Știri
VIDEO. Roseți/ Principalele realizăriale anului 2020 în Roseți. Vezi ce alte proiecte vor fi demarate
Sfârșitul de an vine în localitatea Roseți cu o serie de realizări pe care primarul Nicolae Rîjnoveanu le-a onorat în beneficiul tuturor locuitorilor comunei. Cel de-al șase-lea mandat primit în urma scrutinului din 27 Septembrie l-a prins pe edil în plină activitate.
Edilul social-democrat este cunoscut la nivelul județului ca un primar chibzuit cu banii publici.
Prezent de la primele ore ale dimineții, edilul are grijă de fiecare nevoie a cetățenilor care-i bat la ușă. După ce termină munca de birou, primarul pleacă pe teren, să verifice stadiul șantierele din localitate.
https://youtu.be/GK-Baam7XV0
Cu ce lucruri se poate mândri primarul din Roseți la sfârșit de an 2020 și ce proiecte are pentru începutul anului 2021?
Nicolae Rîjnoveanu: Am reușit să definitivăm una din lucrările din anul 2019, e vorba de modernizarea infrastructurii de transport, executarea a aproape 10 km de asfalt. Suntem în derulare cu modernizarea școlii generale și cu proiectul de modernizarea rețea distribuție și canalizare de apă. Depunem astăzi proiectul pentru gaze pe comuna Roseți. Totodată, o să încercăm să definitivăm și lucrarea de achiziții pentru dispensar și grădiniță.
Așteptăm răspunsul pentru cele două proiecte – proiectul de modernizare a iluminatului public care este depus la Minister și proiectul de distribuție rețea energie electrică, unde este vorba de aproximativ 230 de locuințe.
E normal să le oferim [locuitorilor] cele trei utilități de bază – trama stradală care este deja executată, avem două artere principale de ciruclație modernizate, apă – rețeaua de apă care sper ca până în primăvară să fie definitivată, și rețeaua de distrubuție de energie electrică.
In fază de achiziție mai sunt și terenul de minifotbal și sala de sport, necesară activității la școala generală. Acest obiectiv se derulează prin Compania Națională de Investiții (CNI).
Cam astea sunt problemele principale pe care trebuie să le rezolvăm în localitate. Celelalte lucrări sunt mici, e vorba despre o anexă gospodărească unde vom duce toate utilajele, dotarea cu o vidanjă puternică pentru spălarea rețelei de alimentare cu apă și colectare apă.
Cum vor fi sărbătorile de iarnă în localitatea Roseți?
Nicolae Rîjnoveanu: Sperăm să fie liniștite pentru că în fiecare an am avut probleme cu rețeaua de distribuție energie și în fiecare an am avut unul sau două transformatoare care au ars.
Datinile din localitate credeți ca se vor menține?
Nicolae Rîjnoveanu: Eu cred că da, cu păstrarea distanței sociale. Deci, cu colindul să nu umble mai mult de șase persoane într-un grup. Să fie frumos, măcar acest lucru să nu fie obstrucționat, pentru că nu e normal să fie obstrucționat. Nu poate să aducă niciun impediment.
O problemă mai mare o reprezintă ziua de Bobotează unde, la noi, s-a respectat cu sfințenie. Atunci vin foarte mulți cetățeni – e vorba de 2000 de cetățeni care veneau pe malul Borcei și nu poți să menții distanța socială. Dar, o să încercăm să respectăm toate măsurile pentru că nu-i de glumit cu această epidemie. Sper ca cetățenii din comuna Roseți să înțeleagă și să nu avem probleme. Am avut o perioadă când această epidemie ne-a creat probleme, dar acum, cu măsurile care s-au luat, am reușit să stăpânim cât de cât această problemă.
Cum caracterizați anul 2020, ca fiind un an bun sau mai puțin bun?
Nicolae Rîjnoveanu: Eu simt că anul 2020 este un an foarte slab, din toate punctele de vedere. În primul rând, nu s-a putut lucra – știți foarte bine că erau aceste măsuri care trebuiau respectate. În al doilea rând, am fost pe baricadă zilnic cu această epidemie și cu problemele pe care le-am avut la nivel de localitate. Apoi, învățământul, unde ne-am chinuit pentru a putea începe anul școlar cât de cât cum trebuie, pentru că aveam aceste lucrări de executat. E rău pentru învățământ, învățământul online nu este o soluție.
