Fapt Divers
Șobolanul de bambus din Sumatra – cel mai mare șobolan din lume
Titlul de „cel mai mare șobolan din lume” este deținut de șobolanul de bambus din Sumatra (Rhizomys sumatrensis), o specie care trăiește în Asia de Sud-Est, inclusiv în țări precum China, Malaezia, Indonezia și Thailanda. Acești șobolani pot atinge lungimi de 50-75 cm, incluzând coada, și o greutate de până la 4 kg, ceea ce îi face de câteva ori mai mari decât șobolanul cenușiu obișnuit (Rattus norvegicus), care rareori depășește 500 de grame. Spre deosebire de rudele lor urbane, șobolanii de bambus au un aspect robust, cu blană deasă și cozi scurte, ceea ce îi face să semene mai degrabă cu niște cârtițe decât cu șobolanii tipici.
Acești șobolani trăiesc în galerii subterane pe care le sapă cu ghearele lor puternice, hrănindu-se în principal cu rădăcini, tulpini de bambus și alte materiale vegetale. Modul lor de viață subteran îi protejează de prădători și le permite să prospere în pădurile tropicale umede. Adaptabilitatea lor este impresionantă: pot supraviețui în medii variate, de la dealuri împădurite la câmpii joase, demonstrând o reziliență care i-a ajutat să persiste în ecosisteme complexe.
Mituri și legende urbane
În ultimii ani, relatările despre „șobolani uriași” au captat atenția publicului, mai ales în China, unde povești despre exemplare de dimensiuni neobișnuite au devenit virale. Un caz notabil a fost raportat în 2009, în provincia Fujian, unde un șobolan de peste 4 kg ar fi fost capturat. Cu toate acestea, astfel de relatări sunt adesea lipsite de confirmare științifică sau se dovedesc a fi cazuri izolate de șobolani obișnuiți, dar neobișnuit de mari. Media tinde să exagereze aceste povești, transformând un exemplar supradimensionat al unei specii comune într-un „monstru” pentru a atrage atenția.
Aceste legende urbane nu sunt unice pentru China. În orașe mari din întreaga lume, precum New York sau Londra, șobolanii urbani (Rattus norvegicus) sunt adesea descriși ca fiind „cât o pisică”, deși în realitate rareori depășesc 1 kg. Factorii precum accesul la hrană abundentă în mediile urbane pot duce la exemplare mai mari decât media, dar nu la dimensiunile mitice descrise în povești.
Comparații cu alte rozătoare
Pentru a pune lucrurile în perspectivă, este important să diferențiem șobolanii de alte rozătoare. Cel mai mare rozător din lume este capibara (Hydrochoerus hydrochaeris), originară din America de Sud, care poate cântări între 35 și 65 kg și atinge lungimi de peste 1 metru. Cu toate acestea, capibara nu este un șobolan, ci un animal distinct, cu un comportament social și o preferință pentru habitatele acvatice. Alte rozătoare mari, precum nutria (Myocastor coypus) sau șobolanul de Gambie (Cricetomys gambianus), folosit uneori pentru detectarea minelor explozive datorită simțului său olfactiv, sunt de asemenea impresionante, dar nu ating dimensiunile șobolanului de bambus în categoria șobolanilor propriu-ziși.
Impactul cultural și ecologic
Șobolanii, indiferent de mărime, au avut un impact semnificativ asupra culturii și mediului. În multe culturi, sunt văzuți ca simboluri ale supraviețuirii și adaptabilității, dar și ca purtători de boli sau dăunători. În ecosisteme, șobolanii de bambus joacă un rol important, contribuind la aerarea solului prin galeriile lor și la dispersarea semințelor. Totuși, în mediile urbane, speciile invazive precum șobolanul cenușiu pot avea un impact negativ, afectând recoltele și sănătatea publică.
Concluzie
Cei mai mari șobolani din lume, precum șobolanul de bambus din Sumatra, sunt creaturi fascinante care demonstrează diversitatea incredibilă a naturii. Deși poveștile despre „șobolani uriași” din China sau alte părți ale lumii pot captiva imaginația, realitatea este mai nuanțată, dar la fel de interesantă. Acești șobolani nu sunt doar supraviețuitori, ci și actori importanți în ecosistemele lor, amintindu-ne că până și cele mai neașteptate creaturi pot avea un rol esențial în lume.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Pe 26 aprilie 1994, zborul China Airlines 140, operat cu un Airbus A300B4-622R (înmatriculat B-1816), s-a prăbușit în timpul unei tentative de aterizare pe aeroportul din Nagoya, Japonia, marcând cea mai gravă catastrofă aviatică din istoria companiei China Airlines și al doilea cel mai mortal accident aviatic din Japonia, după prăbușirea zborului Japan Airlines 123 din 1985. Din cele 271 de persoane aflate la bord (256 de pasageri și 15 membri ai echipajului), doar 7 pasageri au supraviețuit, toți așezați în rândurile 7-15.
