Știri
VIDEO. Din sala “Ion Damian”, la Cupa de Box “Jean Bart” de la Sulina. Cinci tineri antrenați de Grecu Boxerul vor urca în ring
În lumea sportului călărășean, o poveste de curaj, dedicare și speranță prinde contur odată cu participarea tinerilor boxeri antrenați de Alexandru Marian, cunoscut drept “Grecu Boxioru”, la Cupa de Box “Jean Bart” ce se va desfășura la sfârșitul lunii iulie la Sulina, Tulcea. Aceasta va fi prima competiție națională la care participă cei cinci tineri sportivi, un moment de maximă importanță atât pentru ei, cât și pentru antrenorul lor.
Un Mentor de Excepție: Grecu Boxioru
Marian Alexandru, sau Grecu Boxioru, este un nume binecunoscut în comunitatea boxului din România. La vârsta de 47 de ani, fostul vicecampion european și campion național a decis să își canalizeze pasiunea și experiența în formarea noii generații de campioni. Cu peste 15 ani de experiență competițională și numeroase titluri la activ, Grecu este o sursă de inspirație pentru tinerii sportivi călărășeni.
În cadrul unui interviu exclusiv pentru calarasipress.ro, Grecu Boxioru a împărtășit viziunea sa pentru viitor: „Îmi doresc să văd măcar unul dintre acești tineri ridicând o cupă. Este visul meu să le ofer șansa pe care eu nu am avut-o de multe ori.”
Cei cinci tineri sportivi care vor reprezenta Călărașiul la Cupa de Box sunt Leonard, Alex și alți trei colegi ai lor, care s-au antrenat intens sub îndrumarea lui Grecu Boxioru. Leonard și Alex, în special, au pășit în ringul de box de la o vârstă fragedă, arătând o determinare și o pasiune remarcabile pentru acest sport.
„Fiecare antrenament este o nouă provocare și o oportunitate de a deveni mai buni. Ne dorim să facem cinste orașului nostru și să ne întoarcem acasă cu trofeul,” spune Leonard, unul dintre tinerii boxeri.
Drumul lui Marian Alexandru către excelență nu a fost lipsit de dificultăți. După ani de lupte și sacrificii în ring, el a fost nevoit să muncească în străinătate pe șantiere pentru a-și întreține familia. Totuși, pasiunea pentru box nu l-a părăsit niciodată, iar întoarcerea sa acasă a marcat începutul unei noi etape – aceea de antrenor.
„Am avut norocul să fiu antrenat de legendarul Grigore Bondavali și fiul său. Ei m-au învățat ce înseamnă adevărata dedicare și cum să depășesc obstacolele,” rememorează Marian.
Performanțe Remarcabile
Palmaresul său este impresionant, incluzând titluri precum:
- Campion național la juniori (1994)
- Locul V la Campionatul Mondial la juniori (1994)
- Campion național de tineret (1995)
- Vicecampion Național de Tineret (1996)
- Campion Național de seniori (1996, 1997)
- Vicecampion național de seniori (1998)
- Vicecampion european la seniori (1998)
- Locul 2 la Centura de Aur
Cu toate acestea, decizia din 1999, când Crin Olteanu a fost favorizat pentru titlul mondial în detrimentul său, l-a determinat să pună capăt carierei sale de luptător. Dar nu a renunțat niciodată la visul său de a contribui la lumea boxului.
În sala de box “Ion Damian” din Călărași, Grecu Boxioru antrenează peste 20 de tineri, punându-și toate speranțele în viitoarea generație de campioni. „Acești copii sunt viitorul. Ei sunt cei care vor duce mai departe spiritul de luptă și pasiunea pentru box,” spune Marian.
Participarea la Cupa de box din Sulina reprezintă un moment imporntant pentru cei cinci tineri boxeri călărășeni și pentru antrenorul lor. Este o ocazie de a-și demonstra abilitățile și de a aduce acasă trofeul mult dorit, consolidând astfel renumele boxului călărășean.