Un copil de la țară care nu a beneficiat de tabletă până în prezent…
Nicolae Rîjnoveanu: Nu am această informație. Eu știu precis că școala a fost dotată cu 200 de tablete, pe lângă cele deja aprovizionate. Domnul director de la școală, și pentru asta îl apreciez, a promovat un proiect pe Uniunea Europeană pentru dotarea cu încă, nu știu, 200 sau 400 de tablete. Internetul cât de cât funcționează la Roseți.
Sunteți omul care pune suflet în tot ceea ce faceți. Un mesaj de transmis pentru locuitorii comunei Roseți acum în prag de sărbători, domnule primar?
Nicolae Rîjnoveanu: Le urez la mulți ani, să fie aceiași oameni pe care eu întotdeauna i-am apreciat, solidari cu problemele comunei ca să putem să ducem la îndeplinire tot ce ne-am propus. Să aibă încredere, pentru că vom face, cu ajutorul bunului Dumnezeu, tot ce trebuie făcut în comuna asta. Să căutăm să lăsăm pe viitor cât mai puține treburi de realizat. Încă o dată, le urez la mulți ani, sănătate și un an mai bun decât 2020.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
În peisajul literaturii Holocaustului, dominat de voci monumentale precum Primo Levi sau Elie Wiesel, apare târziu, dar cu o forță devastatoare, mărturia lui József Debreczeni – un jurnalist și poet maghiar care a supraviețuit iadului nazist nu prin minuni, ci prin observație acută și o rezistență interioară de fier. Publicată inițial în 1950 în Iugoslavia comunistă sub titlul Hideg Krematórium, cartea sa a fost redescoperită și tradusă recent în română de Péter Demény (Editura Trei, 2024), după ce a cucerit deja 15 limbi și un loc meritat printre capodoperele genului. „Crematoriul înghețat” nu este doar o relatare a ororilor din lagărele de concentrare; este un rechizitoriu nemilos la adresa nazismului, scris cu precizia unui reporter care refuză să se lase înghițit de haos, ci îl disecă gradual cu o claritate cinematografică.
Debreczeni, deportat în mai 1944 din Serbia ocupată de Ungaria – unde supraviețuise deja trei ani în batalioane de muncă forțată – ajunge în „Țara Auschwitz”, acel imperiu al morții care cuprindea nu doar lagărul principal, ci o rețea vastă de sublagăre. Norocos să nu fie trimis direct în camerele de gazare, el este aruncat în vagoane de vite, alături de mii de evrei maghiari, într-o călătorie sufocantă unde aerul devine un lux letal. Destinația finală: Dörnhau, un sublagăr al lui Gross-Rosen, supranumit „crematoriul înghețat” – o fabrică abandonată transformată în „spital” unde prizonierii prea slăbiți pentru muncă sclavă erau lăsați să moară de foame, frig și boli, fără a deranja „eficiența” industrială germană. Aici, în acest loc unde „legile gravitației morale” se inversează – răul devine bine, noaptea zi –, Debreczeni lucrează la săpături epuizante pentru companii naziste, luptând zilnic cu foametea, păduchii (vehiculul deliberat al tifosului) și ierarhia brutală a kapo-ilor, acea „aristocrație a lagărului” care trăda propriii semenii pentru o firimitură de putere.
Ce face cartea unică nu este doar groaza descrisă – de la apelurile nominale interminabile, unde cadavrele sunt „raportate” cu un umor macabru involuntar („Raportați dacă sunteți morți!”), la execuții sumare justificate cu un cinism kitsch („Chiar și cel mai bun evreu trebuie să cropească”) –, ci modul în care Debreczeni le fixează în cuvinte. Stilul său, lipsit de sentimentalism lacrimogen, este cel al unui etnograf al infernului: detaliile triumfă asupra abstracțiunii, umanizând ce nazismul voia să dezumanizeze. Văzută prin ochii unui intelectual, suferința devine panoramic: personală (visul de răzbunare, obsesia pentru o țigară furată), comunitară (lupta pentru un polonic de supă diluată) și obiectivă (analiza cum Germania „cultă” a coborât în barbarie). Ca un diamant literar, după cum o numește The Times, cartea meditează subtil asupra limbajului în fața ororii: „Horrorul este întotdeauna kitsch, chiar când e real”, notează autorul după o execuție arbitrară, amintind că descrierea nu e suficientă; doar înțelegerea morală poate salva memoria.
