Știri
VIDEO. Ecoaqua S.A. / Localitatea Alexeni se pregătește să intre în era modernă cu o investiție de 6,5 milioane de euro în apă și canalizare
Ecoaqua SA Călărași, operatorul regional de apă și canalizare, a făcut încă un pas semnificativ astăzi, avansând în proiectul de modernizare a infrastructurii rețelei de apă și canalizare din localitatea Alexeni, județul Ialomița. Valoarea lucrărilor se ridică la peste 6,5 milioane de euro și se vor desfășura în următoarele 24 de luni.
Contractul semnat astăzi are o valoare de 6,5 milioane de euro, fiind finanțat în întregime din fonduri europene, și va aduce localitatea la normalitate.
Proiectul mare, cu o valoare totală de 400 de milioane de euro, reprezintă un efort major din partea Ecoaqua SA Călărași de a moderniza infrastructura de apă și canalizare din 36 de localități din județele Ialomița și Călărași. Alocarea semnificativă de 6,5 milioane de euro pentru lucrările din Alexeni este cea mai mare din acest proiect și va avea un impact semnificativ asupra comunității locale.
Această investiție va duce la îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește accesul la apă potabilă de calitate și sistemul de canalizare pentru locuitorii din Alexeni și va contribui la creșterea calității vieții acestora. De asemenea, proiectul are un orizont de 24 de luni pentru finalizare, iar Ecoaqua SA Călărași se angajează să respecte acest termen pentru a aduce aceste îmbunătățiri esențiale într-un timp cât mai scurt.
Sava Constantin, edilul municipiul Urziceni: “Acesta este primul proiect pe care îl semnăm în județul Ialomița, comuna Alexeni. Această comună se află la 4 km de municipiul Urziceni. Între cele două există și comuna Manasia, care și ea va fi racordată la utilitățile publice de apă și canalizare. Urmează, acum, proiectul este scos la licitație. Vom începe lucrările și acolo, dar și în comunele adiacente Urziceniului, Coșereni, Gârbov și lucrările pe care mai le avem de făcut în Urziceni. Din păcate, ar trebui să se întâmple în multe localități din România ca oamenii simpli din mediul rural să beneficieze de toate facilitățile.”
Primarul din Alexeni, Crețu Ion: “Această investiție va crește calitatea vieții în comuna noastră și cu siguranță va fi atractivă pentru investitori, pentru că asta ne dorim.”
Cătălin Cojocaru, reporter Canal SUD: Cât de importantă este apa într-o localitate în anul 2023-2024?
“Trăim și suntem într-o comunitate europeană. Apa este primordială, la fel de importantă ca și canalizarea. Vom avea o apă la standarde europene. Nivelul de trai îl vom îmbunătăți în acest mandat cu investițiile pe care le-am efectuat sau le vom efectua de acum înainte. Încercăm să ajungem la calitatea standardelor europene. Nu vrem să rămânem în urmă, cu toalete în fundul curții și puțuri cu apă contaminată. (…) Nu avem rețea de apă și canalizare în Alexeni la acest moment. Este un proiect care răspunde tuturor nevoilor cetățenilor noștri.
Eduard Grama: A fost o provocare în momentul în care am venit la conducerea operatorului de apă-canal la nivelul județului Călărași și a județului Ialomița. A fost o provocare semnarea acestui contract. A fost susținut puternic de primarul municipiului Urziceni și de președintele CJ, în câteva luni de zile am reușit să semnăm acest proiect, cel mai mare din județul Călărași, un proiect care astăzi este deschis și județului Ialomița, semnând predarea de amplasament către constructor alături de primar, motiv pentru care doresc să-l felicit pentru proiectele pe care le are în desfășurare. Este un primar tânăr care are nevoie de susținere și sunt sigur că domnul primar al municipiului Urziceni îl susține energic pentru dezvoltarea comunității. Va fi într-adevăr un disconfort în perioada următoare, dar nu se face nimic în lumea asta fără un mic disconfort, dar mă gândesc că oamenii vor înțelege și vor depăși acest lucru. Îl anunț pe domnul primar că acolo unde se vor suprapune proiectele, cele de asfaltare și canalizare, nu trebuie să aștepte recepția și vom putea începe imediat după ce terminăm străzile cu apă și canal să înceapă constructorul dumneavoastră, dacă ați semnat contractul, lucrările de asfaltare în zona respectivă. Vom fi prezenți din ce în ce mai des aici.”
