Conducerea Spitalului Județean de Urgență Călărași, „Dr. Pompei Samarian”, reprezentată de managerul Bogdan Mihai, a organizat astăzi, 2 Martie a.c., o conferință de presă pentru a prezenta viziunea echipei și cele mai importante proiecte ce vizează modernizarea unității medicale. Printre acestea se enumeră creșterea numărului de medici cu 10%, de la 96 de medici la 105, dintre care nouă rezidenți, și înființarea unui call center pentru a facilita accesul pacienților în ambulatoriu.

https://www.youtube.com/watch?v=ZHla9Du_eks&feature=youtu.be

Manager SJU Călărași, Bogdan Mihai:

Bine ați venit la prima întâlnire pe care o avem, în calitatea de manager pe care o am, împreună cu echipa managerială a Spitalului Județean de Urgență, doamna doctor Enache Georgiana, este director medical, și doamna Stamate Florentina, directoare de îngrijiri. Aceasta este echipa care susține și dezvoltă tot ceea ce înseamnă sistemul de sănătate la nivelul Municipiului Călărași, bineînțeles, reprezentanți ai Spitalului Județean de Urgență.

Viziunea noastră este una simplă. O să începem să transformăm tot ceea ce toți cunoaștem despre Spitalul de Urgență Călărași, să-l facem în ceva în ceea ce noi ne-am dori cu toții din postura de pacient. Managementul nostru va avea finalitate atunci când pacientul, când se va prezenta în unitatea noastră medicală, va beneficia de un serviciu de calitate decent și de respect. Pe de altă parte, acoperim dotările care lipsesc printr-o colaborare bună cu tot ceea ce înseamnă partenerii noștri de finanțare, sau sursele de finanțare, începând cu Casa, Consiliul Județean, și prin zona ministerială.

Acum, probabil dumneavoastră vedeți ușor, ușor niște transformări pe care noi am reușit să le aducem în zona noastră de zi cu zi, în sensul să civilizăm tot ceea ce înseamnă acces, proceduri, și intern sunt multe lucruri care nu se văd, dar care vor apărea ulterior în calitatea actului medical. Prima zonă de acces este cea din ambulatoriu. Acolo s-a înființat o zonă de așteptare la un nivel decent, nu e ceva extraordinar. E prima etapă în ceea ce înseamnă accesul și programarea pacienților. Avem în vedere înființarea unui call center, noi nu descoperim acum ceva, nu creăm ceva nou, doar încercăm să aplicăm bunele practici.

Pe ceea ce înseamnă ambulatoriu, este clar că acolo va trebui să ducem ce se întâmplă la o clinică privată, va trebui să implementăm într-o zonă de stat. Pacientul n-o să trebuiască să mai vină să se programeze la medic, să-l caute pe medic, el va suna la un număr- medicul ia legătura cu el, conform protocoalelor, află și se apucă și investighează. Vreau să ducem într-o zonă impersonală această prestație. Se întâmplă, când intervine factorul uman, activitatea este perturbată, ba nu vine, ba nu-i place, putem specula foarte multe. E o zonă în care o să fie un acces pe niște bonuri de ordine, cu display, o zonă civilizată. Adică ceea ce noi vedem în altă parte și ne întrebăm întotdeauna de ce nu putem face și aici, într-o zonă în care statul pompează foarte mulți bani, bani care nu întotdeauna, trebuie să punem, se regăsesc în calitatea activităților derulate, în construcții, în dotări, în orice.

Trebuie să schimbăm lucrurile astea, ar trebui în orice domeniu. Acum, vorbim de sănătate, un domeniu în care oricine care vine nu vrea decât ajutor. Când o să reușim să realizăm un echilibru între astea două atunci e clar că ne-am îndeplinit misiunea. Sunt multe măsuri pe care le punem în aplicare, sunt multe probleme interne pe care le descoperim și le rezolvăm, începând cu prezența la program, începând cu comportamentul.

Am implementat niște proiecte de comunicare în ceea ce privește comunicarea aparținătorilor cu cadrele spitalului în perioada de criză. Totul se face pas cu pas la un sistem care nu a beneficiat de schimbări majore în foarte mulți ani, ca să fiu blând. Oamenii au preferat să vină, să constate, în cel mai bun caz. Nu întotdeauna se repară. Viziunea pe care am implementat-o aici este una proactivă, adică fiecare să devină responsabil pe zona lui de competență și să încerce să rezolve din probleme. Unde se împiedică, intervine managementul superior.

Ca bilanț, prioritatea noastră numărul unu a fost să aducem medici. Până acum, pot să vă spun că la sfârșitul lunii acesteia vom avea nouă medici. În cinci luni, am reușit să aduc nouă medici.  Dintre ei, șapte sau opt sunt medici care au absolvit anul ăsta, am preferat să deschid o zonă care până acum nu a fost abordată. Medicii tineri au fost întotdeauna marginalizați. Eu am sunat, am discutat cu fiecare în parte și am încercat să dovedesc că aici se poate face altceva. Ei au crezut în proiectul ăsta, sunt medici care vin din București, Constanța, și vin să lucreze la noi pentru că au crezut și cred în ceea ce le-am explicat că dorim să facem. Pentru comunitate, ca să vă faceți o idee simplă, noi avem 105 medici, dintre care nouă rezidenți. Nouă medici din această valoare reprezintă 10%, deci am reușit în câteva luni să creștem un indicator foarte important – numărul de medici, cu 10%.

Mai avem discuții și pe alte zone, vrem să stabilizăm tot ceea ce înseamnă zona deficitară. Avem o discuție cu o echipă de cardiologi, dar nu ne facem la momentul ăsta atât de multe planuri până nu reușim să-i vedem în spital. Mai suntem într-o discuție cu un medic ATI-ist pe care o să-l aducem să devină medicul nostru. Sunt discuții de zi cu zi, este foarte greu să schimbăm optica în ceea ce privește spitalul și în ceea ce privește localitatea. Un mare avantaj este că suntem la o oră jumate distanță de București și Constanța. Dacă eram într-o zonă mai izolată nu cred că reușeam să aducem proiectele pe care le-am propus în fața oamenilor.

Viziunea noastră asta este, în mare. La un moment dat, va trebui să facem spitalul nu neapărat să fie pe profit, dar măcar să nu meargă pe pierdere. Asta este zona în care va trebui să aducem unitatea medicală, pentru că facem parte la o perioadă în care costurile explodează, finanțările, pe de altă parte, se diminuează, și trebuie să găsim echilibrul astfel încât să asigurăm actul medical în condiții de calitate și la niște costuri totodată minime ca să putem supraviețui.