Criticii internaționali au salutat-o unanim ca pe o contribuție esențială: The New York Times o laudă pentru „descrierea panoramică a iadului”, The Telegraph pentru „claritatea cinematografică face detaliile să învingă dezumanizarea în masă”, iar The Guardian pentru echilibrul între crimă epică și minuțiozitatea zilnică a degradării. Pe Goodreads, cititorii o notează cu 4.3/5, subliniind impactul ei șocant, dar și duritatea lecturii – nu din plictiseală, ci din tragicitate pură. Unele recenzii americane (cum ar fi cea din Kirkus Reviews) subliniază tonul intelectual, cu replici ironice la sadismul SS-ist, în timp ce altele (Washington Post) o văd ca pe un document vital care șochează și luminează, amintind că trecutul poate deveni prolog.
„Crematoriul înghețat” nu oferă speranță ieftină sau lecții morale facile; ea te obligă să privești în abis, să recunoști că supraviețuirea lui Debreczeni – eliberat în mai 1945 de Armata Roșie – a fost un act de rezistență prin scriitură. După război, autorul s-a refugiat la Belgrad, unde a continuat să scrie poezie și romane, dar această mărturie rămâne moștenirea sa supremă. Recomandată oricui dorește să înțeleagă nu doar ce s-a întâmplat la Auschwitz, ci cum s-a simțit – o carte de 5 stele, esențială, dar sfâșietoare.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Bonnie și Clyde: Povestea lor adevărată
Bonnie Parker și Clyde Barrow sunt unul dintre cele mai infame cupluri de criminali din istoria americană, simboluri ale rebeliunii și romantismului tragic în epoca Marii Depresiuni. Deși filmul din 1967 cu Warren Beatty și Faye Dunaway i-a transformat în eroi romantici, realitatea lor a fost mult mai brutală: o serie de jafuri mici, crime violente și o fugă disperată, marcată de sărăcie și disperare. Iată povestea lor adevărată, bazată pe surse istorice și biografii detaliate.
Începuturile: O copilărie marcată de sărăcie
Bonnie Parker s-a născut pe 1 octombrie 1910, în Rowena, Texas, într-o familie săracă. A fost o elevă talentată, pasionată de scris poezii, dar a renunțat la școală la 16 ani pentru a se căsători cu Roy Thornton, un coleg de clasă. Căsătoria a eșuat rapid, iar Thornton a ajuns în închisoare pentru jaf în 1929. Bonnie a lucrat ca ospătară în Dallas, simțindu-se prinsă într-o viață monotonă.
Clyde Barrow s-a născut pe 24 martie 1909, în Telico, Texas, în sărăcie extremă. Familia sa s-a mutat în Dallas, unde trăiau în corturi și colibe. De mic, Clyde a furat mașini și a spart seifuri, influențat de fratele său mai mare, Buck. A fost arestat prima dată în 1926 pentru neîntoarcerea unei mașini închiriate și a încercat să se înroleze în Marina SUA, dar a fost respins din motive medicale (posibil malarie sau febră galbenă).
Cei doi s-au întâlnit pe 5 ianuarie 1930, la o petrecere în casa unui prieten comun din West Dallas. Bonnie, în vârstă de 19 de ani, pregătea ciocolată fierbinte când Clyde, de 20 de ani, a apărut. Chimia a fost instantanee – “dragoste la prima vedere”, după cum au descris-o apropiații. Au început să-și scrie scrisori pasionale, numindu-se “dragă” și “soție mică”, deși Bonnie era căsătorită legal cu Thornton (și a purtat inelul lui până la moarte).
Drumul spre crimă: De la furtișaguri la violență
Clyde era deja un hoț mic, iar Bonnie l-a urmat în lumea infracțională, atrasă de aventura pe care i-o oferea. În curând după întâlnire, Clyde a fost arestat pentru furt și închis. Bonnie i-a strecurat un pistol în închisoare, ajutându-l să evadeze – dar a fost recapturat rapid și condamnat la 14 ani. În închisoare, pentru a scăpa de munca forțată, Clyde și-a tăiat doi degete de la picior cu un topor (ceea ce l-a lăsat șchiop pe viață).
