La zi
Unirea: Viața la țară prin oglinda educației
Viața la țară prin oglinda educației
Se spune că nu se face carte în mediul rural. Nimic mai greșit!
Se spune că e aproape imposibil să desfășori actul educațional în condițiile existente azi în școli. Nimic mai adevărat!
În ultimii ani au fost elaborate numeroase programe naționale destinate îmbunătățirii condițiilor din școli și reducerii inegalităților socio-educaționale, însă performanța învățământului românesc a involuat. Iar pandemia i-a pus capac. Există calcule care arată că până în 2025, atât în mediul urban cât și în cel rural, vor fi cu 40% mai puțini copii decât în anii 2000…
Să fim sinceri…
Starea sistemului educațional este considerată rea și foarte rea de 78% dintre participanții la Barometrul de opinie publică al Academiei Române (2019). Ce i se reproșează educației românești? Lipsa siguranței în școli, dotarea necorespunzătoare, numărul mare de elevi în clasă, numărul mare de materii, incompetența/indiferența profesorilor, salariile mici, indisciplina elevilor, gradul de intoleranță, politizarea actului educațional și corupția. Totuși, în mod paradoxal, ~90% dintre respondenți se declară mulțumiți de educația pe care au primit-o în școală…
87% din teritoriul țării noastre este rural. Iar 65% dintre școlile românești sunt amplasate în sate și comune, concentrând 33% dintre elevi. Cu o rată a abandonului școlar de peste 15% – în mediul rural fiind cu 25% mai mare față de cel urban – înseamnă că una din patru persoane cu vârsta cuprinsă între 18 și 24 ani nu și-a finalizat studiile. O tendință în creștere…
Să înțelegem și de ce: conform unei analize realizate de echipa Băncii Mondiale, în colaborare cu Ministerul Educației Naționale, 82% dintre școli au fost construite înainte de 1970, 17% nu au acces la o sursă autorizată de alimentare cu apă, 20% nu au toalete în incinta școlii, 25% folosesc sobele ca principală sursă de încălzire, 50% nu au săli de sport, 40% nu au bibliotecă… și problemele continuă.
Dacă vreți să folosim toate aceste argumente în favoarea școlii online, vă spunem de ce nu e cazul: peste 60% dintre gospodăriile rurale nu au conexiune la internet și nici laptop/desktop. Și deși 97% dintre profesori consideră că utilizarea tehnologiei crește atractivitatea disciplinei predate, 76% recunosc că nu au competențele digitale necesare.
Există vreo soluție?
Ce e de făcut într-un sistem în care atât de necesara reformă în învățământ se lasă așteptată, România alocând educației printre cele mai mici procente din PIB (<3%), în comparație cu Suedia care alocă aproape 7%? Răspunsul au încercat să-l găsească în ultimii 31 ani cei 31 miniștri ai Educației… dar fără succes. Totuși, nu se poate pune totul în cârca acestui minister, fiindcă mereu va exista o corelație puternică între nivelul educației, gradul de dezvoltare economică a urbei din care face parte școala, veniturile locuitorilor, precum și gradul de educație al părinților.
Granturile, parteneriatele public-private, inițiativele ONG au mai ajutat la deblocarea situației. Nu într-atât încât să producă o schimbare totală și unitară – fiindcă acest lucru stă doar în puterea unui sistem guvernamental coordonat și bine pus la punct. Însă, mulți elevi eminenți, multe școli și multe comunități au fost ajutate să-și atingă obiectivele prin atragerea unor resurse externe. Sponsorizările obținute de la partenerii strategici au asigurat multor copii șansa la o educație de calitate. Însă, nevoia este mai mare decât oferta, mii de școli erodate de timp având nevoie de investiții considerabile.
O poveste de succes!
Poate părea greu de crezut, însă atunci când un ONG, alături de administrația locală și câteva companii private își unesc forțele, iese ceva extraordinar. Este cazul Școlii Gimnaziale din comuna Unirea (Corp C), județul Călărași, care a ajuns să fie transformată cu ajutorul Asociației BookLand și al partenerului principal, REHAU România, dar și al altor companii private.
Totul a început cu un email trimis Asociației în Nov’20 la miezul nopții de către noul primar, domnul Ciprian Andrei Olteanu, încă activ la ora aceea, mail în care descria nevoile școlii construite în 1895: termoficarea (încălzirea fiind realizată cu sobe), pavarea și împrejmuirea curții, construirea unui teren de sport de aproape 1.000mp și renovarea integrală a laboratorului de informatică.
