Știri
VIDEO. Primarul Aurel Vasile, despre perspectivele anului 2021 pentru comuna Jegălia
Primarul Vasile Aurel: Anul acesta este o continuare a anului 2020. Vorbind despre proiecte, proiectele care în anul 2020 s-au oprit, continuarea lor fiind acum, însemnând complexul pescăresc unde firma care a câștigat proiectul a început să continue lucrările. Am încercat să preluăm grădinița de la Gâldău, cei de la Ministerul Învățământului nu au fost de acord, urmează ca în următoarea săptămână și grădinița de la Gâldău să putem să ni se predea constructorul iar noi la rândul nostru am scos în SICAP pentru centrală și celelalte lucrări care trebuie făcute în continuare.
https://youtu.be/2i2Eu3wwUtE
Când va fi dată în folosință grădinița?
Primarul Vasile Aurel: Credem că dacă și SICAP-ul se închide repede și, la fel, nu sunt probleme de a se duce în instanță între firmele constructoare, acolo e treabă foarte simplă. Am putea undeva la jumătatea lunii februarie să îi dăm drumul grădiniței.
Care a fost cel mai mare obiectiv pe care l-ați atins în anul 2020?
Primarul Vasile Aurel: Cei 7 kilometri de asfalt cu prioritate, după care au fost multe alte lucrări, dar prima prioritate au fost cei 7 kilometri de asfalt și, bineînțeles, canalizarea și structura de apă făcută de RAJA Constanța.
Cum ați colaborat în anul 2020 cu această societate?
Primarul Vasile Aurel: Foarte bine, RAJA Constanța a scos la licitație pentru uzina de apă și cele trei gospodării de apă și a câștigat o anumită firmă din Constanța, nu e bine să le dau numele, care și-a terminat lucrarea și a fost dată în primire, iar firma de canalizare mai are ceva de lucru pentru că nu s-a terminat stația de epurare. Pe noi ne bucură că încă nu se preia această lucrare de canalizare pentru că în perioada lucrărilor nu a plouat deloc anul trecut iar acum au început ploile, ceea ce e un lucru bun pentru ca ni se arată lucrările ascunse iar unde sunt probleme acum firma constructoare poate să intervină și să-și facă corecțiile ale lucrării pe care au executat-o.
Pentru anul care tocmai a început, ce v-ați propus să realizați în localitatea Jegălia?
Primarul Vasile Aurel: Deci, să terminăm acest complex de pescuit, după aia avem complexul sportiv de la Gâldău care este câștigat de o firmă din București, am terminat și noi de scos toate autorizările și dăm ordinul de începere ca lucrare mare. Avem stația de compost, care așa cum am înțeles de la Ministerul Apelor și Pădurilor, de la reprezentanții cu care noi ținem legătura, că deja s-au înscris două firme și urmează evaluarea firmei câștigătoare. Sperăm că începe în februarie această lucrare pe care mi-o doresc de când am devenit primar – prin această stație de compost să scăpăm de gunoiul de grajd.
O altă ambiție a primarului din Jegălia a fost centrul medical din localitate.
Primarul Vasile Aurel:Care funcționează la ora actuală la jumătate din activitate. Din cauza acestei pandemii lucrează pe kinetoterapie și fizioterapie si analize medicale. Să sperăm ca în momentul în care România va scăpa de această pandemie avem posibilitatea să vină și medici specialiști să dea consultații în comuna Jegălia pentru comunele Borcea, Unirea, Dichiseni, să nu mai meargă oamenii la Călărași, să vină foarte aproape aici și să beneficieze de lucrul pe care noi l-am realizat.
Ce ne puteți spune despre proiectul de gaze naturale din localitate?
Primarul Vasile Aurel:La ora actuală a fost depus SF-ul într-un parteneriat cu comuna Unirea și comuna Dichiseni. Din dorința de a avea un punctaj cât mai mare, noi am realizat SF-urile și le-am depus în timp la Ministerul Fondurilor Europene.
În comuna Jegălia în anul 2021 noi vom mai avea și alte lucrări și proiecte. Avem două proiecte de drumuri asfaltate care sunt depuse la CNI – este vorba de un drum de 3,8 kilometri în comuna Jegălia, în cele trei sate, și mai avem unul de 7 kilometri care ar lega Iezeru de satul Gâldău prin câmp, noi îi spunem drum agricol, ca să nu mai fim nevoiți să ieșim cu biciclete, căruțe pe DN3B. Mai mult de atât, noi avem proiecte la ora actuală începute și pe care o să încercăm să le finalizăm, însemnând înfrumusețarea comunei cu arbori, avem Bisericile, cele de la Gâldău și Jegălia se pictează iar la Biserica de la Iezeru se vor face niște lucrări în curtea acesteia. Deci, cam peste tot suntem interesați să intervenim.
RAJA SA am depus și ne-au rugat să depunem cereri, ne-au promis că vor realiza schimbarea rețelelor de apă din Iezeru, în special, unde avem o mică problemă și la Jegălia, și canalizare la Iezeru și Gâldău, și străzile care au rămas din Jegălia vor intra într-un proiect mare de canalizare. Să sperăm că în anul 2022, atât apa, cât și canalizarea vor fi la an și vor fi la standardul european.
Despre vaccinare…ce fel privesc oamenii din localitate?
Primarul Vasile Aurel: Ceea ce se vede la televizor pe canalele mari, așa este și la Jegălia. Eu ca primar sfătuiesc pe toată lumea să se vaccineze. Eu mă voi vaccina, fiica mea care e medic s-a vaccinat deja și noi ne vom vaccina cu toții din dorința de a scăpa de această pandemie.
Eu, unul, nu sunt de acord cu cei care spun ca vaccinarea este o prostie pentru faptul că sunt un bolnav cronic de diabet și îmi fac toate vaccinurile. Gândiți-vă la poliomielită, dacă noi nu vaccinam copiii, câți copii aveam astăzi? Mureau pe capete. Deci, vaccinurile sunt un lucru bun.
Mai mult decât atât, dacă tu vezi președintele Americii, vezi președintele Israelului, vezi pe toți cei deștepți, oameni care se vaccinează, venim noi să spunem și să ne dăm cu părerea că vaccinul nu e un lucru bun. Din punctul meu de vedere, vaccinul este foarte bun și mi-aș dori ca toată lumea să se vaccineze ca să scăpăm de această pandemie.
Ce le transmiteți cetățenilor din comuna Jegălia?
Primarul Vasile Aurel: Speranță și sănătate. Speranță ca acest guvern și noi vom duce la îndeplinire lucrurile pe care și le doresc locuitorii comunei, sănătate, care este primordială pentru a putea începe școlile, toate activitățile sportive si să recăpătăm viața de dinainte de pandemie. Doamne ajută!
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
În peisajul literaturii Holocaustului, dominat de voci monumentale precum Primo Levi sau Elie Wiesel, apare târziu, dar cu o forță devastatoare, mărturia lui József Debreczeni – un jurnalist și poet maghiar care a supraviețuit iadului nazist nu prin minuni, ci prin observație acută și o rezistență interioară de fier. Publicată inițial în 1950 în Iugoslavia comunistă sub titlul Hideg Krematórium, cartea sa a fost redescoperită și tradusă recent în română de Péter Demény (Editura Trei, 2024), după ce a cucerit deja 15 limbi și un loc meritat printre capodoperele genului. „Crematoriul înghețat” nu este doar o relatare a ororilor din lagărele de concentrare; este un rechizitoriu nemilos la adresa nazismului, scris cu precizia unui reporter care refuză să se lase înghițit de haos, ci îl disecă gradual cu o claritate cinematografică.
Debreczeni, deportat în mai 1944 din Serbia ocupată de Ungaria – unde supraviețuise deja trei ani în batalioane de muncă forțată – ajunge în „Țara Auschwitz”, acel imperiu al morții care cuprindea nu doar lagărul principal, ci o rețea vastă de sublagăre. Norocos să nu fie trimis direct în camerele de gazare, el este aruncat în vagoane de vite, alături de mii de evrei maghiari, într-o călătorie sufocantă unde aerul devine un lux letal. Destinația finală: Dörnhau, un sublagăr al lui Gross-Rosen, supranumit „crematoriul înghețat” – o fabrică abandonată transformată în „spital” unde prizonierii prea slăbiți pentru muncă sclavă erau lăsați să moară de foame, frig și boli, fără a deranja „eficiența” industrială germană. Aici, în acest loc unde „legile gravitației morale” se inversează – răul devine bine, noaptea zi –, Debreczeni lucrează la săpături epuizante pentru companii naziste, luptând zilnic cu foametea, păduchii (vehiculul deliberat al tifosului) și ierarhia brutală a kapo-ilor, acea „aristocrație a lagărului” care trăda propriii semenii pentru o firimitură de putere.
Ce face cartea unică nu este doar groaza descrisă – de la apelurile nominale interminabile, unde cadavrele sunt „raportate” cu un umor macabru involuntar („Raportați dacă sunteți morți!”), la execuții sumare justificate cu un cinism kitsch („Chiar și cel mai bun evreu trebuie să cropească”) –, ci modul în care Debreczeni le fixează în cuvinte. Stilul său, lipsit de sentimentalism lacrimogen, este cel al unui etnograf al infernului: detaliile triumfă asupra abstracțiunii, umanizând ce nazismul voia să dezumanizeze. Văzută prin ochii unui intelectual, suferința devine panoramic: personală (visul de răzbunare, obsesia pentru o țigară furată), comunitară (lupta pentru un polonic de supă diluată) și obiectivă (analiza cum Germania „cultă” a coborât în barbarie). Ca un diamant literar, după cum o numește The Times, cartea meditează subtil asupra limbajului în fața ororii: „Horrorul este întotdeauna kitsch, chiar când e real”, notează autorul după o execuție arbitrară, amintind că descrierea nu e suficientă; doar înțelegerea morală poate salva memoria.
Criticii internaționali au salutat-o unanim ca pe o contribuție esențială: The New York Times o laudă pentru „descrierea panoramică a iadului”, The Telegraph pentru „claritatea cinematografică face detaliile să învingă dezumanizarea în masă”, iar The Guardian pentru echilibrul între crimă epică și minuțiozitatea zilnică a degradării. Pe Goodreads, cititorii o notează cu 4.3/5, subliniind impactul ei șocant, dar și duritatea lecturii – nu din plictiseală, ci din tragicitate pură. Unele recenzii americane (cum ar fi cea din Kirkus Reviews) subliniază tonul intelectual, cu replici ironice la sadismul SS-ist, în timp ce altele (Washington Post) o văd ca pe un document vital care șochează și luminează, amintind că trecutul poate deveni prolog.
„Crematoriul înghețat” nu oferă speranță ieftină sau lecții morale facile; ea te obligă să privești în abis, să recunoști că supraviețuirea lui Debreczeni – eliberat în mai 1945 de Armata Roșie – a fost un act de rezistență prin scriitură. După război, autorul s-a refugiat la Belgrad, unde a continuat să scrie poezie și romane, dar această mărturie rămâne moștenirea sa supremă. Recomandată oricui dorește să înțeleagă nu doar ce s-a întâmplat la Auschwitz, ci cum s-a simțit – o carte de 5 stele, esențială, dar sfâșietoare.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Bonnie și Clyde: Povestea lor adevărată
Bonnie Parker și Clyde Barrow sunt unul dintre cele mai infame cupluri de criminali din istoria americană, simboluri ale rebeliunii și romantismului tragic în epoca Marii Depresiuni. Deși filmul din 1967 cu Warren Beatty și Faye Dunaway i-a transformat în eroi romantici, realitatea lor a fost mult mai brutală: o serie de jafuri mici, crime violente și o fugă disperată, marcată de sărăcie și disperare. Iată povestea lor adevărată, bazată pe surse istorice și biografii detaliate.
Începuturile: O copilărie marcată de sărăcie
Bonnie Parker s-a născut pe 1 octombrie 1910, în Rowena, Texas, într-o familie săracă. A fost o elevă talentată, pasionată de scris poezii, dar a renunțat la școală la 16 ani pentru a se căsători cu Roy Thornton, un coleg de clasă. Căsătoria a eșuat rapid, iar Thornton a ajuns în închisoare pentru jaf în 1929. Bonnie a lucrat ca ospătară în Dallas, simțindu-se prinsă într-o viață monotonă.
Clyde Barrow s-a născut pe 24 martie 1909, în Telico, Texas, în sărăcie extremă. Familia sa s-a mutat în Dallas, unde trăiau în corturi și colibe. De mic, Clyde a furat mașini și a spart seifuri, influențat de fratele său mai mare, Buck. A fost arestat prima dată în 1926 pentru neîntoarcerea unei mașini închiriate și a încercat să se înroleze în Marina SUA, dar a fost respins din motive medicale (posibil malarie sau febră galbenă).
Cei doi s-au întâlnit pe 5 ianuarie 1930, la o petrecere în casa unui prieten comun din West Dallas. Bonnie, în vârstă de 19 de ani, pregătea ciocolată fierbinte când Clyde, de 20 de ani, a apărut. Chimia a fost instantanee – “dragoste la prima vedere”, după cum au descris-o apropiații. Au început să-și scrie scrisori pasionale, numindu-se “dragă” și “soție mică”, deși Bonnie era căsătorită legal cu Thornton (și a purtat inelul lui până la moarte).
Drumul spre crimă: De la furtișaguri la violență
Clyde era deja un hoț mic, iar Bonnie l-a urmat în lumea infracțională, atrasă de aventura pe care i-o oferea. În curând după întâlnire, Clyde a fost arestat pentru furt și închis. Bonnie i-a strecurat un pistol în închisoare, ajutându-l să evadeze – dar a fost recapturat rapid și condamnat la 14 ani. În închisoare, pentru a scăpa de munca forțată, Clyde și-a tăiat doi degete de la picior cu un topor (ceea ce l-a lăsat șchiop pe viață).
Eliberat condiționat în februarie 1932 (după intervenția mamei sale), Clyde s-a reîntâlnit cu Bonnie. Au format “Barrow Gang”-ul împreună cu fratele lui Clyde, Buck Barrow, soția lui Blanche, și alți complici precum Ray Hamilton și W.D. Jones. Au jefuit magazine mici, benzinării și bănci rurale – niciodată sume mari (maximum 1.500 de dolari) – în state precum Texas, Oklahoma, Missouri și New Mexico. Nu erau “Robin Hood”-i; jefuiau oameni săraci, nu bănci mari, contrar mitului.
Violența a escaladat rapid: au ucis cel puțin 9 polițiști și 3 civili. Printre crime: uciderea a doi ofițeri în Atoka, Oklahoma (iunie 1932), un proprietar de magazin în Sherman, Texas, și un cetățean în Temple. În aprilie 1932, Clyde l-a împușcat pe comerciantul J.W. Butcher în Hillsboro. Bonnie a fost arestată singură în martie 1932 pentru un jaf eșuat, dar eliberată ulterior.
Au devenit celebrități involuntare în 1933, după un schimb de focuri în Joplin, Missouri, unde poliția a găsit poze scandaloase: Bonnie cu un trabuc și o armă, pozând ca o gangsteriță glamour. Aceste imagini, plus poeziile ei (cum ar fi “The Story of Suicide Sal” sau “The Ballad of Bonnie and Clyde”), au fost publicate în ziare, transformându-i în eroi populari ai Depresiunii – simboluri ale răzbunării împotriva băncilor.
Viața lor era departe de glamour: dormeau în mașini furate, se spălau în pâraie și mâncau fasole conservată. Un accident de mașină în 1933, cauzat de condusul imprudent al lui Clyde, i-a ars picioarele Bonniei cu acid din baterie, lăsând-o șchiopă și dependentă de el.
Sfârșitul: Ambuscada fatală
După doi ani de fugă (1932-1934), autoritățile i-au vânat fără milă. Frank Hamer, un ranger texan celebru, a fost angajat să-i prindă. Pe 23 mai 1934, în timp ce conduceau un Ford V8 furat pe o șosea din Bienville Parish, Louisiana, au fost prinși într-o ambuscadă de un grup de șase polițiști. Au fost mitraliați cu peste 130 de gloanțe (nu 187, cum se spune uneori) – Clyde a murit instant, Bonnie agonizând câteva minute. Au fost îngropați separat, la dorința familiilor, deși fanii au cerut un mormânt comun. Mulțimea a invadat scena, furând suveniruri morbide precum bucăți de haine sau tuburi de cartușe.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Doi bărbați, în vârstă de 26 și 41 de ani, au fost reținuți de polițiștii din cadrul Secției 6 Poliție Rurală Grădiștea după ce au agresat fizic un bărbat de 43 de ani din comuna Independența, județul Călărași. Incidentul s-a produs pe 26 octombrie, în jurul orei 15:40, în urma unui conflict spontan.
Victima se deplasa prin comună când a fost atacată de cei doi agresori. În urma sesizării la numărul unic de urgență 112, polițiștii au intervenit și au stabilit că între cei trei a izbucnit o discuție contradictorie, urmată de violențe fizice.
Persoanei vătămate i s-au adus la cunoștință prevederile legale privind emiterea unui ordin de protecție provizoriu, însă aceasta a refuzat măsura.
Polițiștii au întocmit dosar penal pentru infracțiunea de „lovire sau alte violențe”, iar cei doi bărbați au fost reținuți pentru 24 de ore și introduși în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă Călărași.
Cercetările continuă sub coordonarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Toamna bucuriei la Căminul „Sf. Antim Ivireanul” din Călărași
Recomandare de carte -„Crematoriul înghețat: Mărturie de la Auschwitz” – de Jozsef Debreczeni
Sprâncene albe în dansul pădurii: Povestea Robin-ului Australian
Un călărășean a descoperit că pe adresa sa figurau șase persoane necunoscute: «Am fost obligat să plătesc taxe nedrepte»
VIDEO. PRIMELE DECLARAȚII ALE VICTIMELOR CONFLICTULUI VIOLENT DIN UNIREA: „AM FOST PUȘI LA PĂMÂNT, LOVIȚI ȘI AMENINȚAȚI CU PISTOLUL”
