Știri
ZF.RO: Donalam Călăraşi /Anul trecut am avut vânzări de 76 milioane de euro, iar anul acesta ne propunem să depăşim cu mult acest nivel
Donalam Călăraşi, parte a grupului Beltrame, îşi propune să devină unul dintre principalii jucători din industria barelor de oţel laminate la cald din Europa. Dacă anul trecut compania a înregistrat vânzări de 76 mil. euro, anul acesta previzionează o creştere semnificativă.
”În anul 2017 vânzarile consolidate ale SC Donalam SRL s-au situat la nivelul de 76 milioane euro, iar în 2018 trecem mult peste acest nivel. În ultimii 2 ani, am facut eforturi mari pentru îmbunătăţirea trendului companiei, pentru a o transforma din producator al unei mărfi în orientarea către clientul final. Am creat parteneriate comerciale cu firme de top din Austria şi Germania pentru achiziţia de materii prime şi distributia produselor finite. Dacă în 2016 aveam un EBITDA de 2.7 milioane euro, în 2017 a fost de 4.9 milioane euro şi vom continua creşterea şi în 2018. Din punct de vedere al trezoreriei, in 2017 am avut un cash flow net din activitatea operationala de peste 14 mil euro”, a spus Country Managerul societatii, Carlo Beltrame.
În ultimii ani, compania şi-a schimbat strategia de poziţionare în piaţă, şi a devenit o companie deschisă spre comenzi personalizate. Unul dintre principalele puncte pe care mizează este flexibilitatea în producţie, inclusiv în cadrul comenzilor de loturi mici.
“Produsele noastre sunt barele de oţel laminate la cald, de diverse diametre, utilizate în alte industrii, cum ar fi oil&gas, maşini şi echipamente agricole, echipamente mecanice mari şi echipamente hidraulice. Cea mai mare parte a producţiei noastre merge în afara României-avem aproximativ 14% din cota de piaţă relevantă din UE comparativ cu 8% acum 3 ani- unde concurenţa este acerba, competitorii sunt puternici şi cu o istorie îndelungată în domeniu”, precizeaza Carlo Beltrame.
În ciuda problemelor care au afectat industria siderurgică din Europa şi din România, Donalam a reuşit să reziste şi să se dezvolte în cadrul grupului. In ultima perioada se constata o crestere importului de bare de oţel din ţări precum Rusia, Ucraina sau Belarus, unde legislaţia este mai puţin restrictivă, în mod special cea legată de mediu. Cererea rămâne totuşi echilibrată în această perioadă, situaţie pe care compania o vede continuată şi anul viitor. Reprezentanţii Donalam susţin că ar fi benefic industriei dacă Uniunea Europeană ar opune rezistenţă importurilor din ţări non-UE.
Pentru următorii ani, Donalam Călăraşi intenţionează să realizeze investiţii în downstream, în maşini care adaugă o valoare mai mare produselor. Aceasta vine ca o continuare a strategiei implementată în urmă cu doi ani.
În ceea ce priveste concurenţii ieftini, compania susţine că luptă pentru optimizarea costurilor. ”Nu vom putea ajunge niciodată la preţurile scăzute oferite de ţările non-EU, prin urmare trebuie să oferim clienţilor calitate, servicii flexibile şi stabilitate pe termen lung”, au spus reprezentanţi ai companiei.
“Avem obiective foarte clare de la care nu ne-am abătut, cum ar fi reducerea Poziţiei financiare nete. Daca în 2016 Poziţia Financiară netă a fost de peste -16 milioane euro, ajungem la nivel pozitiv la sfârşitul acestui an. Pentru asta am adoptat o politica riguroasa de management financiar. Nu poţi să evoluezi fără disciplină, trebuie să-ţi optimizezi costurile, să-ţi îmbunătăţeşti procesele şi să investeşti în personal în condiţiile în care ai competitori chinezi, ruşi şi ucraineni ce au cateva avantaje legate de costuri. În acelasi timp, trebuie să concurezi cu calitatea oţelului italian sau german”, a spus Carlo Beltrame.
Problemele din piaţa muncii nu au ocolit acest sector. Donalam Călăraşi a adoptat o strategie la care au recurs multe companii mari din piaţă: angajează oameni şi investeşte în calificarea lor.
”Pe partea de personal am stabilit un sistem de indicatori ce poate recompensa salariatul în funcţie de realizările personale, iar în ultimii 2 ani rotaţia personalului a scăzut prin creşterea gradului de fidelizare. De asemeni, acordam prioritate securitatii muncii si mediului la nivelul intregului grup. Imbunatatirea culturii organizationale in profunzime pe domeniul EHS este o carte castigatoare”, a adăugat directorul societăţii.