Școala a intrat în procesul de calificare și a fost aprobată pentru renovare. Între timp la conducerea școlii a venit un director tânăr și pus pe treabă, domnul Liviu Moise, care a reprezentat o verigă excelentă între BookLand și Primărie, armonizând operațiunile și implementând toate deciziile luate de comun acord. Astfel că în nici 2 luni (Oct-Nov 2021), visul comunității din Unirea s-a împlinit! Au ajutat nu numai fondurile puse la dispoziție de REHAU România, ci și materialele oferite de companiile coalizate de BookLand, precum și implicarea Primăriei Unirea care a contribuit material și financiar la fiecare pas.
Provocarea cea mai mare a fost reprezentată de construcția instalației termice: a implicat zeci de țevi, mufe, coturi, reducții, racorduri oferite de Instal Impex, 27 radiatoare Radox, pompă circulație, termostat, vas expansiune, supapă, robineți, aerisitor, termometru asigurate de Ferro România, centrală termică dăruită de Ariston România, precum și un rezervor GPL de 5.000L adus de ButanGas România (care îi asigură și plinul timp de 2 ani). Plus toate avizările aferente. La pregătirea terenului de sport „fundația” a fost turnată de Primărie, gazonul sintetic, porțile de fotbal și coșul de baschet fiind asigurate de Decathlon România. Iar curtea a fost pavată cu pavele și borduri oferite de Elis Pavaje. Nu în ultimul rând, panourile zincate pentru gard au fost asigurate de Stehos Acero iar stâlpii metalici de Trutzi. Iar Wipro România a donat mobilier pentru dotarea sălilor de clasă.
Costurile materialelor de construcții și manoperei pentru restul operațiunilor de renovare au fost suportate de REHAU România.
Astfel că, de acum încolo, comunitatea de aproape 2.000 locuitori se poate bucura de condiții excelente de desfășurare a actului educațional pentru cei 156 elevi înscriși la această școală.
În 2020, cu ocazia aniversării a 25 de ani de activitate pe piața locală, REHAU România a lansat inițiativa ”REHAU Community” și s-a angajat să sprijine generațiile viitoare și să acționeze pentru bunăstarea și dezvoltarea lor durabilă.
„Comunitatea în care te dezvolți îți poate marca întreaga existență. Cred în puterea exemplului și în importanța educației, iar la asta au contribuit și cei 17 ani ai mei de creștere în echipa REHAU. Și pentru cei mici e la fel: își petrec copilăria pe băncile școlii, ascultă dascălii și își fac visuri pentru viitor, iar dacă beneficiază de condiții proprice, își ating adevaratul potențial. Ne dorim ca acțiunile noastre să contribuie la reducerea inegalităților și la creșterea accesului la educație în zonele rurale. Noi credem în satul românesc și ne face mare plăcere să punem umărul la un viitor mai bun pentru acești copii care merită tot ce e mai bun!” – Alexandru Oprea, Country Manager REHAU România.
„Din momentul în care locuitorii comunei Unirea mi-au acordat încrederea de a-i reprezenta, simt că am nu numai o obligație statutară, cât mai ales morală să le confirm așteptările. Experiența mea profesională și educația pe care am primit-o mă ajută să îmi pun toate competențele în slujba lor. Pot și vreau să aduc schimbarea în comunitate! Nu vreau să cruț niciun efort și nici să mă culc pe lauri. Platforma mea administrativă include mai mulți vectori, iar educația este unul dintre ei. Și trebuie să începem cu începutul – acela de a le asigura elevilor condiții civilizate pentru a învăța. În numele tuturor copiilor, părinților și profesorilor le mulțumesc din suflet acestor companii care ne-au transformat visul în realitate!”– Ciprian Andrei Olteanu, Primar comuna Unirea, județul Călărași.
„Să știți că nu numai pentru copii va fi o plăcere să vină în noua lor școală, ci și pentru profesori. Sunt directorul acestei școli de doar 3 luni și simt că, în sfârșit, acordăm tinerei generații respectul pe care îl merită, asigurându-i toate condițiile pentru desfășurarea eficientă a actului educațional. Abia aștept să dovedească și rezultatele la învățătură că efortul depus de atâtea companii a meritat.” – Liviu Moise, Directorul Școlii Gimnaziale Unirea, județul Călărași.
