Biblioteca Județeană Călărași a publicat o amplă prezentare despre originile și semnificațiile colindatului din Muntenia, una dintre cele mai vechi și mai importante tradiții ale iernii, păstrată neîntrerupt în comunitățile rurale și urbane din sudul țării.
Potrivit materialului, colindatul își are rădăcinile în ritualurile precreștine legate de sfârșitul anului agrar, când comunitățile chemau fertilitatea, belșugul și sănătatea prin cântece cu rol magic. Termenul „colindă” provine, cel mai probabil, din latinescul Calendæ Ianuarii, sărbătorile de iarnă ale romanilor, ulterior asimilate de creștinism.
De-a lungul secolelor, tradiția a fost adaptată și integrată sărbătoririi Nașterii Domnului, devenind un moment esențial al comunităților. În Muntenia, colindatul presupune un dialog ritualic între colindători și gazde, care sunt obligate să-i primească pe cei ce vestesc Nașterea Mântuitorului. Cetele merg în Ajunul Crăciunului, uneori până în zorii zilei, respectând trasee şi roluri bine stabilite: vătaf, toboșar, purtător de stea, copii sau fete care colindă separat.
Biblioteca subliniază că în satele muntenești tradiția se păstrează aproape neschimbată. Colindătorii oferă urări de sănătate și belșug, iar gazdele îi răsplătesc cu produse tradiționale – colaci, mere, nuci sau bani. Refuzul primirii cetei este considerat un semn de mare ghinion.
Un element distinctiv în zonă este refrenul „Florile dalbe”, simbol străvechi al renașterii și purității, interpretat astăzi în colindele religioase. În Muntenia și Oltenia se mai întâlnește și Capra – un obicei cu origini precreștine, transformat într-un spectacol de iarnă dedicat tinerilor care păstrează vii datinile locului.
Biblioteca Județeană Călărași reamintește că aceste obiceiuri nu sunt doar manifestări artistice, ci adevărate ritualuri ale comunității, menite să întărească legătura dintre oameni, generații și credință.
Vrei să fii mereu la curent cu toate știrile? Urmăreste CalarasiPress pe canalul de WhatsApp.
Abonează-te la canal