DONALAM S.R.L. a fost înfiinţată în 2006, prin achiziţia unui laminor pe platforma fostului Combinat de la Calarasi, iar producţia a început în 2008, făcându-se investiţii totale de peste 54 milioane euro în achiziţia, modernizarea şi retehnologizarea liniei de producţie.
Cantitatea vandută de societate a fost de la 111.000 tone laminate în 2016, 108.000 tone în 2017. Societatea are în momentul de fata aproximativ 250 de salariati.
Asociatul principal al Donalam este grupul italian AFV Beltrame, ce deţine fabrici de oţeluri în Italia, Franţa, Elveţia şi România, şi are o cifră de afaceri consolidată de 1.07 miliarde euro în 2017.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Un remediu popular mai puțin cunoscut, dar uimitor de eficient împotriva tusei seci și iritante este siropul făcut din bere și zahăr ars. După o viroză sau o răceală puternică, tusea uscată poate rămâne săptămâni întregi și devine extrem de obositoare. Acest sirop tradițional o calmează rapid și ajută la eliminarea ei.
Ingrediente (pentru un borcan de ~300 ml):
- 500 ml bere (de preferat brună sau neagră, dar merge și blondă)
- 250 g zahăr (aproximativ o cană și jumătate)
- un borcan curat cu capac
Mod de preparare:
- Într-o cratiță cu fund gros punem zahărul la foc mic și îl topim până devine caramel de culoare brun-aurie (avem grijă să nu-l ardem prea tare, ca să nu capete gust amar).
- Când zahărul este complet topit și spumegă, turnăm berea treptat (va face spumă puternică multă – e normal). Atenție să nu vă stropiți!
- Amestecăm continuu și lăsăm să fiarbă la foc mic circa 15–20 de minute, până când compoziția scade și capătă consistența unui sirop gros, asemănător mierii.
- Luăm de pe foc, lăsăm 5 minute să se mai răcească, apoi turnăm fierbinte în borcanul sterilizat.
- Înșurubăm capacul și păstrăm la cămară, în loc răcoros și întunecos.
Administrare:
- Adulți: câte 1 lingură de 3–4 ori pe zi
- Copii peste 7 ani: câte 1 linguriță de 3 ori pe zi
După 2–3 zile tusea seacă se transformă în una productivă și dispare mult mai repede. Gustul este plăcut dulce-amărui, iar efectul calmant asupra gâtului se simte aproape imediat.
Un leac vechi, simplu și la îndemâna oricui – încercat și confirmat de generații întregi!
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Știri
Alertă de lepră la Cluj: primul caz confirmat după decenii – ce spun autoritățile despre riscuri
În plină iarnă a anului 2025, România se confruntă cu o știre șocantă: un caz de lepră – cunoscută și ca boala lui Hansen – a fost confirmat oficial, iar alte trei suspiciuni sunt în plină evaluare medicală. Anunțul a venit chiar pe 11 decembrie, de la Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, care a subliniat că situația este sub control strict, dar nu una de neglijat.
Totul a început pe 26 noiembrie, când două tinere de 21 și 25 de ani, originare din Indonezia, s-au prezentat la Spitalul Clinic Județean de Urgență din Cluj-Napoca prezentând leziuni cutanate suspecte. Acestea, alături de alte două femei tot din Asia, lucrau ca maseuze într-un salon SPA din oraș. Testele microbiologice au confirmat că boala este prezentă la una dintre ele, iar celelalte trei cazuri sunt acum investigate detaliat, pe baza simptomelor vizibile pe piele și a istoricului epidemiologic.
Este vorba despre cel mai recent episod dintr-o boală veche de mii de ani, care a dispărut practic din țară după anul 1981, ultimul caz înregistrat atunci. La nivel european, lepră rămâne extrem de rară, manifestându-se sporadic mai ales la persoane venite din zone endemice precum Asia, Africa sau America Latină. Transmiterea ei nu se face ușor – necesită contact prelungit și intim cu un pacient netratat, ceea ce face ca riscul pentru populație este minim, conform specialiștilor.
Autoritățile au reacționat prompt: salonul SPA a fost închis temporar, Inspecția Sanitară de Stat supraveghează îndeaproape situația, iar direcțiile de sănătate publică județene și centrul național coordonează toate măsurile necesare.
Pacientele primesc tratament antibiotic adaptat, care vindecă boala în majoritatea cazurilor dacă este depistată la timp, fără a lăsa sechele grave.
