Warblerul cu față neagră (Abroscopus schisticeps), cunoscut și sub numele de ciocănitoarea cu față neagră sau muscar cu față neagră, este o specie mică și vioaie de pasăre din familia Cettiidae (ciocănitoarele de tufișuri). Originara din regiunile montane ale Asiei de Sud și Sud-Est, această pasăre este apreciată de ornitologi pentru aspectul său contrastant și comportamentul activ, fiind un indicator al sănătății ecosistemelor forestiere umede. Deși nu este larg răspândită, prezența sa adaugă un strop de culoare și dinamism în pădurile dense unde trăiește.
Caracteristici fizice
Warblerul cu față neagră este o pasăre de mici dimensiuni, măsurând aproximativ 10-12 cm în lungime, cu o greutate de circa 8-10 grame. Penajul său este remarcabil prin contrastul puternic: capul și fața sunt de un gri închis spre negru, înconjurate de sprâncene galbene strălucitoare și o gât de un galben intens. Corpul superior este de un verde-gălbui, aripile prezintă accente verzi-galben, iar partea inferioară este predominant albă, curată. Ciocul subțire și ascuțit, de culoare închisă, este adaptat perfect pentru a căuta insecte în frunziș. Masculii și femelele au un aspect similar, cu diferențe minore în intensitatea culorilor, ceea ce face ca dimorfismul sexual să fie redus.
Habitat și răspândire
Această specie este endemică în Asia, fiind întâlnită în Bhutan, China (sudul țării, inclusiv Sichuan și Yunnan), India (nord-estul, inclusiv Himalaya), Myanmar, Nepal și Vietnam. Preferă pădurile umede subtropicale sau tropicale de la altitudini medii, între 1.500 și 2.700 de metri, dar poate coborî ocazional până la 600 de metri. Trăiește în medii dense, cum ar fi pădurile montane, tufișurile și zonele cu subarboret, unde vegetația bogată oferă protecție și hrană abundentă. Este o pasăre sedentară, non-migratoare, adaptată la condițiile locale fără a întreprinde deplasări sezoniere majore.
Comportament și hrană
Warblerul cu față neagră este extrem de activ și sociabil, adesea observat în stoluri mixte cu alte specii de păsări, precum warbleri sau fulvete. Caută hrana în straturile medii ale copacilor și tufișurilor, sărind rapid de pe o ramură pe alta pentru a prinde insecte în zbor sau a le extrage din frunze. Dieta sa este insectivoră, constând în principal din insecte mici, larve, păianjeni și ocazional semințe sau fructe mici. Zborul său este scurt și unduitor, iar vocalizarea – un cântec clar și ritmic, cu note înalte și trilioase – este folosită pentru a-și apăra teritoriul sau a atrage partenerul. Este o pasăre discretă, dar energică, care evită zonele deschise.
Reproducere
Sezonul de reproducere are loc în perioada ploioasă, între mai și august, în funcție de regiune. Perechile își construiesc cuiburi mici, în formă de cupă, din ierburi, mușchi și fibre vegetale, ascunse în tufișuri dense sau în frunzișul copacilor joși, la o înălțime de 1-3 metri de sol. Femela depune 3-5 ouă albe cu pete fine, pe care le cloceste timp de aproximativ 12-14 zile. Ambii părinți participă la hrănirea puilor, care părăsesc cuibul după circa 10-12 zile, dar rămân dependenți de adulți pentru încă o săptămână. Rata de supraviețuire a puilor este influențată de disponibilitatea hranei în sezonul umed.
Statut de conservare
Conform datelor recente, warblerul cu față neagră este clasificat ca fiind „puțin îngrijorător” (Least Concern) pe Lista Roșie a IUCN, datorită populației stabile și a distribuției relativ extinse. Totuși, amenințările includ defrișările pentru agricultură, extinderea urbanizării și schimbările climatice, care afectează habitatele montane. Eforturile de conservare se concentrează pe protejarea pădurilor din Himalaya și Indochina, prin rezervații naturale și programe de monitorizare a speciilor.
Curiozități
- Numele științific „schisticeps” provine din greacă și înseamnă „cap de șist”, referindu-se la culoarea gri-neagră a capului, asemănătoare rocii de șist.
- Este una dintre puținele specii de warbleri care formează alianțe temporare cu alte păsări pentru a se apăra de prădători, creând un sistem de alarmă colectivă.
- În Nepal, unde a fost descrisă inițial în 1847, este considerată un simbol al biodiversității himalayene, fiind observată în parcuri naționale precum Chitwan.
Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.