Zborul, care decolase de la Aeroportul Internațional Chiang Kai-shek (astăzi Taiwan Taoyuan) din Taipei, Taiwan, la ora 16:53, a avut un parcurs normal până în apropierea aeroportului din Nagoya. În momentul apropierii finale pentru aterizare pe pista 34, sub control manual al prim-ofițerului Chuang Meng-jung, maneta de „go-around” (TO/GA) a fost declanșată accidental, punând autopilotul în modul de urcare. În loc să dezactiveze autopilotul, echipajul a încercat să corecteze manual traiectoria, împingând manșa în jos, în timp ce autopilotul continua să ridice botul avionului. Această luptă între intervenția umană și automatizare a dus la o pierdere a portanței, avionul intrând în stall aerodinamic și prăbușindu-se pe sol la ora 20:15, în apropierea taxiway-ului E1, la doar câteva sute de metri de pistă. Impactul violent și incendiul ulterior au distrus complet aeronava, livrată companiei în 1991.
Investigația oficială, condusă de Comisia Japoneză de Investigare a Accidentelor Aeriene (JAAIC), a identificat drept cauză principală eroarea echipajului, care nu a dezactivat autopilotul și nu a gestionat corect viteza și comenzile. Totuși, designul sistemului de control al zborului al Airbus A300 a fost, de asemenea, pus sub semnul întrebării. Airbus emisese anterior un buletin de service (SB A300-22-6021) care recomanda modificarea computerelor de control al zborului pentru a dezactiva autopilotul la aplicarea unei forțe de peste 15 kg pe manșă, dar China Airlines nu implementase această modificare, considerând-o neurgentă. Lipsa unui simulator A300 în Taipei și antrenamentul insuficient al piloților au fost factori agravanți.
În urma accidentului, Administrația Aeronautică Civilă din Taiwan a ordonat pe 7 mai 1994 reantrenarea și reevaluarea tuturor piloților de A300-600R de la China Airlines, iar Airbus a reclasificat modificarea buletinului de service ca fiind „obligatorie”. În decembrie 2003, Curtea Districtuală din Nagoya a ordonat companiei China Airlines să plătească despăgubiri de 5 miliarde de yeni pentru 232 de victime, dar a absolvit Airbus de responsabilitate. Supraviețuitorii, printre care și trei copii, au suferit răni grave, iar tragedia a rămas un punct de cotitură în istoria aviației, evidențiind pericolele interacțiunii deficitare între piloți și automatizări.
Memoriale au avut loc în Kasugai, prefectura Aichi, în 2014 și 2024, pentru a comemora victimele la 20, respectiv 30 de ani de la accident. China Airlines a retras numărul de zbor CI140, înlocuindu-l cu CI150, și a continuat să opereze ruta cu aeronave Airbus A330-300.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Blue-bellied Roller este o pasăre exotică din familia Coraciidae, recunoscută pentru coloritul său spectaculos și comportamentul aerian acrobatic. Trăiește în regiunile de savană din vestul și centrul Africii, fiind o prezență constantă în zonele împădurite deschise, cu arbori izolați.
Descriere – Pasărea are o lungime de aproximativ 28–30 cm, cu o coadă prevăzută cu două pene alungite. Capul este alb-crem, spatele brun închis, iar abdomenul și aripile sunt de un albastru intens, metalic. Sexele sunt asemănătoare, iar juvenilii prezintă culori mai estompate.
Comportament și dietă – Este o specie insectivoră, hrănindu-se cu lăcuste, gândaci și alte insecte mari. Vânează de pe un punct de observație, lansându-se rapid spre pradă. În sezonul de împerechere, execută zboruri acrobatice și emite sunete aspre, repetitive. Cuibărește în cavități de arbori și este monogamă.
Răspândire și conservare – Distribuția sa se întinde din Senegal până în nord-estul Republicii Democrate Congo. Este o specie rezidentă, cu o populație stabilă, clasificată de IUCN ca fiind cu risc scăzut (Least Concern), datorită ariei largi de răspândire și adaptabilității la habitat.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Fapt Divers
1985 – Tragedia din Gander: Misterul zborului Arrow Air 1285 care a înghețat cerul Canadei
Pe 12 decembrie 1985, un avion DC-8 al companiei Arrow Air s-a prăbușit la scurt timp după decolarea de pe aeroportul din Gander, Newfoundland, Canada, într-un accident devastator care a curmat viețile a 256 de persoane. Zborul 1285 transporta militari americani și membri ai echipajului, fiind în drum spre Fort Campbell, Kentucky, după o misiune de menținere a păcii în Sinai, Egipt.
Incidentul s-a petrecut în condiții meteorologice dificile, cu zăpadă și temperaturi scăzute, iar ancheta oficială a indicat acumularea de gheață pe aripi drept cauza principală a prăbușirii. Cu toate acestea, speculațiile și teoriile conspirației, inclusiv posibilitatea unui act de sabotaj, au persistat ani, din cauza naturii sensibile a misiunii pasagerilor și a lipsei unor răspunsuri definitive.
Catastrofa din Gander rămâne una dintre cele mai grave accidente aviatice din istoria Canadei, marcând profund comunitatea locală și familiile victimelor. În memoria celor pierduți, un monument a fost ridicat în apropierea locului tragediei, iar evenimentul continuă să fie un subiect de reflecție asupra siguranței aeriene.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Cipru – România: Cine transmite meciul din preliminariile CM 2026
Israelul zguduie Doha: Atac aerian asupra liderilor Hamas declanșează condamnări vehemente din partea Qatarului
1994 – Zborul China Airlines 140: Catastrofa care a zguduit Nagoya
O fetiță de 4 ani, acroșată de o mașină a Poliției Locale pe o stradă din cartierul Fantoma
VIDEO. Copiii se joacă lângă șine. Parcul Constructorilor, vandalizat și nesigur
