O clădire emblematică pentru municipiul Călărași, fosta Căpitănie a portului, a fost scoasă la vânzare. Construcția, situată pe malul Borcei, poartă amprenta unei epoci în care navigația fluvială era parte importantă a vieții economice și sociale a orașului.

Pe fațada imobilului, deteriorată de timp și intemperii, a fost montat un afiș vizibil cu mesajul „DE VÂNZARE”, urmat de un număr de telefon. Imaginea, postată recent pe rețelele de socializare, a stârnit numeroase reacții din partea localnicilor, mulți exprimându-și speranța că imobilul va fi cumpărat și restaurat înainte să se piardă definitiv.

„Căpitănia portului a fost pusă la vânzare. Poate va fi cumpărată și restaurată de cineva. Poate sunt și autoritățile locale interesate. Știe cineva detalii?”, a scris un localnic pe Facebook.

Clădirea, construită în stil neoromânesc, cu arcade și coloane, reprezintă o parte importantă din istoria Călărașiului — o perioadă în care portul era una dintre principalele porți comerciale ale Dunării de Jos. În prezent, imobilul se află într-o stare precară, cu pereți fisurați și tencuiala căzută, dar încă păstrează o eleganță aparte care amintește de farmecul de altădată.

Advertisement

Locuitorii orașului speră ca autoritățile locale sau un investitor privat să intervină pentru a reda viață acestei clădiri-simbol, care ar putea deveni, după o restaurare completă, un spațiu cultural, turistic sau muzeal dedicat tradițiilor portuare ale Călărașiului.

Clădirea fostei Căpitănii a portului Călărași se află în apropierea falezei și a portului turistic. Este una dintre cele mai vechi construcții din zonă, cu o valoare istorică și arhitecturală semnificativă.

Sursa foto: Facebook / Stănescu Jimmy

Advertisement

Miercuri, 8 octombrie 2025, lumea muzicii românești a pierdut o figură emblematică: Marius Keseri, toboșarul trupei Direcția 5, s-a stins din viață la vârsta de 60 de ani. Artistul a dus o luptă curajoasă cu o boală necruțătoare, cancerul, care i-a marcat ultimul an de viață. Vestea tragică a fost anunțată pe pagina oficială a trupei: „Am fost împreună 30 de ani. Îți mulțumim din suflet! RIP, Marius Keseri!”.

O viață dedicată muzicii

Marius Keseri a fost inima ritmică a trupei Direcția 5 timp de peste trei decenii, contribuind la succesul unor melodii îndrăgite precum „Vreau să mă îndrăgostesc”, „Obsesia”, „Am nevoie de tine” sau „Primul meu sărut”. Deși boala l-a slăbit fizic, artistul a rămas activ pe scenă până aproape de final, demonstrând o pasiune neclintită pentru muzică.

Impresara Florența Marin a dezvăluit detalii emoționante despre ultimele momente ale artistului: „A suferit mult din cauza cancerului și slăbise vizibil în ultimul an. Era un om discret, care nu dorea să fie compătimit. Nu a fost căsătorit, nu avea copii, dar era profund credincios și mergea des la biserică. Îi plăcea să fie singur, dar era mereu dedicat muncii sale.”

Un suflet discret, poreclit „Tete”

Cunoscut de apropiați sub porecla „Tete”, Marius Keseri era un om rezervat, dar cu o credință puternică și o dragoste profundă pentru muzică. Prietenii și colegii săi au împărtășit amintiri calde despre repetiții și concerte, subliniind impactul său asupra trupei și a publicului. „Știam că este bolnav, dar îl vedeam activ și speram că va învinge. Vestea morții sale m-a zdruncinat. Îți promit, Marius, că voi dansa pentru tine, așa cum îți plăcea să vezi,” a declarat un apropiat.

Advertisement

Un omagiu pentru un artist de neuitat

Moartea lui Marius Keseri lasă un gol imens în inimile fanilor și ale colegilor din Direcția 5. Moștenirea sa va dăinui prin ritmurile care au definit generații și prin melodiile care continuă să emoționeze. Drum lin, Marius, și mulțumim pentru tot ce ai oferit muzicii românești!

Povestea Ouălor-Bijuterii de la Fabergé

În inima Rusiei imperiale, la sfârșitul secolului al XIX-lea, o tradiție unică a prins viață datorită geniului unui bijutier de excepție: Peter Carl Fabergé. Ouăle Fabergé, celebrele bijuterii create pentru țarii Rusiei, sunt astăzi considerate unele dintre cele mai valoroase și fascinante opere de artă din lume. Povestea lor este una despre măiestrie, lux și istorie, cu un strop de mister care continuă să captiveze imaginația.

Începuturile unei legende

Totul a început în 1885, când țarul Alexandru al III-lea i-a comandat lui Carl Fabergé, bijutierul oficial al curții imperiale, un dar special pentru soția sa, împărăteasa Maria Feodorovna. Era vorba despre un ou de Paște, o tradiție rusească profund înrădăcinată, dar Fabergé a transformat acest simbol simplu într-o capodoperă. Primul ou, numit „Ou cu Găină”, părea un simplu ou de aur, dar ascundea în interior o găină mică din aur, cu ochii din rubine, care, la rândul ei, conținea o coroană minusculă și un pandantiv. Împărăteasa a fost încântată, iar astfel a început o tradiție care a durat peste trei decenii.

Arta și inovația

Fiecare ou Fabergé era o demonstrație a măiestriei atelierului Fabergé din Sankt Petersburg. Create din aur, argint, pietre prețioase și email, ouăle ascundeau „surprize” ingenioase: miniaturi de palate, trenuri, portrete sau mecanisme complicate. De exemplu, „Oul Coroanei Imperiale” din 1897 conținea o miniatură a trăsurii de încoronare a țarului Nicolae al II-lea, lucrată cu o precizie uluitoare. Alt ou celebru, „Oul Liliecilor” din 1911, era decorat cu smaralde și diamante, reflectând opulența epocii.

Fabergé și echipa sa de meșteri nu doar că foloseau materiale de cea mai înaltă calitate, dar inovațiile lor tehnice și artistice au ridicat bijuteriile la rang de artă. Fiecare ou era unic, combinând stiluri precum rococo, neoclasic sau Art Nouveau, și reflecta personalitatea destinatarului sau evenimentele importante ale vremii.

Advertisement

Declinul și misterul

După Revoluția Rusă din 1917, dinastia Romanov a căzut, iar atelierul Fabergé a fost naționalizat. Carl Fabergé a fugit din Rusia, iar multe dintre ouăle create au fost confiscate sau pierdute. Din cele 50 de ouă imperiale create, doar 43 sunt localizate astăzi, restul fiind considerate pierdute. Valoarea lor este inestimabilă, iar colecționarii din întreaga lume le vânează cu pasiune. În 2007, „Oul Rothschild” a fost vândut la o licitație pentru 18,5 milioane de dolari, un record care subliniază fascinația continuă pentru aceste opere.