Această reapariție subliniază provocările globalizării: migrația și contactele internaționale pot aduce boli uitate înapoi în țări considerate sigure. Totuși, vestea vine cu un mesaj liniștitor – lepră nu este o epidemie iminentă, ci un incident izolat, gestionat cu profesionalism. România, care a închis ultimul leprozeriu de la Tichilești în 2011, arată că lecțiile istoriei sunt încă vii, dar progresele medicinei moderne fac ca o astfel de boală să nu mai fie un blestem inevitabil.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
În primăvara anului 1967, Uniunea Sovietică voia cu orice preț să sărbătorească 50 de ani de la Revoluția din Octombrie printr-un spectacol cosmic grandios. Nava Soiuz-1 urma să fie lansată cu un singur om la bord, iar a doua zi să se cupleze în orbită cu Soiuz-2, echipată cu trei cosmonauți. Cei patru urmau apoi să facă schimb de locuri și să se întoarcă pe Pământ în formații diferite – o premieră tehnică menită să eclipseze definitiv Statele Unite.
Doar că Soiuz-1 era bolnavă. Grav bolnavă. În lunile de teste, inginerii descoperiseră 203 de defecte structurale majore. Partea electronică era un coșmar, termoizolația aproape inexistentă, parașută principală fusese împachetată de mântuială. Toată lumea știa, de la tehnicieni până la proiectanții-șefi. Nimeni nu îndrăznea însă să oprească programul: Brejnev voia paradă, iar anularea ar fi însemnat umilință națională.
Pilotul principal ales era Vladimir Komarov, 40 de ani, inginer strălucit, deja erou al zborului Voskhod-1. Rezervă îi era Iuri Gagarin, primul om în cosmos și prietenul său cel mai apropiat. Când testele finale au arătat că nava nu poate fi salvată, Gagarin a făcut un gest disperat: s-a prezentat la centrul de pregătire și a cerut să ia el locul lui Komarov, sperând că autoritățile nu vor risca viața simbolului suprem al cuceririi spațiale sovietice.
Komarov a aflat. Și a refuzat categoric. „Dacă mor eu, tu rămâi în viață și vei putea lupta să nu se mai întâmple așa ceva niciodată”, i-a spus prietenului său. A acceptat misiunea știind că nu se va mai întoarce.
Pe 23 aprilie 1967, la ora 3:35 dimineața, racheta s-a ridicat de la Baikonur. Primele ore au fost un calvar. Unul dintre panourile solare nu s-a deschis, bateria s-a descărcat rapid, sistemele de orientare au început să cedeze. Komarov a încercat zeci de manevre manuale, dar nava devenea din ce în ce mai instabilă. Controlul misiunii a anulat lansarea lui Soiuz-2 – era clar că acuplarea era imposibilă.
A venit ordinul de întoarcere. La intrarea în atmosferă, capsula a început să se rotească nebunește. Când a ajuns la altitudinea de 7 kilometri, sistemul principal de parașute a eșuat complet. Parașuta de rezervă s-a deschis doar pe jumătate și s-a înfășurat imediat. Soiuz-1 s-a izbit de pământ cu peste 600 km/h lângă Orenburg. Impactul a fost atât de violent încât capsula s-a transformat într-o minge de metal topit. Corpul lui Komarov a fost practic pulverizat; ceea ce a rămas a încăput într-o cutie de pantofi.
Se spune că, în ultimele minute, când a înțeles că nu mai există nicio șansă, Komarov a deschis canalul de comunicație și a început să strige. Nu plângea. Blestema. Blestema pe cei care l-au obligat să zboare cu o navă moartă, pe inginerii care au semnat rapoarte mincinoase, pe politicienii care au preferat gloria goală în locul vieții unui om.
A murit la 40 de ani, lăsând în urmă o soție și doi copii. A murit știind totul și alegând să moară pentru ca altcineva – prietenul său – să poată trăi și să spună cândva adevărul.
Adevărul acela a rămas mult timp îngropat sub cenușa capsulei. Dar numele lui Vladimir Komarov a rămas: omul care a privit moartea în ochi și a acceptat-o cu demnitate, ca să nu moară altul în locul lui.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Recomandare de carte -„Doamna Nobel” de Lisa Stromme
Semnificația istorică a zilei de 13 decembrie
Arme, muniție și câini ogar, descoperite în urma unor percheziții pentru braconaj cinegetic, în Ialomița
Un călărășean a descoperit că pe adresa sa figurau șase persoane necunoscute: «Am fost obligat să plătesc taxe nedrepte»
VIDEO. PRIMELE DECLARAȚII ALE VICTIMELOR CONFLICTULUI VIOLENT DIN UNIREA: „AM FOST PUȘI LA PĂMÂNT, LOVIȚI ȘI AMENINȚAȚI CU PISTOLUL”