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Un remediu popular mai puțin cunoscut, dar uimitor de eficient împotriva tusei seci și iritante este siropul făcut din bere și zahăr ars. După o viroză sau o răceală puternică, tusea uscată poate rămâne săptămâni întregi și devine extrem de obositoare. Acest sirop tradițional o calmează rapid și ajută la eliminarea ei.
Ingrediente (pentru un borcan de ~300 ml):
- 500 ml bere (de preferat brună sau neagră, dar merge și blondă)
- 250 g zahăr (aproximativ o cană și jumătate)
- un borcan curat cu capac
Mod de preparare:
- Într-o cratiță cu fund gros punem zahărul la foc mic și îl topim până devine caramel de culoare brun-aurie (avem grijă să nu-l ardem prea tare, ca să nu capete gust amar).
- Când zahărul este complet topit și spumegă, turnăm berea treptat (va face spumă puternică multă – e normal). Atenție să nu vă stropiți!
- Amestecăm continuu și lăsăm să fiarbă la foc mic circa 15–20 de minute, până când compoziția scade și capătă consistența unui sirop gros, asemănător mierii.
- Luăm de pe foc, lăsăm 5 minute să se mai răcească, apoi turnăm fierbinte în borcanul sterilizat.
- Înșurubăm capacul și păstrăm la cămară, în loc răcoros și întunecos.
Administrare:
- Adulți: câte 1 lingură de 3–4 ori pe zi
- Copii peste 7 ani: câte 1 linguriță de 3 ori pe zi
După 2–3 zile tusea seacă se transformă în una productivă și dispare mult mai repede. Gustul este plăcut dulce-amărui, iar efectul calmant asupra gâtului se simte aproape imediat.
Un leac vechi, simplu și la îndemâna oricui – încercat și confirmat de generații întregi!
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Știri
Alertă de lepră la Cluj: primul caz confirmat după decenii – ce spun autoritățile despre riscuri
În plină iarnă a anului 2025, România se confruntă cu o știre șocantă: un caz de lepră – cunoscută și ca boala lui Hansen – a fost confirmat oficial, iar alte trei suspiciuni sunt în plină evaluare medicală. Anunțul a venit chiar pe 11 decembrie, de la Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, care a subliniat că situația este sub control strict, dar nu una de neglijat.
Totul a început pe 26 noiembrie, când două tinere de 21 și 25 de ani, originare din Indonezia, s-au prezentat la Spitalul Clinic Județean de Urgență din Cluj-Napoca prezentând leziuni cutanate suspecte. Acestea, alături de alte două femei tot din Asia, lucrau ca maseuze într-un salon SPA din oraș. Testele microbiologice au confirmat că boala este prezentă la una dintre ele, iar celelalte trei cazuri sunt acum investigate detaliat, pe baza simptomelor vizibile pe piele și a istoricului epidemiologic.
Este vorba despre cel mai recent episod dintr-o boală veche de mii de ani, care a dispărut practic din țară după anul 1981, ultimul caz înregistrat atunci. La nivel european, lepră rămâne extrem de rară, manifestându-se sporadic mai ales la persoane venite din zone endemice precum Asia, Africa sau America Latină. Transmiterea ei nu se face ușor – necesită contact prelungit și intim cu un pacient netratat, ceea ce face ca riscul pentru populație este minim, conform specialiștilor.
Autoritățile au reacționat prompt: salonul SPA a fost închis temporar, Inspecția Sanitară de Stat supraveghează îndeaproape situația, iar direcțiile de sănătate publică județene și centrul național coordonează toate măsurile necesare.
Pacientele primesc tratament antibiotic adaptat, care vindecă boala în majoritatea cazurilor dacă este depistată la timp, fără a lăsa sechele grave.
Această reapariție subliniază provocările globalizării: migrația și contactele internaționale pot aduce boli uitate înapoi în țări considerate sigure. Totuși, vestea vine cu un mesaj liniștitor – lepră nu este o epidemie iminentă, ci un incident izolat, gestionat cu profesionalism. România, care a închis ultimul leprozeriu de la Tichilești în 2011, arată că lecțiile istoriei sunt încă vii, dar progresele medicinei moderne fac ca o astfel de boală să nu mai fie un blestem inevitabil.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
În primăvara anului 1967, Uniunea Sovietică voia cu orice preț să sărbătorească 50 de ani de la Revoluția din Octombrie printr-un spectacol cosmic grandios. Nava Soiuz-1 urma să fie lansată cu un singur om la bord, iar a doua zi să se cupleze în orbită cu Soiuz-2, echipată cu trei cosmonauți. Cei patru urmau apoi să facă schimb de locuri și să se întoarcă pe Pământ în formații diferite – o premieră tehnică menită să eclipseze definitiv Statele Unite.
