Connect with us
Vremea în Călărași: 🌡️ 24°C | Anul XI Nr. 525

La zi

Independența|Primarul Lică Voicu – “Am terminat de asfaltat aproape toată comuna, mai avem puțin de lucru satul Potcoava”

Published

on

Lică Voicu, primar în comuna Independența din anul 2012, a reușit să realizeeze proicte importante și necesare pentru comuna pe care o conduce de aproape două mandate. Independența este situată la 16 kilometri de municipiul Călărași, reședință  de județ, la 40 km față de stația CFR Lehliu Gară. Comuna se află în partea de  sud a județului și este  compusă din trei sate: Independența, fosta denumire “Coadele”, Potcoava și Vișinii – fosta deumire “Fleva” – conform informațiilor publicate pe pagina instituției.

Proiecte au fost multe, realizări pe măsura muncii depuse. Cel mai impresionant proiecte a avut loc in mandatul 2012  2016, când, primul mandat ca primar în localitatea Independența, moment când, peste 300 miliarde lei vechi într-un proiecte de infrastructură din județul Călărași. Anvergura proiectului a depășit orice așteptare, a cetățenilor, a colegilor primar, Lică Voicu fiind un bun exemplu pentru curajul pe care l-a avut în implementarea acestui proiect necesar.

Primarul Lică Voicu recunoaște că aceste proiecte au fost un succes datorită echipei pe care o are în spate. Fără sprijinul Consiliul Local Independența și fără ajutorul colegilor prin primărie aceste proiecte erau greu de realizat.

Primarul Lică Voicu:Pentru anul trecut, anul 2018 am satisfacția lucrului bine făcut aici în Independența, reușind să finalizez alimentarea cu apă a întregii localități. Lucrarea efectuată pe o lungime de cca. 17 km. a fost realizată prin Programul Național de Dezvoltare Locală  cu 3.207.281 ron. A fost o investiție mare, cu lucrări de amploare ce au presupus și realizarea unei Stații de tratare a apei, montarea a 78 vane, 8 hidranți  și 815 cămine de acces. În Independența aproape am asfaltat tot,  preocuparea noastră este ca și cei din satul Potcoava să poată beneficia de o infrastructură modernă cu străzi asfaltate, trotuare și condiții  civilizate pentru deplasarea în localitate. Trebuie să existe un echilibru de dezvoltare între sate. În acest an începem lucrări de asfaltare/modernizare a 7 km. de străzi în satul Potcoava prin proiect P.N.D.L în valoare de 7.774.000 ron din care noi, Primăria asigurăm cofinanțare doar cu vreo 300.000 ron. Începem lucrările de asfaltare și pe strada Cireșului din satul Potcoava dar din banii noștri, din bugetul local dar avem și un alt proiect important tot în Potcoava și anume reabilitarea Grădiniței “Albă ca Zăpada” și tot prin P.N.D..L la care asigurăm o contribuție proprie de vreo  87.000 ron. Nu puteam lăsa Grădinița “Degețica” din satul Vișinii și de aceea începem și acolo reabilitarea tot prin proiect PNDL, pe banii guvernului.

Advertisement

Prin A.F.I.R. achiziționăm în acest an un încărcător frontal, necesar executării multor lucrări în regim propriu în cazul situațiilor de urgență, deszăpezire, lucrări în comună, etc. Un alt încărcător, un tractor cu 2 remorci , o vidanjă, dotare cu rampe ecologice se vor achiziționa printr-un alt proiect cu Ministerul Apelor și Pădurilor. Una dintre problemele importante ale localității, cu care se identifică majoritatea colegilor mei din alte localități este prețul mare pentru ridicarea gunoiului.

M-am deplasat personal cu colegi din primărie, avem discuții cu cetățenii pentru a-i conștientiza că gunoiul trebuie selectat, altfel prețul va fi foarte mare, așa cum legea îl stabilește, și nu noi conducerea Primăriei. Din păcate, legea nu prevede compensarea taxelor la gunoi și nu s-au găsit până în prezent soluții din partea celor responsabili, deși Ecomanagement Salubris și conducerea Consiliului Județean Călărași a organizat mai multe întâlniri. Noi am efectuat recensământul populației pentru a identifica numărul real de locuitori de pe raza localităților în vederea stabilirii corecta a datoriei corecte față de firma de salubritate.

Ca primar am discutat cu colegii mei o serie de soluții, dar toate acestea trebuie implementate prin acte legislative. Cel mai important lucru rămâne educația cetățenească. Sunt convins că putem rezolva în timp și acest aspect, așa cum prin comunicare și dialog suntem receptivi la orice probleme, propuneri venite din partea cetățenilor.”

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Advertisement

La zi

Viermele care mănâncă oameni” face prima victimă în SUA: alertă medicală în Maryland

Published

on

Alertă medicală în SUA: Parazitul carnivor „vierme-șurub” infectează pentru prima dată un om

Un caz medical rar și îngrijorător a fost confirmat în Maryland, Statele Unite, unde o persoană a fost infectată cu un parazit cunoscut sub numele de „vierme-șurub”. Acest organism invaziv se hrănește cu țesuturi vii și este considerat extrem de periculos, provocând leziuni severe și dureri intense.

Pacientul fusese recent într-o zonă endemică din America Centrală, unde parazitul este răspândit. Muștele care poartă larvele acestui vierme le pot depune în răni deschise, iar dezvoltarea lor în corpul gazdei duce la distrugerea țesuturilor și complicații grave.

