Scufundarea RMS Lusitania, la 7 mai 1915, de către submarinul german U-20, a fost un eveniment-cheie al Primului Război Mondial, care a contribuit la intrarea SUA în conflict. Torpila a provocat o explozie, urmată de o a doua explozie internă, scufundând nava în 18 minute. Din 1.959 de pasageri și membri ai echipajului, 1.198 au murit, inclusiv 128 de americani. Deși oficial a fost un atac german, teoriile conspirației sugerează alte cauze.
Teorii principale
1. Orchestrare britanică
Se speculează că Amiralitatea Britanică, sub Winston Churchill, a permis scufundarea pentru a atrage SUA în război. Lusitania nu a primit escortă, deși britanicii știau de U-20.
Argumente pro:
- Avertismentele generale și retragerea crucișătorului „Juno” ridică suspiciuni.
- Munițiile de la bord, negate inițial, făceau nava o țintă legitimă.
Argumente contra:
- Nu există dovezi directe ale unei conspirații.
- Căpitanul a ignorat recomandările de navigație.
2. Operațiune sub steag fals
Teoria sugerează că scufundarea a fost orchestrată pentru a manipula opinia publică americană.
Argumente pro:
- Avertismentele germane au fost suprimate de SUA.
- Propaganda britanică a exploatat medalia germană datată eronat.
Argumente contra:
- A doua explozie, atribuită munițiilor sau aburului, nu implică sabotaj.
- SUA a intrat în război abia în 1917.
3. Explozie internă deliberată
Unii cred că a doua explozie a fost provocată intenționat, posibil prin sabotaj al munițiilor.
Argumente pro:
- Lusitania transporta 4.200 de lăzi de cartușe și explozibili.
- Depozitarea acestora ar fi putut fi vulnerabilă.
Argumente contra:
- Explozia e explicată prin cauze tehnice, nu sabotaj.
- Nu există dovezi de manipulare intenționată.
Aceste teorii, deși intrigante, nu sunt susținute de dovezi concludente, iar scufundarea rămâne atribuită oficial politicii germane de război submarin.
Vrei să fii mereu la curent cu toate știrile? Urmăreste CalarasiPress pe canalul de WhatsApp.
Abonează-te la canal