Doar că Soiuz-1 era bolnavă. Grav bolnavă. În lunile de teste, inginerii descoperiseră 203 de defecte structurale majore. Partea electronică era un coșmar, termoizolația aproape inexistentă, parașută principală fusese împachetată de mântuială. Toată lumea știa, de la tehnicieni până la proiectanții-șefi. Nimeni nu îndrăznea însă să oprească programul: Brejnev voia paradă, iar anularea ar fi însemnat umilință națională.
Pilotul principal ales era Vladimir Komarov, 40 de ani, inginer strălucit, deja erou al zborului Voskhod-1. Rezervă îi era Iuri Gagarin, primul om în cosmos și prietenul său cel mai apropiat. Când testele finale au arătat că nava nu poate fi salvată, Gagarin a făcut un gest disperat: s-a prezentat la centrul de pregătire și a cerut să ia el locul lui Komarov, sperând că autoritățile nu vor risca viața simbolului suprem al cuceririi spațiale sovietice.
Komarov a aflat. Și a refuzat categoric. „Dacă mor eu, tu rămâi în viață și vei putea lupta să nu se mai întâmple așa ceva niciodată”, i-a spus prietenului său. A acceptat misiunea știind că nu se va mai întoarce.
Pe 23 aprilie 1967, la ora 3:35 dimineața, racheta s-a ridicat de la Baikonur. Primele ore au fost un calvar. Unul dintre panourile solare nu s-a deschis, bateria s-a descărcat rapid, sistemele de orientare au început să cedeze. Komarov a încercat zeci de manevre manuale, dar nava devenea din ce în ce mai instabilă. Controlul misiunii a anulat lansarea lui Soiuz-2 – era clar că acuplarea era imposibilă.
A venit ordinul de întoarcere. La intrarea în atmosferă, capsula a început să se rotească nebunește. Când a ajuns la altitudinea de 7 kilometri, sistemul principal de parașute a eșuat complet. Parașuta de rezervă s-a deschis doar pe jumătate și s-a înfășurat imediat. Soiuz-1 s-a izbit de pământ cu peste 600 km/h lângă Orenburg. Impactul a fost atât de violent încât capsula s-a transformat într-o minge de metal topit. Corpul lui Komarov a fost practic pulverizat; ceea ce a rămas a încăput într-o cutie de pantofi.
Se spune că, în ultimele minute, când a înțeles că nu mai există nicio șansă, Komarov a deschis canalul de comunicație și a început să strige. Nu plângea. Blestema. Blestema pe cei care l-au obligat să zboare cu o navă moartă, pe inginerii care au semnat rapoarte mincinoase, pe politicienii care au preferat gloria goală în locul vieții unui om.
A murit la 40 de ani, lăsând în urmă o soție și doi copii. A murit știind totul și alegând să moară pentru ca altcineva – prietenul său – să poată trăi și să spună cândva adevărul.
Adevărul acela a rămas mult timp îngropat sub cenușa capsulei. Dar numele lui Vladimir Komarov a rămas: omul care a privit moartea în ochi și a acceptat-o cu demnitate, ca să nu moară altul în locul lui.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Ședință extraordinară a Consiliului Local Călărași, convocată pentru rectificarea bugetului pe 2025
Accident rutier între Dichiseni și Satnoieni: mamă și copil de 7 ani, transportați la spital
Cinteza de aur – micuța comoară americană cu pene de catifea neagră și aurie
Un călărășean a descoperit că pe adresa sa figurau șase persoane necunoscute: «Am fost obligat să plătesc taxe nedrepte»
VIDEO. PRIMELE DECLARAȚII ALE VICTIMELOR CONFLICTULUI VIOLENT DIN UNIREA: „AM FOST PUȘI LA PĂMÂNT, LOVIȚI ȘI AMENINȚAȚI CU PISTOLUL”
