, având o credință profundă în Dumnezeu.

Deși viața i-a răpit picioarele și o mână la vârsta de 37 de ani, Vasile a rămas hotărât să ducă mai departe misiunea sa pe pământ. Cu gândul că atât timp cât Dumnezeu l-a lăsat în viață, planurile cu el nu s-au încheiat, Vasile a pus tot efortul și pasiunea în construirea propriei locuințe.

Vasile Alexandru: Atâta timp cât Dumnezeu m-a lăsat în viață înseamnă că planurile cu mine nu s-au terminat.

Advertisement

Viața i-a adus schimbări  radicale în 2012

În ciuda încercărilor din 2012, când a fost diagnosticat cu artrită obliterantă și s-a trezit dintr-o dată în scaunul cu rotile, Vasile a primit cu demnitate noua realitate și a căutat să-și reconstruiască viața, inclusiv prin edificarea casei sale. Camera specială din locuința sa reflectă perfect adaptările pe care le-a făcut pentru a-și asigura o viață independentă și să poată realiza activitățile zilnice în mod autonom.

Cu o atitudine optimistă, Vasile a ales să trăiască singur, chiar dacă mama sa este aproape. Nu s-a căsătorit și nici nu are copii, însă a învățat să aprecieze fiecare clipă și să nu se lase învins de necazurile vieții. Deși mulți dintre prietenii săi au dispărut treptat din peisajul său, Vasile a găsit susținere în credința sa profundă în Dumnezeu.

Întreaga comunitate îl consideră un exemplu extraordinar de optimism dus la extrem, iar primarul localității subliniază că Vasile este o inspirație pentru toți. Ceea ce construiește el astăzi înseamnă mai mult decât o casă, este moștenirea pe care o va lăsa nepoților pe care i-a crescut ca pe propriii săi copii. Deși o are pe mama aproape, a ales să locuiască singur. Nu s-a căsătorit și nici copii nu are.

Vasile Alexandru pentru Observatornews.ro: Când am crezut că încep să mă liniștesc și eu ca omul că aveam 28, 29, 30 de ani s-a întâmplat cu degetele și când s-a întâmplat cu degetele și la 5 ani diferență cu primul picior am zis, doamne, decât să zic vai de noi, mai bine să zic vai de mine.

Advertisement

Odată cu boala au început să dispară și oamenii din jurul lui

Vasile Alexandru pentru Observatornews.ro: Am avut foarte mulți prieteni, foarte mulți, dar în momentul în care mi s-a amputat primul picior, am simțit că încet încet rămân singur singurel. Dar nu am rămas singur, am rămas cu Bunul Dumnezeu.

Niculae Eremia, primar comuna Alexandru Odobescu, pentru Observatornews.ro: De multe ori ne întrebăm și noi cum de rezistă dar cred că oprimismul lui îl duce la extrem. Este un exemplu pentru întreaga lume, nu numai pentru comunitate.

Casa pe care o ridică astăzi o va lăsa nepoților pe care i-a crescut ca pe copiii lui

Vasile Alexandru: Să fiu sănătos, atât. Să am sănătate că în rest are Bunul Dumnezeu grijă de mine. El niciodată nu m-a părăsit pe mine. Noi îl părăsim, noi suntem răi dar Dumnezeu nu părăseşte niciodată pe nimeni.

Advertisement