„Suntem încântați că am dat peste o echipă extraordinară – Școala și Primăria – care ne-a făcut munca mult mai ușoară. Iar partenerilor BookLand, în frunte cu REHAU România, le suntem recunoscători pentru încrederea în misiunea noastră de a renova școlile din mediul rural. Pentru că firul roșu al identității noastre naționale pornește de pe aceste plaiuri veșnice și roditoare care au avut mereu grijă de poporul român. Abia aștept să iasă de pe băncile acestor școli readuse la viață viitorii Eminescu, Creangă, Sadoveanu, Rebreanu, Preda, Cioran…” – Mihaela Petrovan – Fondator Asociația BookLand.
Asociația BookLand și-a propus să crească an de an numărul de școli renovate și anul viitor chiar să pună fundația primei școli etalon pentru sistemul de învățământ românesc.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
La zi
Patroana Canal Sud, Amalia Bellantoni, reținută alături de soțul ei într-un dosar de tâlhărie calificată
Polițiștii din București au reținut, astăzi, 2 noiembrie 2025, pe Amalia Bellantoni, patroana postului de televiziune Canal Sud, și pe soțul ei, Bellantoni Dominico. Cei doi sunt acuzați de tâlhărie calificată, complicitate la tâlhărie calificată și lovire sau alte violențe.
Potrivit anchetatorilor, incidentul a avut loc joi, 30 octombrie, în jurul orei 19.30, într-un imobil din Sectorul 2 al Capitalei. Un cuplu de 66 și 67 de ani a sesizat Poliția prin 112, reclamând că a fost agresat fizic de către Bellantoni Dominico și un alt bărbat, care sunt vecinii lor.
În timpul conflictului, victimele au încercat să filmeze scena cu telefoanele mobile. Dominico le-ar fi smuls din mâini trei aparate și le-ar fi dat soției sale, Amalia Bellantoni, care nu le-a mai restituit.
Echipajele de poliție și ambulanță au ajuns la fața locului, iar persoanele agresate au fost transportate la spital pentru investigații medicale. Victimele au depus plângere penală și au solicitat emiterea unui ordin de protecție.
În urma cercetărilor, astăzi a fost efectuată o percheziție domiciliară la locuința soților Bellantoni din București. Cei doi au fost ridicați și duși la audieri, iar polițiștii au confiscat mai multe bunuri relevante pentru anchetă.
După administrarea probatoriului, procurorii au dispus reținerea pentru 24 de ore a celor doi soți.
Poliția continuă investigațiile pentru identificarea celui de-al doilea bărbat implicat în agresiune. Ancheta este coordonată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2.
Reamintim că efectuarea perchezițiilor reprezintă o etapă procedurală, iar persoanele vizate beneficiază de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Fapt Divers
Ultimul războinic al întunericului: Povestea cailor de mină și a lui Rubin, eroul eliberat
Caii de mină, cunoscuți și sub denumirea de „pit ponies” în Marea Britanie, au reprezentat o parte esențială a industriei miniere timp de peste un secol. Aceste animale robuste, adesea de rasă Shetland sau pony-uri mici și rezistente, nu au văzut niciodată lumina naturală a zilei după ce erau coborâți în puțuri la vârste fragede, uneori chiar de la 1-2 ani. Izolați complet de lumea exterioară, ei trăiau în galerii umede și întunecate, respirând aer încărcat cu praf de cărbune și gaze toxice, fără acces la iarbă proaspătă sau la cerul liber. Mulți dintre ei deveneau orbi din cauza lipsei de lumină și a condițiilor dure, navigând doar prin simțul mirosului, al atingerii și al comenzilor vizitiilor.
Născuți, crescuți și murind în subteran, acești cai efectuau o muncă epuizantă: un singur animal putea trage până la 8-10 vagonete încărcate cu cărbune, echivalentul a câteva tone, pe distanțe lungi de-a lungul șinelor înguste. În perioada de vârf a Revoluției Industriale, în anii 1800-1900, peste 200.000 de cai lucrau în minele britanice, conform rapoartelor istorice ale Societății Regale pentru Prevenirea Cruzimii față de Animale (RSPCA). Ei erau hrăniți cu furaje aduse de la suprafață, dar condițiile sanitare precare duceau la boli frecvente, cum ar fi afecțiuni pulmonare sau răni de la hamuri.
