Connect with us
Vremea în Călărași: 🌡️ 7°C | Anul XI Nr. 541

Știri

Viziunea lui Adrian Stoica despre sistemul de învățământ românesc

Published

on

Ambițios, creativ, implicat, tânăr și doritor de mai bine. Așa ar putea fi descris Adrian Stoica, un tânăr călărășean care și-a dorit din totdeauna să fie factorul care dă startul unui lucru bine făcut.

Este recunoscut de tinerii din generația noastră pentru implicarea politică din cadrul Partidul Național Liberal, ocupând funcția de președinte al organizației municipale, aripa TNL Călărași, diferite campanii umanitare, campanii de informare, conștientizare, ecologizare, dar și altele.

Am abordat o discuție cu el privind sistemul de învățământ din România. Am vrut să vedem cum percepe un tânăr care are rădăcini politice și care cunoaște nivelul actual al sistemului de învățământ pe care l-a depășit în urmă cu ceva timp.

“Sistemul de învățământ românesc este un aparat de măsurare a capacității de tocit. Cu cât tocești mai mult și mai repede, cu atât ești mai bine punctat. Nu este un lucru rău sa citești și să reții, iar apoi să spui cu voce tare sau să scrii ceea ce ai reținut. Este un exercițiu destul de important pentru minte, dar nu este singurul. Imaginația, creativitatea, îndemânarea, capacitatea de a purta un dialog, capacitatea de a-ti forma o opinie, capacitatea de a socializa și de a lucra în echipă, acestea sunt neglijate.

Advertisement

Nici relația profesor-elev nu traversează o perioadă bună, există des ciocniri între cadrele didactice și elevi. Vină există în ambele părți, dar cea mai mare vină o poartă statul român care încă menține în școli o atmosferă de anii ’60 în care noile generații nu se regăsesc.

Deși cred că privatizarea sistemului de învățământ este cea mai bună soluție pentru îmbunătățirea calității educației, acest lucru este departe de realitate în momentul de față. Așa că voi enumera câteva lucruri care pot îmbunătăți sistemul educațional de stat, din perspectiva mea de fost elev, actual student. Mă voi referi strict la clasele 1-12.
Cum putem schimba în bine acest sistem?”

Adrian Stoica a realizat o listă cu 11 puncte în care a descris cele mai eficiente soluții care ar putea îndrepta problemele identificate de acesta:

