În altă ordine de idei, psihopedagogic, știm că adolescenții sunt mai rebeli, fiind tentați să folosească ceea ce cred ei că le conferă originalitate și unicitate. Totuși, chiar și ei își pun multe întrebări și nu mai sunt așa de porniți spre a încălca reguli. Eu îi percep ca fiind responsabili de soarta părinților și a bunicilor lor. De foarte multe ori îngrijorați. De aceea îi rugăm să stea acasă!
Fără regrete, ne-am ales o profesie în care am investit resursele noastre psihice, emoționale și financiare. Asta știm noi să facem și sperăm să o facem bine și până la sfârșit pentru oamenii din jur. Sperăm să ieșim toți întregi la trup la și la minte.
În opinia noastră, o condiție a reușitei în această criză este modul de a înțelege interdicțiile sau mai bine zis de a internaliza regulile, de la cele de igienă individuală, care trebuie să devină reflexe, la cele de igienă pe stradă sau la locul de muncă.
Profesorul Ovidiu Pânișoară, de la Universitatea din București, spune așa:
„Când un copil face baloane de săpun… mai rar reușește unul imens, multicolor. De ce? Pentru că, în momentul în care observă că se formeaza un balon mai mare, se grăbește, suflă prea tare și îl sparge! Am văzut din ce în ce mai multe situații în care oamenii nu (prea) mai stau acasă… După stresul inițial, iată că oamenii gândesc așa: gata, nu se mai întâmplă nimic! Și – ca în situația pe care am trait-o în copilărie – riscăm să spargem balonul chiar înainte ca el să se desprindă…”
În restul timpului, învățați și învățați să lucrați de acasă, deși doar încercăm să lucrăm de acasă, pe timp de criză.
Totuși, nu uitați să zâmbiți, zâmbetul se vede mai întâi în ochi, înainte să-l poți desluși pe buzele de sub mască.
Multă sănătate vă dorim, veghem împreună, Dumneavoastră încercați să (ne) fiți solidari de acasă.
Direcția de Sănătate Publică Călărași
13.04.2020