În primăvara anului 1942, în Munții Alborz din Iran, începe una dintre cele mai neobișnuite povești din istoria celui de-al Doilea Război Mondial. Un pui de urs brun sirian, rămas orfan după ce mama sa a fost ucisă de vânători, a fost găsit de un băiat local. Acesta l-a oferit ulterior soldaților polonezi din Corpul II de Armată, care traversau regiunea, în schimbul unor conserve de mâncare și a unui briceag. Astfel, micuțul urs a intrat în viața unor oameni care, la rândul lor, căutau alinare după greutățile războiului.
Un camarad neașteptat
Soldații polonezi, eliberați recent din lagărele sovietice și deplasați în Iran, l-au adoptat pe urs și l-au numit Wojtek, un nume care înseamnă „cel căruia îi place războiul” sau „războinicul zâmbitor”. La început, l-au hrănit cu lapte condensat din sticle goale de vodcă, apoi cu fructe, miere și sirop, iar pe măsură ce creștea, i-au oferit și bere – care a devenit rapid preferata sa. Cu timpul, Wojtek a dezvoltat și alte obiceiuri „umane”, precum fumatul și mestecatul țigărilor, devenind o sursă de bucurie și moral pentru trupele obosite.
Crescut ca un membru al unității, Wojtek dormea în corturile soldaților, călătorea în camioanele lor și se alătura la jocurile lor, inclusiv luptele de wrestling. Era un companion blând, care se împrietenea cu un dalmațian al unui ofițer britanic, deși evita caii și catârii după o întâlnire neplăcută. Într-o ocazie, a ajutat chiar la prinderea unui hoț dintr-un depozit de muniție, alertând soldații prin agitația sa.
De la mascotă la soldat
Pe măsură ce unitatea se îndrepta spre linia frontului, în 1943, autoritățile britanice au refuzat să permită prezența unui animal sălbatic pe navele către Italia. Pentru a-l păstra alături, soldații l-au înrolat oficial în armată, atribuindu-i un număr de serie și gradul de soldat în Compania 22 de Transporturi a Corpului II Polonez. Ulterior, a fost promovat la gradul de caporal. Cu documentele în regulă, Wojtek a putut călători cu trupele spre Napoli, spre uimirea curierului britanic Archibald Brown, care l-a întâlnit pentru prima dată în port.
Eroism pe câmpul de luptă
Momentul de glorie al lui Wojtek a venit în timpul Bătăliei de la Monte Cassino, în aprilie 1944, una dintre cele mai sângeroase confruntări ale războiului. Aici, ursul a demonstrat o forță impresionantă, căratând cu ușurință cutii de muniție de peste 45 de kilograme de la camioane la pozițiile de artilerie. Gestul său a inspirat atât de mult trupele, încât insigna Companiei 22 a fost schimbată, reprezentând acum un urs purtând muniție – un simbol al curajului său.
Ultimii ani
După încheierea războiului, în 1947, aproximativ 3.000 de soldați polonezi, împreună cu Wojtek, au fost staționați în Scoția. La demobilizare, ursul a fost dus la Grădina Zoologică din Edinburgh, unde a devenit o atracție populară. Vizitat frecvent de foștii săi camarazi, Wojtek se anima la auzul limbii poloneze și se bucura de momentele în care aceștia îi aduceau bere sau se jucau cu el. A murit pe 2 decembrie 1963, la vârsta de 21 de ani, lăsând în urmă o moștenire unică.
Moștenirea lui Wojtek
Wojtek a devenit un simbol al solidarității dintre Polonia și Scoția, fiind comemorat prin statui în Edinburgh și plăci memoriale în muzee precum cel Imperial de Război din Londra și Muzeul Canadian de Război din Ottawa. Povestea sa, un amestec de umor, curaj și prietenie, rămâne o mărturie a felului în care, chiar și în mijlocul războiului, umanitatea poate găsi momente de lumină.
Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