  1. Salarii decente pentru profesori, care pot atrage mai mulți oameni capabili în învățământ .
    Tineretul fuge de meseria de profesor, de obicei tinerii aleg pedagogia doar dacă nu au altă variantă mai bună. De ce? Responsabilitate prea mare pentru salarii prea mici. Deci cum sa ai un sistem de educație performant dacă profesorii nu sunt motivați?
  2. Programe de dezvoltare personală pentru elevi.
    Ceea ce ai tocit vei uita imediat dupa test. Este important ca școala să te dezvolte personal, să te pregătească pentru viață și să te învețe cum să îți asumi responsabilități. În loc de asta, majoritatea școlilor promovează disciplina de tip sovietic, în care nu ai voie să ai opinii sau să te abați de la reguli pe care nici nu ți le explică în vreun fel cineva.
  3. Scoaterea de sub influența politică a inspectoratelor școlare .
    Educația este unul dintre domeniile care nu ar trebui să fie câmp de luptă politic. Profesionalismul trebuie să primeze în alegerea directorului/inspectorului școlar și, bineînțeles, a profesorilor care ocupă catedre.
  4. Meditațiile trebuiesc înlocuite cu programe after-school (opționale) menite să aprofundeze materiile, programe la care să aibă acces orice elev din instituția de învățământ.
    Nu toți elevii își permit să plătească meditații (care sunt teoretic ilegale), iar la ore nu se aprofundează îndeajuns de mult materia încât elevii să fie pe deplin pregătiți pentru examene. Există și elevi discriminați pentru că nu merg la meditații, o metodă abuzivă de “marketing” practicată de unii profesori. Aceste programe after-school trebuie să asigure profesorilor un plus la salariu.
  5. Elevii cu program de dimineață ar trebui să înceapă școala la ora 10:00.
    Studii realizate de ministere ale sănătății din occident arată că trezitul prea de dimineață (6:00 -7:00, 5:00 in cazul navetistilor) nu îi oferă adolescentului capacitatea psihică de a da randament maxim la ore.
  6. Profesorii cu rezultate bune să fie diferențiați de cei cu rezultate slabe prin prime de merit.
    Bugetarii, printre care se numără și profesorii, se confruntă cu o problemă majoră. Doi oameni care ocupă același post iau același salariu lunar, indiferent de rezultate. Acest lucru descurajează dorința de muncă în orice instituție, inclusiv în școli.
  7. Investiții masive în modernizarea școlilor.
    Sunt student la Facultatea de Istorie și pot spune că în liceu și școală generală am studiat în condiții foarte asemănătoare cu elevii din perioada interbelică și antebelică. Adică am utilizat doar caiete, cărți și tablă cu cretă.
  8. Eliminarea materiilor nefolositoare domeniului ales de către elevul de liceu. De exemplu: elevii care au ales filologie să nu mai fie obligați să învețe și matematică, fizică, chimie, biologie, desen, muzică, etc. Ne bazăm pe cultură generală prea mult, iar pe specializare prea puțin. În schimb trebuiesc adăugate în programa școlară următoarele materii:
    A) educația politică – fara nuanțe de subiectivism, pentru că deși inspectoratele școlare au întotdeauna o culoare politică, ipocrizia face ca elevii să nu fie informați despre acest domeniu. Rolul instituțiilor statului, doctrinele politice, procesul electoral și istoria politică sunt lucruri pe care elevii trebuie să le înțeleagă pentru a înțelege viața în democrație
    B) educație sanitară (cuprinzând capitole de educație sexuală) – numărul avorturilor în România este de 480 la 1000 de nașteri
    C) educație financiară – economia care se învață în liceu nu are niciun efect asupra educației financiare ale elevului. Dincolo de formule și principii care nu te ajută în viața de zi cu zi, ci doar în situații speciale, elevii care nu își continuă studiile în domeniul economic nu rămân cu nimic după materia rece și profund complicată de economie.
  9. Fiecare unitate de învățământ să aibă obligatoriu un club al elevilor, cu sediu, în cadrul căruia se pot organiza activități extracurriculare, activități dedicate socializării și lucrului în echipă.
    Un studiu realizat de Harvard arată ca doar 20% dintre absolvenții de facultăți prestigioase ajung să aibă și o carieră de succes. De ce? Pentru că deși au o capacitate de reținere extraordinar de mare, au o inteligență socială extraordinar de mică. Nu sunt capabili să se adapteze în societate, să lucreze cu oameni și să fie empatici.
  10. Trebuiesc promovate școlile de meserii, care nu sunt vazute cu ochii buni de către părinți în general. Deși un om care cunoaște bine o meserie ajunge de multe ori să lucreze pe bani mai mulți decât un om cu studii superioare, încă ne confruntăm cu mentalitatea veche și greșită că meseriașii sunt inferiori pe scara socială în raport cu absolvenții de facultăți.
  11. Sportul trebuie promovat în toate școlile. Trebuiesc puse la dispoziția elevilor toate elementele necesare pentru ca aceștia să poată practica un sport. Sportul înseamnă sănătate, disciplină, competiție, toate fiind necesare unei bune dezvoltări. Prin cadrele didactice de specialitate, școlile trebuie să organizeze competiții de nivel local, judetean și național, în parteneriat cu antrenori, impresiari, președinți de cluburi care pot găsi talente neexploatate printre elevi.

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.

Știri

Leacul bunicii care te scapă rapid de tusea seacă: siropul magic făcut din bere și zahăr ars

Published

on

Un remediu popular mai puțin cunoscut, dar uimitor de eficient împotriva tusei seci și iritante este siropul făcut din bere și zahăr ars. După o viroză sau o răceală puternică, tusea uscată poate rămâne săptămâni întregi și devine extrem de obositoare. Acest sirop tradițional o calmează rapid și ajută la eliminarea ei.

Ingrediente (pentru un borcan de ~300 ml):

  • 500 ml bere (de preferat brună sau neagră, dar merge și blondă)
  • 250 g zahăr (aproximativ o cană și jumătate)
  • un borcan curat cu capac

Mod de preparare:

  1. Într-o cratiță cu fund gros punem zahărul la foc mic și îl topim până devine caramel de culoare brun-aurie (avem grijă să nu-l ardem prea tare, ca să nu capete gust amar).
  2. Când zahărul este complet topit și spumegă, turnăm berea treptat (va face spumă puternică multă – e normal). Atenție să nu vă stropiți!
  3. Amestecăm continuu și lăsăm să fiarbă la foc mic circa 15–20 de minute, până când compoziția scade și capătă consistența unui sirop gros, asemănător mierii.
  4. Luăm de pe foc, lăsăm 5 minute să se mai răcească, apoi turnăm fierbinte în borcanul sterilizat.
  5. Înșurubăm capacul și păstrăm la cămară, în loc răcoros și întunecos.

Administrare:

  • Adulți: câte 1 lingură de 3–4 ori pe zi
  • Copii peste 7 ani: câte 1 linguriță de 3 ori pe zi

După 2–3 zile tusea seacă se transformă în una productivă și dispare mult mai repede. Gustul este plăcut dulce-amărui, iar efectul calmant asupra gâtului se simte aproape imediat.

Un leac vechi, simplu și la îndemâna oricui – încercat și confirmat de generații întregi!

Advertisement

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading

Știri

Alertă de lepră la Cluj: primul caz confirmat după decenii – ce spun autoritățile despre riscuri

Published

on

În plină iarnă a anului 2025, România se confruntă cu o știre șocantă: un caz de lepră – cunoscută și ca boala lui Hansen – a fost confirmat oficial, iar alte trei suspiciuni sunt în plină evaluare medicală. Anunțul a venit chiar pe 11 decembrie, de la Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, care a subliniat că situația este sub control strict, dar nu una de neglijat.

Totul a început pe 26 noiembrie, când două tinere de 21 și 25 de ani, originare din Indonezia, s-au prezentat la Spitalul Clinic Județean de Urgență din Cluj-Napoca prezentând leziuni cutanate suspecte. Acestea, alături de alte două femei tot din Asia, lucrau ca maseuze într-un salon SPA din oraș. Testele microbiologice au confirmat că boala este prezentă la una dintre ele, iar celelalte trei cazuri sunt acum investigate detaliat, pe baza simptomelor vizibile pe piele și a istoricului epidemiologic.

Este vorba despre cel mai recent episod dintr-o boală veche de mii de ani, care a dispărut practic din țară după anul 1981, ultimul caz înregistrat atunci. La nivel european, lepră rămâne extrem de rară, manifestându-se sporadic mai ales la persoane venite din zone endemice precum Asia, Africa sau America Latină. Transmiterea ei nu se face ușor – necesită contact prelungit și intim cu un pacient netratat, ceea ce face ca riscul pentru populație este minim, conform specialiștilor.

Autoritățile au reacționat prompt: salonul SPA a fost închis temporar, Inspecția Sanitară de Stat supraveghează îndeaproape situația, iar direcțiile de sănătate publică județene și centrul național coordonează toate măsurile necesare.

Advertisement

Pacientele primesc tratament antibiotic adaptat, care vindecă boala în majoritatea cazurilor dacă este depistată la timp, fără a lăsa sechele grave.

Această reapariție subliniază provocările globalizării: migrația și contactele internaționale pot aduce boli uitate înapoi în țări considerate sigure. Totuși, vestea vine cu un mesaj liniștitor – lepră nu este o epidemie iminentă, ci un incident izolat, gestionat cu profesionalism. România, care a închis ultimul leprozeriu de la Tichilești în 2011, arată că lecțiile istoriei sunt încă vii, dar progresele medicinei moderne fac ca o astfel de boală să nu mai fie un blestem inevitabil.