În lumea sportului, povestea lui Marian Alexandru și a tinerilor săi sportivi este un exemplu de cum pasiunea și perseverența pot transforma visele în realitate. Încurajăm toată comunitatea să le ofere sprijinul necesar și să fie alături de ei în această competiție importantă.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Un remediu popular mai puțin cunoscut, dar uimitor de eficient împotriva tusei seci și iritante este siropul făcut din bere și zahăr ars. După o viroză sau o răceală puternică, tusea uscată poate rămâne săptămâni întregi și devine extrem de obositoare. Acest sirop tradițional o calmează rapid și ajută la eliminarea ei.
Ingrediente (pentru un borcan de ~300 ml):
- 500 ml bere (de preferat brună sau neagră, dar merge și blondă)
- 250 g zahăr (aproximativ o cană și jumătate)
- un borcan curat cu capac
Mod de preparare:
- Într-o cratiță cu fund gros punem zahărul la foc mic și îl topim până devine caramel de culoare brun-aurie (avem grijă să nu-l ardem prea tare, ca să nu capete gust amar).
- Când zahărul este complet topit și spumegă, turnăm berea treptat (va face spumă puternică multă – e normal). Atenție să nu vă stropiți!
- Amestecăm continuu și lăsăm să fiarbă la foc mic circa 15–20 de minute, până când compoziția scade și capătă consistența unui sirop gros, asemănător mierii.
- Luăm de pe foc, lăsăm 5 minute să se mai răcească, apoi turnăm fierbinte în borcanul sterilizat.
- Înșurubăm capacul și păstrăm la cămară, în loc răcoros și întunecos.
Administrare:
- Adulți: câte 1 lingură de 3–4 ori pe zi
- Copii peste 7 ani: câte 1 linguriță de 3 ori pe zi
După 2–3 zile tusea seacă se transformă în una productivă și dispare mult mai repede. Gustul este plăcut dulce-amărui, iar efectul calmant asupra gâtului se simte aproape imediat.
Un leac vechi, simplu și la îndemâna oricui – încercat și confirmat de generații întregi!
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Știri
Alertă de lepră la Cluj: primul caz confirmat după decenii – ce spun autoritățile despre riscuri
În plină iarnă a anului 2025, România se confruntă cu o știre șocantă: un caz de lepră – cunoscută și ca boala lui Hansen – a fost confirmat oficial, iar alte trei suspiciuni sunt în plină evaluare medicală. Anunțul a venit chiar pe 11 decembrie, de la Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, care a subliniat că situația este sub control strict, dar nu una de neglijat.
Totul a început pe 26 noiembrie, când două tinere de 21 și 25 de ani, originare din Indonezia, s-au prezentat la Spitalul Clinic Județean de Urgență din Cluj-Napoca prezentând leziuni cutanate suspecte. Acestea, alături de alte două femei tot din Asia, lucrau ca maseuze într-un salon SPA din oraș. Testele microbiologice au confirmat că boala este prezentă la una dintre ele, iar celelalte trei cazuri sunt acum investigate detaliat, pe baza simptomelor vizibile pe piele și a istoricului epidemiologic.
Este vorba despre cel mai recent episod dintr-o boală veche de mii de ani, care a dispărut practic din țară după anul 1981, ultimul caz înregistrat atunci. La nivel european, lepră rămâne extrem de rară, manifestându-se sporadic mai ales la persoane venite din zone endemice precum Asia, Africa sau America Latină. Transmiterea ei nu se face ușor – necesită contact prelungit și intim cu un pacient netratat, ceea ce face ca riscul pentru populație este minim, conform specialiștilor.
Autoritățile au reacționat prompt: salonul SPA a fost închis temporar, Inspecția Sanitară de Stat supraveghează îndeaproape situația, iar direcțiile de sănătate publică județene și centrul național coordonează toate măsurile necesare.
Pacientele primesc tratament antibiotic adaptat, care vindecă boala în majoritatea cazurilor dacă este depistată la timp, fără a lăsa sechele grave.
Această reapariție subliniază provocările globalizării: migrația și contactele internaționale pot aduce boli uitate înapoi în țări considerate sigure. Totuși, vestea vine cu un mesaj liniștitor – lepră nu este o epidemie iminentă, ci un incident izolat, gestionat cu profesionalism. România, care a închis ultimul leprozeriu de la Tichilești în 2011, arată că lecțiile istoriei sunt încă vii, dar progresele medicinei moderne fac ca o astfel de boală să nu mai fie un blestem inevitabil.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
În primăvara anului 1967, Uniunea Sovietică voia cu orice preț să sărbătorească 50 de ani de la Revoluția din Octombrie printr-un spectacol cosmic grandios. Nava Soiuz-1 urma să fie lansată cu un singur om la bord, iar a doua zi să se cupleze în orbită cu Soiuz-2, echipată cu trei cosmonauți. Cei patru urmau apoi să facă schimb de locuri și să se întoarcă pe Pământ în formații diferite – o premieră tehnică menită să eclipseze definitiv Statele Unite.
