Într-o epocă în care România se prăbușea sub greutatea dictaturii comuniste, când libertatea devenise o amintire și frica o normă, Toma Arnăuțoiu a ales să nu se plece. Născut în 1921 în satul Nucșoara, județul Muscel, într-o familie de învățători, Toma a crescut cu simțul datoriei, al onoarei și al demnității. A urmat Școala Militară de Ofițeri de Cavalerie, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a luptat pe frontul de est, fiind decorat pentru curajul său. După război, în 1947, odată cu instaurarea regimului comunist, a fost trecut în rezervă, ca mulți alți ofițeri considerați incompatibili cu noua ordine.
În 1949, împreună cu colonelul Gheorghe Arsenescu, Toma a pus bazele unuia dintre cele mai longevive și bine organizate grupuri de rezistență anticomunistă din România – cunoscut sub numele de „Grupul de la Nucșoara”. Format inițial din 16 membri, majoritatea țărani din zonă, grupul fiind sprijinit de peste o sută de localnici care, cu riscul propriei vieți, le-au oferit hrană, adăpost și informații. Ascunși în pădurile dese ale Munților Făgăraș, în peșteri și bordeie săpate în stâncă, membrii grupului au trăit în clandestinitate timp de nouă ani, într-o luptă tăcută, dar neclintită, împotriva unui sistem care distrugea tot ce era liber, demn și viu.
După plecarea lui Arsenescu din munți, Toma a devenit liderul grupului. Alături de fratele său Petre, de Maria Plop – femeia care i-a fost tovarășă de viață și de luptă – și de Constantin Jubleanu, a continuat să reziste, în ciuda condițiilor extreme, a iernilor cumplite, a lipsei de hrană și a vânătorii neîncetate duse de Securitate. În 1956, în ascunzătoarea lor din munți, s-a născut fiica lui Toma și a Mariei – un copil crescut în tăcerea pădurii, departe de lume, într-un spațiu unde libertatea era păzită cu arma și cu speranța.
Dar în 1958, trădarea a venit din partea unui fost coleg de școală, care, în schimbul favorurilor regimului, a oferit informații decisive. Toma, Petre, Maria și ceilalți au fost capturați. Urmează un an de anchete brutale, de interogatorii și procese înscenate. În noaptea de 18 spre 19 iulie 1959, Toma Arnăuțoiu este executat la închisoarea Jilava, împreună cu fratele său și alți 14 susținători. Maria Plop va muri în detenție, iar fiica lor va fi dusă la orfelinat, crescând fără să știe cine au fost părinții ei, descoperindu-și identitatea abia după căderea regimului.
Povestea lui Toma Arnăuțoiu nu este doar o filă de istorie, ci o mărturie despre curajul de a rămâne om într-o lume care te obligă să devii supus. Nu a fost un simplu fugar, ci un simbol al rezistenței românești, un om care a ales să moară liber decât să trăiască în genunchi. Într-o epocă în care tăcerea era impusă, Toma a vorbit prin faptele sale, prin tăria cu care a apărat demnitatea, prin dragostea pe care a purtat-o în mijlocul suferinței.
Astăzi, numele său rămâne gravat în memoria celor care cred că libertatea nu se negociază, că demnitatea nu se abandonează și că, uneori, chiar și în cele mai întunecate vremuri, există oameni care aleg să lumineze.
Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