Eliberat condiționat în februarie 1932 (după intervenția mamei sale), Clyde s-a reîntâlnit cu Bonnie. Au format “Barrow Gang”-ul împreună cu fratele lui Clyde, Buck Barrow, soția lui Blanche, și alți complici precum Ray Hamilton și W.D. Jones. Au jefuit magazine mici, benzinării și bănci rurale – niciodată sume mari (maximum 1.500 de dolari) – în state precum Texas, Oklahoma, Missouri și New Mexico. Nu erau “Robin Hood”-i; jefuiau oameni săraci, nu bănci mari, contrar mitului.
Violența a escaladat rapid: au ucis cel puțin 9 polițiști și 3 civili. Printre crime: uciderea a doi ofițeri în Atoka, Oklahoma (iunie 1932), un proprietar de magazin în Sherman, Texas, și un cetățean în Temple. În aprilie 1932, Clyde l-a împușcat pe comerciantul J.W. Butcher în Hillsboro. Bonnie a fost arestată singură în martie 1932 pentru un jaf eșuat, dar eliberată ulterior.
Au devenit celebrități involuntare în 1933, după un schimb de focuri în Joplin, Missouri, unde poliția a găsit poze scandaloase: Bonnie cu un trabuc și o armă, pozând ca o gangsteriță glamour. Aceste imagini, plus poeziile ei (cum ar fi “The Story of Suicide Sal” sau “The Ballad of Bonnie and Clyde”), au fost publicate în ziare, transformându-i în eroi populari ai Depresiunii – simboluri ale răzbunării împotriva băncilor.
Viața lor era departe de glamour: dormeau în mașini furate, se spălau în pâraie și mâncau fasole conservată. Un accident de mașină în 1933, cauzat de condusul imprudent al lui Clyde, i-a ars picioarele Bonniei cu acid din baterie, lăsând-o șchiopă și dependentă de el.
Sfârșitul: Ambuscada fatală
După doi ani de fugă (1932-1934), autoritățile i-au vânat fără milă. Frank Hamer, un ranger texan celebru, a fost angajat să-i prindă. Pe 23 mai 1934, în timp ce conduceau un Ford V8 furat pe o șosea din Bienville Parish, Louisiana, au fost prinși într-o ambuscadă de un grup de șase polițiști. Au fost mitraliați cu peste 130 de gloanțe (nu 187, cum se spune uneori) – Clyde a murit instant, Bonnie agonizând câteva minute. Au fost îngropați separat, la dorința familiilor, deși fanii au cerut un mormânt comun. Mulțimea a invadat scena, furând suveniruri morbide precum bucăți de haine sau tuburi de cartușe.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Doi bărbați, în vârstă de 26 și 41 de ani, au fost reținuți de polițiștii din cadrul Secției 6 Poliție Rurală Grădiștea după ce au agresat fizic un bărbat de 43 de ani din comuna Independența, județul Călărași. Incidentul s-a produs pe 26 octombrie, în jurul orei 15:40, în urma unui conflict spontan.
Victima se deplasa prin comună când a fost atacată de cei doi agresori. În urma sesizării la numărul unic de urgență 112, polițiștii au intervenit și au stabilit că între cei trei a izbucnit o discuție contradictorie, urmată de violențe fizice.
Persoanei vătămate i s-au adus la cunoștință prevederile legale privind emiterea unui ordin de protecție provizoriu, însă aceasta a refuzat măsura.
Polițiștii au întocmit dosar penal pentru infracțiunea de „lovire sau alte violențe”, iar cei doi bărbați au fost reținuți pentru 24 de ore și introduși în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă Călărași.
Cercetările continuă sub coordonarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Toamna bucuriei la Căminul „Sf. Antim Ivireanul” din Călărași
Recomandare de carte -„Crematoriul înghețat: Mărturie de la Auschwitz” – de Jozsef Debreczeni
Sprâncene albe în dansul pădurii: Povestea Robin-ului Australian
Un călărășean a descoperit că pe adresa sa figurau șase persoane necunoscute: «Am fost obligat să plătesc taxe nedrepte»
VIDEO. PRIMELE DECLARAȚII ALE VICTIMELOR CONFLICTULUI VIOLENT DIN UNIREA: „AM FOST PUȘI LA PĂMÂNT, LOVIȚI ȘI AMENINȚAȚI CU PISTOLUL”