Autoritățile sanitare americane au reacționat prompt, lansând măsuri de control și prevenție, inclusiv sterilizarea muștelor purtătoare. Specialiștii avertizează că, dacă nu este controlat, parazitul ar putea afecta grav sănătatea publică și sectorul agricol.

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading

Fapt Divers

Fascinantul Hyrax: Micul mamifer cu secrete surprinzătoare

Published

on

Hyraxul, cunoscut și sub numele de dassie, este un mamifer mic, dar surprinzător, care trăiește în Africa și Orientul Mijlociu. Deși la prima vedere ar putea fi confundat cu un rozător datorită aspectului său asemănător cu al unui marmot sau al unui cobai, hyraxul este, de fapt, mai apropiat genetic de elefanți și lamantini. Această conexiune neașteptată face din hyrax un animal fascinant, plin de ciudățenii biologice și comportamentale.

Caracteristici fizice

Hyraxul are o lungime de 30-70 cm și cântărește între 2 și 5 kg, în funcție de specie. Are un corp compact, cu o coadă rudimentară și picioare scurte, adaptate pentru cățărarea pe stânci sau în copaci. Blana sa variază de la gri la maroniu, ajutându-l să se camufleze în mediul său stâncos sau împădurit. Una dintre trăsăturile distinctive este absența incisivilor frontali; în schimb, hyraxul are colți lungi, asemănători cu cei ai elefanților, folosiți pentru apărare și hrănire.

Habitat și comportament

Hyraxul preferă habitatele stâncoase, de la savane la munți, dar poate fi găsit și în păduri sau zone semiaride. Speciile de hyrax se împart în principal în două categorii: hyraxul de stâncă (Procavia capensis) și hyraxul de copac (genul Dendrohyrax). Aceste animale sunt excelente cățărătoare, datorită tălpilor lor moi, care funcționează ca niște ventuze naturale, oferindu-le aderență pe suprafețe alunecoase.

Hyraxul este un animal social, trăind în colonii de până la 80 de indivizi. Aceste grupuri sunt conduse de un mascul dominant, iar membrii comunică printr-o varietate de sunete, de la țipete ascuțite la mormăieli. Deși sunt erbivore, hrănindu-se cu frunze, ierburi și scoarță, hyraxul are un sistem digestiv complex, asemănător celui al rumegătoarelor, care îi permite să extragă maximum de nutrienți din hrana sa.

Advertisement

Curiozități

  • Rude neașteptate: Hyraxul face parte din ordinul Hyracoidea, fiind cea mai apropiată rudă a elefanților și lamantinilor, o legătură confirmată prin studii genetice.

  • Comportament solar: Hyraxul adoră să se „însorească”, petrecând ore lungi pe stânci pentru a se încălzi la soare.

  • Sistem de apărare: În fața prădătorilor, precum leoparzii sau șerpii, hyraxul emite țipete puternice pentru a alerta colonia și se ascunde rapid în crăpături.

Rol ecologic și amenințări

Hyraxul joacă un rol important în ecosistemele sale, contribuind la dispersarea semințelor și fiind o sursă de hrană pentru prădători. Cu toate acestea, unele populații sunt amenințate de pierderea habitatului din cauza expansiunii agricole sau urbane. În general, însă, hyraxul este considerat o specie cu risc scăzut de dispariție, datorită adaptabilității sale.

Hyraxul, sau dassie, este un exemplu perfect al modului în care natura ascunde conexiuni surprinzătoare. Deși mic și aparent obișnuit, acest mamifer dezvăluie o poveste evolutivă fascinantă și un comportament care îl face unic. Fie că se cațără pe stânci sau se relaxează la soare, hyraxul continuă să captiveze cercetătorii și iubitorii de animale deopotrivă

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading

Fapt Divers

Mike, motanul care a cucerit Muzeul Britanic cu răbdare și farmec

Published

on

Povestea lui Mike:

În 1908, un mic pui de pisică a apărut la porțile Muzeului Britanic din Londra. Nu era o felină oarecare, ci părea hotărâtă să intre și să facă parte din viața acestui loc. Paznicii i-au refuzat accesul de mai multe ori, însă motanul nu s-a dat bătut și a continuat să revină zilnic, așteptând răbdător ca și cum ar fi dorit un post oficial. În cele din urmă, un paznic pe nume Henry, impresionat de tenacitatea micuțului, l-a adoptat și i-a dat un nume simplu: Mike.

Mike nu era doar un oaspete, ci a devenit rapid o prezență iubită în muzeu. Își petrecea zilele patrulând prin curți și holuri, vânând șoareci și fermecând angajații și vizitatorii. Deși era prietenos cu oamenii, Mike avea o personalitate puternică – se spune că nu tolera alte pisici în „teritoriul” său și era extrem de selectiv cu cine își împărțea timpul. În timp, a fost promovat neoficial la rangul de „pisică rezidentă” a muzeului, fiind chiar menționat în documentele oficiale ale instituției.

Până în 1924, anul în care a murit, Mike a rămas un simbol al Muzeului Britanic, aducând un zâmbet pe fețele celor care îl întâlneau. Povestea sa este o dovadă a faptului că uneori, chiar și o creatură mică, cu suficientă determinare, poate lăsa o amprentă mare într-un loc grandios.

Advertisement

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading