Tanagerul pestriț (Ixothraupis guttata) este una dintre acele păsări care par pictate de un artist prea entuziast: galben strălucitor aproape peste tot, presărat cu pete și stropi negre neregulate, ca o ploaie de cerneală pe un fundal solar.

Trăiește în zonele umede și calde ale Americii de Sud, de la Panama și Columbia, prin Ecuador și Peru, până în nord-vestul Boliviei. Preferă marginile pădurilor tropicale, luminișurile, plantațiile abandonate și pădurile secundare, acolo unde lumina pătrunde mai generos și fructele sunt la îndemână.

Masculul este vedeta incontestabilă: capul, gâtul, pieptul și burta galbene intense, aproape fosforescente în lumină directă, cu pete negre mari și bine conturate pe spate, aripi și coadă. Femela păstrează aceeași schemă de culori, dar totul este mai stins, mai discret – galbenul devine lămâie pal, iar petele negre mai puțin contrastante.

Se deplasează în grupuri mici, adesea alături de alte specii de tangare și pitulice, formând stoluri mixte zgomotoase care explorează coroanele copacilor în căutarea fructelor mici, a boabelor suculente și a insectelor ascunse sub frunze. Cântecul lui este un ciripit rapid, ascuțit și vesel, care răsună ca un semnal de alarmă veselă prin vegetația deasă.

Advertisement

Ceea ce impresionează cel mai mult la tanagerul pestriț este felul în care culorile lui par să schimbe atmosfera întregii zone: când apare într-un luminis, întregul peisaj devine brusc mai viu, mai tropical, mai aproape de acea imagine idealizată pe care o avem despre jungla sud-americană.

O mică bijuterie în mișcare, un fragment de vară eternă prins între crengi – tanagerul pestriț rămâne una dintre cele mai vesele și mai ușor de recunoscut păsări ale tropicelor umede. O vezi o dată și nu o mai uiți niciodată.

Puține păsări reușesc să oprească respirația unui observator așa cum o face tangara de munte cu aripi albastre (Anisognathus somptuosus). Când lumina soarelui lovește aripile întinse ale masculului, întregul peisaj montan pare să se estompeze: doar acel albastru metalic, aproape ireal, rămâne viu și strălucitor.

Trăiește la altitudini între 1500 și 3500 de metri, în pădurile noroase și în zonele de tranziție dintre pădurea tropicală și pădurea de ceață din Columbia, Ecuador și nordul Peru. Acolo, printre copaci acoperiți de mușchi și bromelii, masculul își etalează culorile cu o discreție aproape ironică: corpul predominant negru, capul și pieptul galben intens, iar aripile – acea explozie de albastru safir care îl face inconfundabil.

Femela este mai sobră, cu aceleași zone galbene, dar cu albastrul mult mai palid și mai puțin extins. Împreună formează perechi foarte unite, care adesea se aud înainte să fie văzute: un ciripit ascuțit, repetitiv, care răsună prin ceață ca un semnal discret.

Se hrănește în principal cu fructe mici și insecte, căutând prin coroanele înalte sau coborând uneori la nivelul ochilor omului, mai ales în zonele cu vegetație mai rară. Deși nu este extrem de timidă, prezența ei are ceva regal, distant – parcă știe cât de rară și de impresionantă este.

Advertisement

Tangara de munte cu aripi albastre nu este doar o altă pasăre colorată a tropicelor. Este una dintre acele creații ale naturii care te fac să înțelegi de ce oamenii au inventat cuvântul „minune”. Când o vezi prima dată, cu aripile desfăcute pe fondul verde închis al pădurii andine, simți că ai prins un fragment de cer căzut printre copaci.

O splendoare pură a munților, pe care o merită să o cauți cu răbdare și cu inima deschisă.

Panait Istrati s-a născut la 10 august 1884 în portul Brăila, ca fiu nelegitim al unei spălătorese, Joița Istrate, și al unui contrabandist grec, Gherasim Valsamis, pe care nu l-a cunoscut niciodată. Copilăria i-a fost marcată de sărăcie și lipsuri, crescând alături de mamă și rude, într-un mediu cosmopolit unde Dunărea părea să-i șoptească chemarea aventurii.

Cu doar patru clase primare, tânărul Panait a schimbat nenumărate meserii: ucenic la cârciumă, cofetar, vânzător ambulant, muncitor portuar, zugrav, servitor. La vârsta de doisprezece ani, a plecat de acasă, rătăcind prin port și trăind momente de libertate sălbatică. Viața lui a fost o continuă peregrinare: a hoinărit prin România, apoi prin Egipt, Siria, Liban, Grecia, Turcia, Franța și Elveția, trăind din expediente, suferind de foame și boală, dar savurând fiecare clipă de libertate.

În tinerețe, s-a implicat în mișcări socialiste, scriind articole pentru reviste muncitorești. În 1916 s-a căsătorit pentru scurt timp, dar astâmpărul nu l-a lăsat să stea locului. A învățat singur limba franceză și, în anii 1920, a început să scrie cu adevărat. Descoperit de scriitorul francez Romain Rolland, care i-a prefațat prima carte, Istrati a devenit celebru peste noapte. Operele sale, scrise mai ales în franceză, precum „Chira Chiralina”, „Codin”, „Moș Anghel”, „Ciulinii Bărăganului” sau ciclul „Viața lui Adrian Zograffi”, povestesc vieți de haiduci, aventurieri și oameni simpli, pline de pasiune, nedreptate și revoltă.

Entuziasmat de idealurile revoluționare, a vizitat Uniunea Sovietică în 1927-1929, alături de prietenul Nikos Kazantzakis. Inițial încântat, a descoperit însă realitățile dure ale regimului, deziluzionându-se profund. Cartea sa „Spovedania unui învins” a criticat aspru opresiunea, atrăgându-i ostilitatea foștilor camarazi de stânga.

Advertisement

Înapoi în România, bolnav de tuberculoză și atacat atât de extremiști de dreapta, cât și de cei de stânga, Istrati a trăit izolat ultimii ani. A murit la 16 aprilie 1935, într-un sanatoriu din București, lăsând în urmă o moștenire de scrieri vii, traduse în zeci de limbi, care îl consacră drept unul dintre cei mai autentici povestitori ai secolului al XX-lea – un vagabond al sufletului, mereu în căutarea adevărului și a libertății.