Doar că Soiuz-1 era bolnavă. Grav bolnavă. În lunile de teste, inginerii descoperiseră 203 de defecte structurale majore. Partea electronică era un coșmar, termoizolația aproape inexistentă, parașută principală fusese împachetată de mântuială. Toată lumea știa, de la tehnicieni până la proiectanții-șefi. Nimeni nu îndrăznea însă să oprească programul: Brejnev voia paradă, iar anularea ar fi însemnat umilință națională.
Pilotul principal ales era Vladimir Komarov, 40 de ani, inginer strălucit, deja erou al zborului Voskhod-1. Rezervă îi era Iuri Gagarin, primul om în cosmos și prietenul său cel mai apropiat. Când testele finale au arătat că nava nu poate fi salvată, Gagarin a făcut un gest disperat: s-a prezentat la centrul de pregătire și a cerut să ia el locul lui Komarov, sperând că autoritățile nu vor risca viața simbolului suprem al cuceririi spațiale sovietice.
Komarov a aflat. Și a refuzat categoric. „Dacă mor eu, tu rămâi în viață și vei putea lupta să nu se mai întâmple așa ceva niciodată”, i-a spus prietenului său. A acceptat misiunea știind că nu se va mai întoarce.
Pe 23 aprilie 1967, la ora 3:35 dimineața, racheta s-a ridicat de la Baikonur. Primele ore au fost un calvar. Unul dintre panourile solare nu s-a deschis, bateria s-a descărcat rapid, sistemele de orientare au început să cedeze. Komarov a încercat zeci de manevre manuale, dar nava devenea din ce în ce mai instabilă. Controlul misiunii a anulat lansarea lui Soiuz-2 – era clar că acuplarea era imposibilă.
A venit ordinul de întoarcere. La intrarea în atmosferă, capsula a început să se rotească nebunește. Când a ajuns la altitudinea de 7 kilometri, sistemul principal de parașute a eșuat complet. Parașuta de rezervă s-a deschis doar pe jumătate și s-a înfășurat imediat. Soiuz-1 s-a izbit de pământ cu peste 600 km/h lângă Orenburg. Impactul a fost atât de violent încât capsula s-a transformat într-o minge de metal topit. Corpul lui Komarov a fost practic pulverizat; ceea ce a rămas a încăput într-o cutie de pantofi.
Se spune că, în ultimele minute, când a înțeles că nu mai există nicio șansă, Komarov a deschis canalul de comunicație și a început să strige. Nu plângea. Blestema. Blestema pe cei care l-au obligat să zboare cu o navă moartă, pe inginerii care au semnat rapoarte mincinoase, pe politicienii care au preferat gloria goală în locul vieții unui om.
A murit la 40 de ani, lăsând în urmă o soție și doi copii. A murit știind totul și alegând să moară pentru ca altcineva – prietenul său – să poată trăi și să spună cândva adevărul.
Adevărul acela a rămas mult timp îngropat sub cenușa capsulei. Dar numele lui Vladimir Komarov a rămas: omul care a privit moartea în ochi și a acceptat-o cu demnitate, ca să nu moară altul în locul lui.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Leac băbesc puternic împotriva sinuzitei: Hreanul macerat în oțet
Recomandare de carte – „Jurnal, 1935–1944” – de Mihail Sebastian
Bijuteria ascunsă a munților: Tragopanul lui Temminck
Un călărășean a descoperit că pe adresa sa figurau șase persoane necunoscute: «Am fost obligat să plătesc taxe nedrepte»
VIDEO. PRIMELE DECLARAȚII ALE VICTIMELOR CONFLICTULUI VIOLENT DIN UNIREA: „AM FOST PUȘI LA PĂMÂNT, LOVIȚI ȘI AMENINȚAȚI CU PISTOLUL”
