Panait Istrati s-a născut la 10 august 1884 în portul Brăila, ca fiu nelegitim al unei spălătorese, Joița Istrate, și al unui contrabandist grec, Gherasim Valsamis, pe care nu l-a cunoscut niciodată. Copilăria i-a fost marcată de sărăcie și lipsuri, crescând alături de mamă și rude, într-un mediu cosmopolit unde Dunărea părea să-i șoptească chemarea aventurii.
Cu doar patru clase primare, tânărul Panait a schimbat nenumărate meserii: ucenic la cârciumă, cofetar, vânzător ambulant, muncitor portuar, zugrav, servitor. La vârsta de doisprezece ani, a plecat de acasă, rătăcind prin port și trăind momente de libertate sălbatică. Viața lui a fost o continuă peregrinare: a hoinărit prin România, apoi prin Egipt, Siria, Liban, Grecia, Turcia, Franța și Elveția, trăind din expediente, suferind de foame și boală, dar savurând fiecare clipă de libertate.
În tinerețe, s-a implicat în mișcări socialiste, scriind articole pentru reviste muncitorești. În 1916 s-a căsătorit pentru scurt timp, dar astâmpărul nu l-a lăsat să stea locului. A învățat singur limba franceză și, în anii 1920, a început să scrie cu adevărat. Descoperit de scriitorul francez Romain Rolland, care i-a prefațat prima carte, Istrati a devenit celebru peste noapte. Operele sale, scrise mai ales în franceză, precum „Chira Chiralina”, „Codin”, „Moș Anghel”, „Ciulinii Bărăganului” sau ciclul „Viața lui Adrian Zograffi”, povestesc vieți de haiduci, aventurieri și oameni simpli, pline de pasiune, nedreptate și revoltă.
Entuziasmat de idealurile revoluționare, a vizitat Uniunea Sovietică în 1927-1929, alături de prietenul Nikos Kazantzakis. Inițial încântat, a descoperit însă realitățile dure ale regimului, deziluzionându-se profund. Cartea sa „Spovedania unui învins” a criticat aspru opresiunea, atrăgându-i ostilitatea foștilor camarazi de stânga.
Înapoi în România, bolnav de tuberculoză și atacat atât de extremiști de dreapta, cât și de cei de stânga, Istrati a trăit izolat ultimii ani. A murit la 16 aprilie 1935, într-un sanatoriu din București, lăsând în urmă o moștenire de scrieri vii, traduse în zeci de limbi, care îl consacră drept unul dintre cei mai autentici povestitori ai secolului al XX-lea – un vagabond al sufletului, mereu în căutarea adevărului și a libertății.