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading

Știri

Omul care a murit strigând blesteme către cei care l-au trimis în cer

Published

on

În primăvara anului 1967, Uniunea Sovietică voia cu orice preț să sărbătorească 50 de ani de la Revoluția din Octombrie printr-un spectacol cosmic grandios. Nava Soiuz-1 urma să fie lansată cu un singur om la bord, iar a doua zi să se cupleze în orbită cu Soiuz-2, echipată cu trei cosmonauți. Cei patru urmau apoi să facă schimb de locuri și să se întoarcă pe Pământ în formații diferite – o premieră tehnică menită să eclipseze definitiv Statele Unite.

Doar că Soiuz-1 era bolnavă. Grav bolnavă. În lunile de teste, inginerii descoperiseră 203 de defecte structurale majore. Partea electronică era un coșmar, termoizolația aproape inexistentă, parașută principală fusese împachetată de mântuială. Toată lumea știa, de la tehnicieni până la proiectanții-șefi. Nimeni nu îndrăznea însă să oprească programul: Brejnev voia paradă, iar anularea ar fi însemnat umilință națională.

Pilotul principal ales era Vladimir Komarov, 40 de ani, inginer strălucit, deja erou al zborului Voskhod-1. Rezervă îi era Iuri Gagarin, primul om în cosmos și prietenul său cel mai apropiat. Când testele finale au arătat că nava nu poate fi salvată, Gagarin a făcut un gest disperat: s-a prezentat la centrul de pregătire și a cerut să ia el locul lui Komarov, sperând că autoritățile nu vor risca viața simbolului suprem al cuceririi spațiale sovietice.

Komarov a aflat. Și a refuzat categoric. „Dacă mor eu, tu rămâi în viață și vei putea lupta să nu se mai întâmple așa ceva niciodată”, i-a spus prietenului său. A acceptat misiunea știind că nu se va mai întoarce.

Advertisement

Pe 23 aprilie 1967, la ora 3:35 dimineața, racheta s-a ridicat de la Baikonur. Primele ore au fost un calvar. Unul dintre panourile solare nu s-a deschis, bateria s-a descărcat rapid, sistemele de orientare au început să cedeze. Komarov a încercat zeci de manevre manuale, dar nava devenea din ce în ce mai instabilă. Controlul misiunii a anulat lansarea lui Soiuz-2 – era clar că acuplarea era imposibilă.

A venit ordinul de întoarcere. La intrarea în atmosferă, capsula a început să se rotească nebunește. Când a ajuns la altitudinea de 7 kilometri, sistemul principal de parașute a eșuat complet. Parașuta de rezervă s-a deschis doar pe jumătate și s-a înfășurat imediat. Soiuz-1 s-a izbit de pământ cu peste 600 km/h lângă Orenburg. Impactul a fost atât de violent încât capsula s-a transformat într-o minge de metal topit. Corpul lui Komarov a fost practic pulverizat; ceea ce a rămas a încăput într-o cutie de pantofi.

Se spune că, în ultimele minute, când a înțeles că nu mai există nicio șansă, Komarov a deschis canalul de comunicație și a început să strige. Nu plângea. Blestema. Blestema pe cei care l-au obligat să zboare cu o navă moartă, pe inginerii care au semnat rapoarte mincinoase, pe politicienii care au preferat gloria goală în locul vieții unui om.

A murit la 40 de ani, lăsând în urmă o soție și doi copii. A murit știind totul și alegând să moară pentru ca altcineva – prietenul său – să poată trăi și să spună cândva adevărul.

Adevărul acela a rămas mult timp îngropat sub cenușa capsulei. Dar numele lui Vladimir Komarov a rămas: omul care a privit moartea în ochi și a acceptat-o cu demnitate, ca să nu moară altul în locul lui.

Advertisement

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Continue Reading