Cu toate acestea, caii de mină își păstrau un simț al demnității remarcabil, demonstrând o inteligență instinctivă care îi transforma în adevărați „muncitori conștienți”. Ei învățau să numere vagonetele după sunetul lanțurilor sau al roților, refuzând să pornească dacă încărcătura depășea limita lor fizică – o formă de protest tacit împotriva suprasolicitării. De asemenea, recunoșteau semnalele de sfârșit de tură; dacă minerii încercau să prelungească programul, caii se opreau brusc sau fugeau de-a lungul șinelor, forțând oprirea lucrărilor. Aceste comportamente au fost documentate în jurnale miniere și rapoarte guvernamentale din secolul al XIX-lea, subliniind o legătură profundă între animal și mediu.
Utilizarea cailor în mine a persistat până în era modernă, fiind interzisă treptat odată cu mecanizarea. În Marea Britanie, ultima mină care a folosit cai a fost cea de la Pant-y-Gwynt, în Țara Galilor. Pe 3 decembrie 1972, ultimul cal de mină, un pony pe nume Rubin (sau Robbie în unele surse), a fost ridicat la suprafață după ani de serviciu. Evenimentul a fost marcat cu o ceremonie emoționantă: Rubin a fost întâmpinat de o orchestră locală, aplauze și o cunună de flori, simbolizând recunoștința pentru generațiile de cai care au susținut industria cărbunelui. El a trăit restul vieții într-o fermă, adaptându-se treptat la lumină și libertate – considerat cel mai norocos dintre toți, spre deosebire de mii de predecesori îngropați în mine.
Povestea cailor de mină nu este doar una de exploatare, ci și de reziliență animală și evoluție tehnologică. Odată cu înlocuirea lor completă de locomotive diesel și benzi transportoare în anii 1970, s-a încheiat o eră dureroasă, amintindu-ne de costurile ascunse ale progresului industrial. Astăzi, asociații precum The Pit Pony Sanctuary din Marea Britanie păstrează memoria acestor eroi ascunși prin expoziții și programe educaționale.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
La zi
Medicii de la Spitalul „Bagdasar-Arseni” acuzați de ucidere din culpă în cazul tatălui lui Luci Ștefan au fost plasați sub control judiciar pentru 60 de zile
Procurorii spun că cei doi medici nu au acordat îngrijirile medicale corespunzătoare pacientului, transferat în perioada 26–31 august 2025 la secția de Arși și ATI a spitalului. Din cauza evaluărilor greșite și a tratamentului necorespunzător, bărbatul, tatăl lui Luci Ștefan, a murit la 31 august.
Ancheta arată că medicul de gardă, o femeie de 62 de ani, nu a observat arsurile profunde de pe spatele pacientului, care acopereau 20% din suprafața corporală. Ulterior, medicul curant, un bărbat de 56 de ani, nu a efectuat propria evaluare și nici nu a dispus schimbarea zilnică a pansamentelor.
Neglijențele ar fi dus la agravarea stării pacientului și, în final, la deces. Procurorii mai susțin că medicul curant ar fi falsificat documente medicale pentru a ascunde neregulile din timpul tratamentului, consemnând date nereale în foile medicale.
După 24 de ore de reținere, cei doi au primit măsura controlului judiciar pentru 60 de zile, perioadă în care li se interzice să profeseze în unități medicale publice. Ancheta continuă pentru stabilirea exactă a responsabilităților.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Patroana Canal Sud, Amalia Bellantoni, reținută alături de soțul ei într-un dosar de tâlhărie calificată
Recomandare de carte – „Britt-Marie a fost aici” – de Fredrik Backman
Comportamentul încântător al Helmetshrike-ului cu creastă albă
Un călărășean a descoperit că pe adresa sa figurau șase persoane necunoscute: «Am fost obligat să plătesc taxe nedrepte»
VIDEO. PRIMELE DECLARAȚII ALE VICTIMELOR CONFLICTULUI VIOLENT DIN UNIREA: „AM FOST PUȘI LA PĂMÂNT, LOVIȚI ȘI AMENINȚAȚI CU PISTOLUL”
